Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » România și Uniunea Europeană

România și Uniunea Europeană

Perioada de grație a integrării României în Uniunea Europeană, cu certitudine, s-a sfîrșit. Primul semn negativ al acestui fapt a fost refuzul prost mascat al membrilor Schengen de a ne accepta în cercul intim. Primul semn pozitiv a fost atunci cînd apelul, devenit condiție obligatorie, cel puțin în viziunea germană, la un proiect fiscal comun, a fost adresat și României.
Pentru aderarea la Spațiul Schengen au fost necesare îndeplinirea unor condiții de securizare a frontierelor, și nu numai, îndeplinire care a presupus cheltuieli serioase. E drept, o mare parte dintre fondurile necesare au fost asigurate de Uniunea Europeană, dar nici contribuția națională
nu este de neglijat. Cel puțin la nivelul unui folclor intern, cheltuielile românești pentru acest pas urmează îndeaproape efectul privatizărilor strategice care au premers admiterea în Uniunea Europeană. Oricare ar fi adevărul cifrelor, cert este că primirea în U.E. a fost posibilă și datorită unui context economic-politic favorabil, cu mai multe resurse de îngăduință în vreme ce acceptarea în Spațiul Schengen a fost și este condiționată nu doar de îndeplinirea unor criterii tehnice. Membrii Schengen consideră că îndeplinirea condițiilor tehnice este asigurată și de buna funcționare a instituțiilor statului dedicate justiției și afacerilor interne.
Altfel spus, nu ajunge să ai tehnologie de ultimă oră pentru controlul pașapoartelor și pentru supravegherea fâșiei de frontieră, indifferent pe unde trece ea, dacă personalul bine pregătit este prost plătit iar opreliștile legale sunt ocolite cu ajutorul lipsei de coeziune și coordonare a procedurilor legale. Altfel spus, nu poți fi sigur că un polițist, un vameș ori un funcționar implicat în sistem, care este plătit cu aproximativ 400 de euro lunar, va avea puterea și simțul datoriei de a rezista tentației de a băga în buzunar cel puțin 4000 de euro zilnic. Și nu doar el ci și cei care îl controlează.
De fapt, în acest punct ne aflăm cînd spunem că luna de miere a luat sfîrșit.
A luat sfîrșit cînd au început programele de absorbție a fondurilor europene, programme care implică o severă supraveghere a circuitului banilor și a hîrtiilor. Deși absorbția a fost cea mai mică din istoria Uniunii Europene, ne referim la absorbția fondurilor de către alte state, scandalurile amenință să devină dintre cele mai clamoroase.
Doar banii obținuți prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) sunt déjà un subiect care amenință liniștea internă și credibilitatea externă.
Despre cei destinați infrastructurii de transport nu este cazul să amintim deoarece nu este bine să vorbești despre funie în casa spînzuratului.
Această problemă a intrării reale în Uniunea Europeană, a integrării în sistemele economice, financiare ale Uniunii Europene este factorul care ne obligă la un examen sever al situației de fapt. Ar fi în în firea lucrurilor să ne dorim avantajele și să ignorăm, în cel mai bun caz, obligațiile, standardele și datoriile pe care le incumbă o apartenență de facto la U.E. Ar fi în firea lucrurilor dacă nu ne-am găsi într-un context și o etapă de dezvoltare istorică în care regulile de supraviețuire ale statelor s-au schimbat.
Cel puțin două concepte s-au modificat – cel privind suveranitatea și cel privind economia națională. Dacă această schimbare nu ne place, ar trebui să luăm măsuri urgente fie pentru a ne place, fie pentru a ieși din sistem, asumîndu-ne toate consecințele acestei decizii. Deocamdată este evident că ne aflăm în situația cetățeanului care a cîștigat la loterie un elefant dar el locuiește într-o garsonieră și are un salariu minim pe economie.
Se pare că acceptarea noastră în Uniunea Europeană, un mare succes politic și diplomatic, ne crează mai multe dificultăți decît ne rezolvă. Fără a exagera cu nimic, cred, ne aflăm din nou în formula maioresciană a formei fără fond, suntem un stat membru al Uniunii Europene dar deocamdată este doar o chestiune formală, atîta vreme cît nu suntem capabili să ne îndeplinim obligațiile. Dincolo de litera Tratatului European există realități pe care se sprijină acest tratat – realitatea economică, realitatea socială, funcționarea statului de drept și a instituțiilor sale. Atîta vreme cît disfuncționalitățile nu sunt decît un argument în lupta politică internă și nu motive de mobilizare socială și politică pentru realizarea unei adevărate reforme, care să ne aducă la o relație acceptabilă între formă și fond.

Revista Punctul critic nr. 02 (6) /2012: România și Uniunea Europeană

  Cuprins revista Punctul critic nr. 02 (6) /2012: România și Uniunea Europeană Sumar: Editorial Eugen Uricaru: Povara nemulțumirii noastre România și Uniunea Europeană Prof univ. dr. Andrei Marga: Destinul Europei Ioan Es. Pop: Dincolo Mihai Milca: Europenism românesc Lector univ. dr. Ionescu Mircea Felix Melinești: Elementele principiului subsidiarității consacrate în Tratatul de la Lisabona Prof. univ. dr. Radu Baltasiu, ...

citește »