Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Frica și violența

Frica și violența

Experiența traumatică a trecerii societății românești de la totalitarism la democrație, de la socialismul de cazarmă și dictatura asupra nevoilor populației la economia de piață stihinică și politicile sociale incoerente impune cu necesitate și revalorizarea a două noțiuni acoperind realități complexe și tensiuni difuze, cu manifestări intempestive și necontrolabile: frica și violența.
Ipostaze ale unor trăiri existențiale inerente, frica și violența constituie fața și reversul unor stări cărora cu greu putem să ne sustragem. Interșanjabile în postura de cauză și efect, potențându-se și susținându-se reciproc, și frica, și violența se revendică și se insinuează în viața cotidiană ca elemente-cheie ale discursului puterii politice, ale strategiilor manipulative guvernamentale, ale tehnicilor de camuflaj și acceselor de beligeranță cu care partidele se învrednicesc să se arate în fața maselor de cetățeni.
Ideologia marxist-leninistă și regimurile comuniste nu și-au ascuns niciodată predilecția pentru încorporarea terorii în politica „revoluționară”, de inspirație iacobină, pe filieră bolșevică.
Frica politică generată de cortegiul infinit de epurări, execuții, întemnițări, discriminări și marginalizări pe criterii dosariale era un însoțitor permanent al proceselor de îndoctrinare și conformizare a diferitelor segmente ale societății. Frica politică era astfel fundamentul și miza unei politici deliberate și sistematice: politica fricii.
Violența, la rândul ei, era instrumentalizată și monopolizată în mod cinic de puterea politică, devenind, într-o primă fază, marca terorismului de stat, pentru ca apoi să fie utilizată selectiv, „chirurgical”, de la caz la caz, în vederea neutralizării oricărei forme de opoziție și protest. Violența rămânea însă oricând pasibilă de a face obiectul unui recurs automat din partea regimului totalitar în condițiile stării de urgență. Ceea ce în faza sa terminală regimul Ceaușescu a și făcut.
Frica politică – frica indusă de „Leviathanul” modern care este statul – prezintă spre deosebire de variantele sale primordiale, atavice – frica de moarte, frica de molime și cataclisme – caracteristici schimbate mutante se produce în timp o atenuare, o „domesticire” a reacțiilor și obsesiilor individuale și colective, atavice în favoarea manifestărilor anomice (ca să preluăm un termen din sociologia lui Durkheim), astfel încât statul, care se vrea garantul, monitorul și executorul actului de coerciție sau al actului punitiv, se erijează deopotrivă în depozitar al resurselor generatoare de frică și administrator al fricii, la nivelul societății.

Revista Punctul critic nr. 01 (3) / 2011: Frica și violența

  Cuprins revista Punctul critic nr. 03 (3) /2011: Frica și violența   Editorial – Mihai Milca: Fața și reversul Frica și violența – Eugen Uricaru: Ce ni se întâmplă? – Alex Ștefănescu: Frica – Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea, Piramida fricilor sociale în România de ieri și de azi – Dr. Aurelian Stoica: Frica și conspirația: factori favorizanți pentru ...

citește »