Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Privire către Est

Privire către Est

Prinse, bovaric, în orbita visului occidental, de pe la Dinicu Golescu (via Cioran) încoace, elitele intelectuale româneşti nu au avut, din varii motive, prea mulţi avocaţi convingători ai Orientului. Stigmatizat prin asocierea cu năvălirile otomane şi „turcirea” moravurilor, cu subdezvoltarea economică şi civilizaţională care ne a „întârziat” intrarea în Istorie, cu etnocraţia ortodoxistă a lui Nichifor Crainic, Nae Ionescu &Co sau cu „lumina venită de la Răsărit” după 1944 şi tiermondismul ceauşist, acesta a avut, aşa zicând, o presă proastă. Excepţiile – de la Nicolae Milescu Spătarul şi Dimitrie Cantemir la Eminescu, Iorga, Sadoveanu, Lucian Blaga şi Mircea Eliade – au fost ele însele suficient de controversate politic, în ciuda prestigiului cultural, pentru a schimba ceva din această imagine. Lucrări sistematice despre raporturile noastre cu Orientul sau Balcanii sunt deprimant de puţine (pe lîngă studiile mai vechi ale lui Şăineanu, Iorga, Eliade, pot fi citate, eventual, unele cărţi mai noi ale lui Mircea Muthu şi Mircea Anghelescu). Am avut, avem încă, un comerţ prost sau, în cel mai bun caz, deficitar cu Orientul din noi, deşi ne mândrim adesea cu statutul geo cultural de „punte între Orient şi Occident”. Orientul rămâne, de fapt, refulatul nostru tradiţional, ca şi balcanismul, iar percepţia asupra sa ţine, cel mai adesea, de „orientalismul” deconstruit de Edward Said şi de autodenigrarea balcanică analizată de Maria Todorova. Ne e ruşine cu „Orientul”, „balcanitatea” şi chiar cu „Sudul” identităţii autohtone aşa cum ne e ruşine cu „ruralitatea tradiţională” care, nu i aşa, ne împiedică să ieşim în lumea „mare, să ne „civilizăm” şi, fireşte, să ne „occidentalizăm”, să ieşim din „primitivism” şi „provincialism”.
Frumoasă logică de tip autocolonial şi posttraumatic, o logică primită de a gata pe care nici măcar nu ne am învrednicit s o relativizăm critic şi s o deconstruim, deşi anglo americaniştii noştri au fost bine „colonizaţi”, în ultimele decenii, cu teorii postcoloniale importate de peste Ocean. Numai că, în goana după burse şi alte călătorii academice, le au aplicat, de obicei, altora, care nu aveau nevoie de asemenea servicii. Au existat, ici şi colo, în ultimii ani tentative timide de analiză a „colonizării” sovietice – nu, Doamne fereşte, şi a celei occidentalizante: lucrări de referinţă ale anilor ‘70 precum Social Change in a Peripheral Society. The Creation of a Balkan Colony a lui Daniel Chirot n au avut recepţia meritată, iar opiniile interbelice ale unor B. Fundoianu, Petre Pandrea, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade ş.a. despre caracterul de „colonie” occidentală al culturii române smulg, în cel mai bun caz, zâmbete condescendente sau ricanări corecte politic. Poate şi întrucât, spre deosebire de lumina solară, fondurile nu vin de la Răsărit, iar formele fără fond nu se pot dispensa de fonduri.

Revista Punctul critic nr. 02 (8) /2013: Privire către Est

Cuprins revista Punctul critic nr. 02 (8) /2013: Privire către Est Sumar: Editorial – Paul Cernat: Emergenţa Orientului Privire către orient – Eugen Uricaru: Dincolo de Mare – Nicolae Ţîbrigan: Noua concepţie de politică externă a Federaţiei Ruse prin prisma relaţiei cu CSI – Veronica Dumitraşcu: Viziunea geopolitică de tip imperialist a Rusiei – Ioan C. Popa: Republica Moldova – ...

citește »