Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Neverosimilul sfârșit al comunismului și rătăcirile democrației post-totalitare » Punctul critic nr. 4 (30) 2019: Neverosimilul sfârșit al comunismului și rătăcirile democrației post-totalitare

Punctul critic nr. 4 (30) 2019: Neverosimilul sfârșit al comunismului și rătăcirile democrației post-totalitare

punctul-critic-logo-wp

Punctul critic nr. 4 (30) 2019
Neverosimilul sfârșit al comunismului și rătăcirile democrației post-totalitare

Ce a reprezentat momentul revoluționar al anului 1989 și cele ce i-au urmat? Fără doar și poate că a constituit apogeul unor acumulări negative în plan socio-politic și economic la nivelul unor societăți care au făcut obiectul unui experiment social, pe cât de amplu, pe atât de sinistru. Dar în aceeași măsură anul 1989 a marcat și deznodământul unor insidioase încrâncenări geopolitice de câteva decenii pentru supremația mondială, cunoscute sub denumirea de Război Rece. O victorie a sistemului capitalist în fața propriei sale plăsmuiri reprezentate de sistemul comunist, o victorie a corporației transnaționale în fața întreprinderii statului proletar. În ultimă instanță, anul 1989 a reprezentat o detronare a modernității de către postmodernitate, oferind perspectiva inițială a unui iluzoriu „sfârșit al istoriei”, metamorfozat însă foarte repede într-o „ciocnire a civilizațiilor”. Totodată, 1989 marchează începutul unei ere dominate de rețele internaționale care au încolăcit și împiedicat coloșii statali tributari ai ierarhiilor tradiționale structurate pe verticală, proclamând victoria internaționalismului asupra suveranismului de stat. Pentru toate acestea, se poate spune că anul 1989 reprezintă inclusiv punctul terminus al unui mare ciclu istoric, fiind cunoscut și drept „Toamna națiunilor”.

Editorial
1989 – „Toamna națiunilor” și „făuritorii de anotimpuri” (Mihai‑Bogdan Marian) / 5
Ce a reprezentat momentul revoluționar al anului 1989? Fără doar și poate că a constituit apogeul unor acumulări negative în plan socio‑politic și economic la nivelul unor societăți care au făcut obiectul unui experiment social, pe cât de amplu, pe atât de sinistru. Dar în aceeași măsură anul 1989 a marcat și deznodământul unor insidioase încrâncenări geopolitice de câteva decenii pentru supremația mondială, cunoscute sub denumirea de Război Rece. O victorie a sistemului capitalist în fața propriei sale plăsmuiri reprezentate de sistemul comunist, o victorie a corporației transnaționale în fața întreprinderii statului proletar. În ultimă instanță, anul 1989 a reprezentat o detronare a modernității de către postmodernitate, oferind perspectiva inițială a unui iluzoriu „sfârșit al istoriei”, metamorfozat însă foarte repede într‑o „ciocnire a civilizațiilor”. Totodată, 1989 marchează începutul unei ere dominate de rețele internaționale care au încolăcit și împiedicat coloșii statali tributari ai ierarhiilor tradiționale structurate pe verticală, proclamând victoria internaționalismului asupra suveranismului de stat. Pentru toate acestea, 1989 reprezintă inclusiv finalul unui mare ciclu istoric, fiind cunoscut drept „Toamna națiunilor”.

Neverosimilul sfârșit al comunismului și rătăcirile democrației post-totalitare

„Revoluția de sus” gorbacioviană (Adrian Pop)  / 17
Întemeiată pe reînnoita utopie a revenirii la preceptele leniniste fondatoare, acțiunea politică a lui Gorbaciov a fost cea de a doua încercare, după cea a lui Hrușciov, de renovare „de sus și din interior” a sistemului socialist, dar, spre deosebire de cea hrușciovistă, ea va precipita încheierea Războiului Rece și se va dovedi fatală imperiului sovietic și sistemului socialist în ansamblul său.

