Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Cultură naţională, multiculturalism şi dialog intercultural » Punctul critic nr. 3 (25) 2018: Cultură naţională, multiculturalism şi dialog intercultural

Punctul critic nr. 3 (25) 2018: Cultură naţională, multiculturalism şi dialog intercultural

 

Alexandra Bucur, Condiția de străin în contextul multiculturalismului – p. 94
În epoca globalizării, care accelerează schimburile personale și culturale între țări, înțelegerea și respectarea altor culturi a devenit mai importantă ca niciodată. Pe de o parte, multiculturalismul vizează recunoașterea altor culturi și construirea unui temei comun. Pe de altă parte, însă, multiculturalismul înseamnă trecerea regulată a limitelor culturale. Cu toate acestea, ambele idei necesită atât trecerea frontierelor, cât și păstrarea frontierelor. Totodată, valorile sociale universale pe care oamenii le au în legătură cu egalitatea și justiția socială îi determină pe cetățeni să aibă atitudini mai deschise față de grupurile minoritare și să sprijine politicile pentru străini.
Multiculturalismul este un concept care reflectă valori diverse, astfel încât este dificil să fie definit în unanimitate. Cu toate acestea, el indică, de obicei, un sistem care recunoaște și respectă diferite culturi, mai degrabă decât să le asimileze în cultura dominantă a grupului.
Țările europene se confruntă, în general, cu același gen de probleme. Oricare ar fi situația juridică a imigranților, aceștia trebuie să facă față problemelor legate de adaptarea la o societate diferită. Astfel, aceștia se confruntă cu probleme de identitate culturală, precum și, uneori, cu experiența xenofobiei sau a discriminării. Pe de altă parte, populația majoritară a statelor membre se confruntă cu dificultățile ce rezultă din adaptarea la o diversitate culturală și etnică.
Această incursiune în realitățile și valorile societății actuale își dorește să fie o invitație pentru a reconsidera importața migrației și influențele sale la nivelul statelor. Minoritățile de diferite origini rasiale, etnice, sociale și culturale au devenit mai vizibile în ultimii ani și necesită o atenție deosebită și o intervenție socială. Diversitatea rasială și culturală crește datorită migrației internaționale. Conflictul dintre cultura nativă și cea a țării gazdă poate crea contraste sociale, care pot duce la neînțelegerea de către nou‑veniți a sistemelor sociale sau legale. Evident că o integrare eficientă a străinilor pe teritoriile statelor‑gazdă presupune nu numai respectarea drepturilor acestora, ci, în primul rând, respectarea de către aceștia a obligațiilor pe care le au pe perioada șederii pe teritoriul statului‑gazdă.

Dacian Vasincu, Noi practici de consum social şi cultural în România. Emergenţa Hipster – p. 100
„Orice discurs, profan sau savant, asupra consumului se articulează pe această secvenţă mitologică de basm: un Om «dotat» cu nevoi care‑l «poartă» către obiecte ce‑i «oferă» satisfacţie. Cum omul cu pricina nu este niciodată pe deplin satisfăcut (ceea ce, de altfel, i se reproşează), povestea se repetă la nesfârşit, cu limpezimea perfectă a vechilor fabule.
În faţa ei, unii rămân perplecşi: Nevoile sunt tot ceea ce poate fi mai necunoscut dintre toate necunoscutele de care se ocupă ştiinţa economică (Knight)”.
Aşa cum bine preciza sociologul francez Jean Baudrillard, nevoile reprezintă o serie de necunoscute, în funcţie de interesul diferitelor categorii sociale.
Pentru exemplificare voi analiza o categorie socio‑demografică, nouă şi originală în peisajul urban românesc, care, prin modul de acţiune şi atitudini pseudo‑revoluţionare sau mai bine zis atipice, reprezintă o formă de consumator public ce îşi identifică nevoile şi resursele din mediul de viaţă cotidian. Definirea sa vine în contrast, dar cumva în continuarea clasei loisir‑ului analizată de către Thorstein Veblen, cu toate că are un punct de pornire şi din această categorie şi reprezintă o carte de vizită pe care şi‑o însuşesc – mă refer la generaţia hipster.

