Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » România, victimă a crizei?

România, victimă a crizei?

În ciuda tuturor aparențelor și afirmațiilor, chiar dacă vin de la persoane oficiale, criza pe care o străbate România și mai ales poporul român, nu are o strânsă legătură cu criza mondială, mai bine spus, criza românească nu este o parte a crizei mondiale. După toate datele avem de a face cu o criză internă, proprie României, o criză care nu va înceta când lumea din jurul nostru își va reveni la o viață normală după cum nu a început odată cu criza imobiliară și bancară americană sau cu necazurile Portugaliei sau Greciei. Cel mai ciudat lucru este acela că manifestările crizei din Grecia ar putea fi pentru români o țintă de aspirație de viață economică dar mai cu seamă de viață socială. Grecia este astăzi în criză dar a reușit să-și construiască o rețea de autostrăzi și super-străzi, a renunțat doar la al treisprezecelea salariu și, în general, a avut o reacție activă, populară, la măsuri de austeritate care par operații cosmetice față de cele luate de Guvernul României.
Cam așa stau lucrurile și în Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda, țări care se confruntă cu criza economică. România nu se confruntă cu nici o criză economică, ea se confruntă cu sărăcia, lipsa de competență, tendințe voluntariste în actul de guvernare economică, se confruntă cu o scădere drastică a forței de muncă prin emigrarea a milioane dintre cei mai productivi români, se confruntă mai cu seamă cu o disoluție a capacității administrative a statului. Toate acestea sunt semne ale unei altfel de criză. Este vorba de o criză de identitate și o criză de legitimitate.
Să ne explicăm.
Într-o situație economică extrem de grea, asistăm la măsuri radicale care nu privesc economia ci esența construcției de stat și aceea a identității naționale. Orice societate are nevoie de reformă. Chiar procesul social în sine trebuie să fie o continuă reformare, pentru a nu intra în stagnare. Din păcate, ceea ce se realizează la noi nu are legătură cu reforma ci este un fenomen de delegitimare a instituțiilor care asigură coeziunea socială și națională. Reforma învățământului nu are alt rezultat decât localizarea, fărâmițarea, delegarea de competențe și mai cu seamă pierderea din vedere a obiectivului major al educației – cât mai mulți, cât mai bine. Simpla prevedere a noii Legi a Învățământului că un procent însem nat din programa de învățământ poate fi particularizat de autoritățile locale, că directorii sau profesorii sunt desemnați sau selecționați de aceleași autorități locale duce la o proteizare a învățământului ceea ce va avea drept rezultat o destructurare a societății. Nu vor mai fi reguli, canoane și standarde naționale ci reguli locale. Este un model de reformă care transformă România, stat european, cu tradiții, aspirații și instituții europene într-un stat de proiecție utopică în care localismul va depăși în autoritate naționalul. O chestiune care, dacă nu mă înșel, nu excede ci contrazice Constituția. Măcar Constituția în vigoare.

Revista Punctul critic nr. 02 (4) / 2011: România, victimă a crizei?

  Cuprins revista Punctul critic nr. 04 (4) / 2011: Româniia, victimă a criizei? Editorial – Eugen Uricaru: Adevărata criză România – victimă a crizei? – Conf. univ. dr. Mihai Milca: Provocare reală sau alibi? – Prof. univ. dr. C.M. Drăgan: Pericolul mileniului III: insecuritatea alimentară – Prof. univ. dr. Ioan Alexandru: Criza administrației și „administrarea” crizei – Conf. univ. ...

citește »