Socialismul de tip sovietic: „viitorul” care a eșuat (Sebastian Simion) / 31
Din perspectivă istorică, anul 1989 a marcat falimentul socialismului „real” (marxist‑leninist / sovietic) și debutul unei perioade de schimbări fundamentale în istoria Europei. Pornind de la Marx, Engels și Kautsky, influențat de realitățile Primului Război Mondial, marxism‑leninismul a însemnat, în primul rând, încercarea de a transpune în realitate părți din filosofia marxistă, adeseori fragmentar și prescurtat. Marxism‑leninismul, cum nota Feher, a privit ca inutilă și a renunțat la întreaga moștenire umanistă a filosofiei lui Karl Marx, bolșevicii preferând prelevarea unor formule socio‑economice și politice: non‑piața, centralismul, statismul, planificarea, tehnocrația. Primul Război Mondial le‑a facilitat accesul la putere prin eroziunea puterii politice, radicalizarea societăților și izbucnirea nemulțumirilor generate de penuriile generalizate, prin climatul de ostilitate internațională și prin aparentul caracter emancipator al politicii propuse de bolșevici.

Revoluția română din 1989: context istoric, desfășurare, consecințe (Florin Abraham) / 40
La fel ca alte momente de cotitură din istoria umanității, căderea comunismului în România a generat controverse numeroase. Ele au apărut imediat după înlăturarea de la putere a familiei Ceaușescu și dizolvarea partidului‑stat totalitar. În etapa inițială, disputele în jurul căderii lui Ceaușescu nu au vizat atât faptele istorice în sine, cât sensul și dinamica schimbărilor din societatea românească. O primă viziune este cea coagulată în jurul lui Ion Iliescu și a celor care au preluat conducerea principalelor instituții politice în decembrie 1989, acest grup apărând și legitimând ideea de „revoluție”, înțeleasă ca o mișcare spontană de protest.

22 Decembrie 1989 – final fără glorie (Ion Calafeteanu) / 65
Venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu în 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu‑Dej, mai întâi ca prim‑secretar și din 1969 ca secretar general al Partidului Comunist Român, este calificată de către Silviu Curticeanu drept „neșansa” României. Iar cel care făcea această apreciere colaborase ani de zile cu Nicolae Ceaușescu, astfel că a putut să‑l cunoască foarte bine pe acesta ca om și ca om politic și – mai mult – să cunoască situația din România în perioada atotputerniciei acestuia.

Evenimentele din decembrie 1989. Adevărul între rigoare academică, partizanat politic și meandrele justiției
(Constantin Hlihor) / 75
Toate națiunile au, în istoria lor, aspecte controversate sau sensibile ale trecutului mai îndepărtat sau mai recent care au condus la narațiuni istoriografice și reprezentări în percepția opiniei publice diferite, uneori diametral opuse. Funcție de dinamica politică și culturală a societății istoriografia a suferit modificări și reinterpretări în ceea ce privește percepția trecutului cu fapte și evenimente care au intrat în categoria celor sensibile și controversate.

1989 – o percepție subiectivă (Gheorghe Schwartz) / 106
Pentru că în prima jumătate a vieții am trăit în ceea ce se numea „dictatura proletariatului”, trebuie să precizez de la început că, în mod firesc, percepția mea nu poate fi decât subiectivă. Nefiind istoric, subiective sunt aceste rânduri și pentru perioada de dinainte de 1989 și pentru cea de după. Sursele livrești din materialul de față nu sunt decât jaloane ale subiectivității mele.

După treizeci de ani – în căutarea unei noi paradigme democratice (Eugen Gasnaș) / 127
A treizecea aniversare a anului 1989 pare a fi, și acum, marcată de „trăiri confuze” și scoate la iveală contrastul care încă mai persistă între cele două părți ale „bătrânului continent”. La Vest, este celebrată mai ales căderea Zidului Berlinului, simbolul prin excelență al sfârșitului Războiului Rece. La Est, căderea comunismului și dezmembrarea imperiului sovietic. Ambivalența acestor motivații se datorează fie decalajului inevitabil dintre speranțele născute din euforia anului 1989, fie dificultăților unei tranziții îndelungate și realităților mult mai prozaice din zilele noastre. La un nivel mai profund, poate fi decelat și un puternic sentiment de dezamăgire, care survine la capătul unor decenii în care s‑au suprapus eforturile de democratizare, de liberalizare a pieței și de integrare europeană, care nu au adus, neapărat, și o calitate mai bună a vieții cetățenilor din statele ex‑comuniste.

În apărarea României Mari

Bucovina a votat pentru Parlamentul României Întregite! (Prof. univ. dr. Vasile Pasailă) / 135
Marea Unire din 1918, Actele plebiscitare adoptate la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia au pus în fața României întregite probleme importante și stringente de rezolvat, privitoare mai ales la consolidarea statului național unitar în noua configurație de după 1918.
Racordarea României la modernitatea europeană prin consolidarea și dezvoltarea democrației antebelice trebuia rezolvată în toate domeniile societății românești, dintre care se detașau cu stringență două mari reforme: agrară și electorală. În fapt, emanciparea economică și politică a celei mai numeroase categorii sociale a României: țărănimea, talpa Țării.

Perspective Euro-Comunitare

Modelul comun al democrației ‑ sursă a conflictelor politice din Parlamentul European (Alexandru‑Ionuț Drăgulin) / 143
În ce măsură este Parlamentul European, la ora actuală, instituția‑fanion a democrației Uniunii? Cât de mult reușește legislativul să sintetizeze opțiunile, interesele și doleanțele cetățenilor europeni și să le transforme în proiecte de lege? Cum armonizează grupurile politice din Parlamentul European tendințele divergente din țările membre cu valorile și principiile la nivel european?
Sunt întrebări la care acest articol își propune să ofere răspunsuri, analizând contextul politic actual în corelație cu o parte din abordările teoretice asupra democrației europene post‑Lisabona, întrucât Parlamentul European reflectă cu fidelitate incertitudinile și tensiunile din spectrul societal și cel politic, pe tema viitorului democratic al Uniunii.

Permanenta actualitate a clasicilor

Niccolo Machiavelli – un original comentariu la Prima decadă a lui Titus Livius (Gheorghe Stoica) / 153
Despre Machiavelli s‑a scris foarte mult și se mai scrie încă, în așa fel încât se poate spune că astăzi nu există vreo limbă în lume în care să nu fi fost tradus Principele (cea mai difuzată lucrare a sa); nu la fel de răspândite par a fi și Comentariile sau Discursurile sale. Facem precizarea însă că și în privința acestora din urmă există în unele țări un interes deosebit, cum este cazul Rusiei, unde Discursurile lui Machiavelli se publică în fiecare an universitar. Este țara în care un autor de prefață la o carte despre Machiavelli a fost condamnat la moarte în vremea stalinismului feroce, dar și spațiul „cultural” în care Lenin a fost supranumit Machiavelli al proletariatului.

Michel Houellebecq, romancier al epocii globaliste (Andrei Marga) / 158
Potrivit unei diagnoze, „deoarece societățile noastre au ajuns acum în acest stadiu final în care refuză să recunoască degradarea, în care apelează la ficțiunea indiferenței, a visului, ele nu mai au pur și simplu curajul de a‑și privi în față propria realitate. Căci degradarea nu s‑a diminuat deloc, ea nu a făcut decât să se agraveze; este suficient să luăm în considerare cum tinerii beau astăzi: în mod brutal, până la comă, pentru a se abrutiza. Sau fumează nenumărate țigări (dizaine de joints) una după alta, până ce angoasa se stinge. Fără a mai vorbi de crack”. Autorul diagnozei este Michel Houellebecq (vezi Michel Houellebecq, Bernard‑Henri Levi, Ennemis publics, Flammarion, Grasset & Fasquelle, Paris, 2008, p. 68).

Fondul și forma

Pădurea – izvorul energiei românești (Ovidiu Marian) / 181
Am avut fericita ocazie ca în anii copilăriei, ai adolescenței, să trăiesc în buza pădurii, pădure care se întindea pe zeci de kilometri pe dealurile atinse de apele Mureșului. Acolo, pe malul apei, întâlneam păduri de sălcii cu spații bogate în iarbă grasă numai bună pentru pășunatul animalelor, iar sus, pe coline, străjuiau de zeci de ani pădurile cu arborii falnici de stejari, fagi, frasini, foioase, în general. Pe lângă toate acestea, vecinul nostru, Aurel Nicoară, a fost pădurar o viață și de la domnia sa, de la sursă cum se spune, am deprins primele noțiuni despre pădure, despre valoarea lemnului pe care îl produce. Nu mai spun că, în timpul anilor de școală, am participat la toate campaniile de împăduriri întreprinse de ocolul silvic din zonă. Am ajuns ca pe o arie destul de întinsă de pădure să cunosc locurile ocupate cu fructe de pădure, dar și cele ocupate de întreaga varietate de ciuperci. De la oamenii locului am învățat să sap în jurul pomilor, să‑i văruiesc primăvara, să le administrez câte un coș de gunoi de grajd și chiar să mă pricep în a efectua tăierile de toamnă și cele de primăvară. Pot spune că de mic am devenit un bun prieten al codrului, al livezilor cu pomi, al agriculturii, în general.

Turismul rural – o afacere mică, dar cu perspective uriașe! (Emil Stanciu) / 186
ANTREC România (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural) este o asociație neguvernamentală, înființată în anul 1994, membră a Federației Europene de Turism Rural – EUROGITES, fiind recunoscută pe plan național și internațional ca lider în dezvoltarea și promovarea turismului rural românesc, a destinațiilor de ecoturism, culturale și istorice. Peste 6000 de unități de cazare specifice turismului rural și agroturismului (pensiuni turistice, agroturistice, vile, cabane, campinguri, camere de închiriat, hanuri etc.), din peste 1200 de localități, sunt cifre grăitoare despre dezvoltarea acestui segment.
Asociația stimulează și promovează turismul rural, ecologic și cultural în România și în străinătate.

Document

Memoriu adresat de Asociația Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România și Societatea Română de Drept European președintelui Camerei Deputaților (Ion M. Anghel) / 193
Stimate Domnule Președinte,
Demersul pe care cu toată deferența îl facem, în urma unor atente și responsabile dezbateri ce au avut loc în cadrul Asociațiilor noastre, are ca obiect propunerea de modificare a Legii 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării‑cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului – o problemă ce se află pe ordinea de zi a Parlamentului României, în legătură cu care am dori să vă supunem atenției cele ce urmează.

Varia

Adulterul între joc și morală. Schiță pentru o abordare interdisciplinară (S. Cristian) / 201
Conform definiției date de Noul Dicționar Universal al Limbii Române (Ed. Litera Internațional, 2006, p.43), adulterul îl vizează pe cel „care a încălcat regulile vieții conjugale,(…) în fapt o încălcare a fidelității conjugale”.
Potrivit Wikipedia, adulterul constituie actul sexual voluntar dintre o persoană și o altă persoană care nu este căsătorită cu prima.
„Adulterul este aplicarea democrației în dragoste” – H.L. Mencken.
Tot conform Wikipedia, în majoritatea cazurilor și, în special, în țările occidentale, se consideră că numai persoana căsătorită a comis adulter, iar dacă ambele persoane sunt căsătorite (dar nu una cu cealaltă) se consideră că au comis acte separate de adulter.

Eveniment

Centenar Ioan Paul al II‑lea (1920‑2005). Un Papă pentru mileniul al III‑lea (Nicolae Mareș) / 209
În calitate de diplomat la Varșovia – spre sfârșitul anilor ʼ70 ai secolului trecut – pot afirma că am întâlnit intelectuali polonezi, mai ales printre cei din Cracovia, care sperau ca sacerdotul acestei urbe, Karol Wojtyla, să ajungă Papă. Motivația lor: înaltă cultură, solidă pregătire teologică și intelectuală, devoțiune și o charismă ieșită din comun. Nu mi‑a trecut însă prin gând că a venit timpul înfăptuirii dezideratului respectiv. De altfel cine bănuia aceasta?

Lumea cărților

Carențele guvernării în perioada interbelică (Recenzie „Sociologia proastei guvernări în România
interbelică”, Bogdan Bucur, Ed. Rao)
(Florin Grecu) / 223
Foarte mulți istorici au avut ca reper intelectual, mai ales după 1989, democrația din perioada interbelică. Profesorul Bogdan Bucur propune o altă abordare în lucrarea sa intitulată Sociologia proastei guvernări în România interbelică. Ceea ce face ca volumul de față să fie excepțional, prin metodă și abordare, este faptul că pentru prima dată, într‑o carte științifică românească, este asumată și demonstrată ipoteza lucrării, și anume că România Mare a guvernat provinciile unite la 1918 mai prost decât vechile imperii. Astfel, România Mare a administrat mai prost Basarabia decât Imperiul Țarist, mai prost Bucovina decât Imperiul Austriac, mai prost Transilvania decât Ungaria.

Vă dorim lectură placută!

Revista Punctul critic în format tipărit și pdf (vezi)

uteți comanda un abonament sau revista în format tipărit
pe librăria Ideea Europeană (Click aici)

Arhiva revistei Punctul Critic (Click aici)

Editor: Fundația Culturală Ideea Europeană
Editor: Fundația Culturală Ideea Europeană
Co-editor: Fundația “Platon Pardău”

Adresa redacţiei:
Revista Punctul critic
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: office@punctulcritic.ro

Salve
Salvează

Total 4 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*