Eugen Gasnaș, Brexit‑ul și consecințele sale lingvistice – p. 108
Atât înainte, dar mai ales după 23 iunie 2016, data când a avut loc referendumul în care s‑a decis ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană, discuții deosebit de aprinse s‑au iscat în jurul unor probleme spinoase generate de consecințele economice și politice ale acestei decizii. Și când părea că Brexit‑ul fusese abordat din toate unghiurile posibile, iată că, în aceste zile, o nouă dezbatere a luat o amploare nemaîntâlnită în sfera politică, stârnită de întrebarea: Atunci când britanicii vor ieși din UE, cum rămâne cu limba engleză? Trebuie și engleza să părăsească, la rândul ei, Uniunea Europeană?
În prezent, instituțiile europene recunosc 24 de limbi oficiale, în care toate textele juridice ale UE sunt traduse în mod sistematic. Parlamentul European este în stituția prin excelență care practică „multilingvismul integral”. Pentru a deveni o limbă oficială europeană, o limbă trebuie mai întâi să fie oficială într‑un stat membru, care, la rândul său, are obligația să solicite înregistrarea limbii sale în Registrul european. Marea Britanie este singura țară europeană care a înscris engleza ca limbă oficială, chiar dacă aceasta este vorbită, în mod aproape covârșitor, în alte țări, cum ar fi Irlanda sau Malta. Cele două state membre ale UE au ales, în schimb, să înregistreze drept limbi oficiale gaelica (un idiom celtic, de altfel rar vorbit sau înțeles în Irlanda) și, respectiv, malteza (o limbă de origine semitică, cu o circulație destul de redusă în rândul populației acelei insule).
Odată cu anunțarea victoriei Brexit‑ului, o serie de politicieni europeni, firește, cei francezi conducând detașat, au cerut eliminarea limbii engleze din registrul oficial al UE…

 

Centenarul Marii Uniri

Nicolae Mareş, Regina Maria a României – diplomat desăvârşit în serviciul cauzei naţionale – p. 117
Despre Regina Maria s‑a scris mult, şi totuşi prea puţin pentru a înfăţişa şi mai ales pentru a oglindi la adevărata valoare personalitatea ei complexă, pline de afecţiune, de dăruire şi dragoste faţă de poporul român, faţă de cauza istorică a naţiunii române. Ea a fost printre personalităţile cele mai proeminente care a înţeles locul României ca ţară şi aspiraţiile ei naţio­nale în toată profunzimea. A fost cap de afiş pe front în războiul balcanic şi în cel de întregire a neamului, mereu alături de soldaţii răniţi în spitalele de campanie; a reprezentat interesele ţării în momente critice, acţionând pentru rezolvarea favorabilă, demnă a problemelor apărute, în ciuda argumentaţiei şubrede a aripei conservatoare, care l‑a înconjurat pe Carol şi ulterior pe Ferdinand. Regina Maria a fost cea care a intuit că situarea României de partea Antantei, şi nu a Puterilor centrale, va putea asigura – în ciuda oricăror oprelişti – constituirea unui stat naţional românesc unitar. Sunt numeroase aprecierile contemporanilor şi ale posterităţii cu privire la personalitatea şi manifestările sale. Se poate constitui cu uşurinţă – şi mai mult ca sigur se va elabora – un florilegiu cu cele mai nimerite ziceri în ceea ce o priveşte.

Vasile Pasailă, Cultura – factor de consolidare și modernizare a României întregite după 1918 – p. 123
Realizarea statului național unitar prin actele plebiscitare din 1918, Marea Unire, suma vieţii noastre istorice, după o expresie eminesciană referitoare la dobândirea suveranității naționale, a deschis noi orizonturi culturii, vieții spirituale, domenii care au cunoscut o înflorire fără precedent în anii dintre cele două Războaie Mondiale. Mircea Eliade, un adevărat purtător de cuvânt al generației tinere din perioada interbelică, era convins că românii se pot impune prin cultură: Avem datoria să lărgim considerabil orizontul cultural românesc, deschizând fereastra către universuri spirituale rămase până atunci inaccesibile. Intuiția lui Eliade s‑a dovedit a fi corectă, iar anii de după Unirea ce mare au fost cei mai rodnici, din punctul de vedere al înfăptuirilor spirituale, din întreaga istorie a poporului român. Prin vârfurile sale, în variate domenii – de la matematică, la medicină, socio­logie, istoriografie, filosofie, muzică, sculptură, literatură, arhitectură etc. – românii s‑au remarcat prin operele lor în conștiința Europei și a lumii.

Dan Banciu, Problematica României întregite în dezbaterile organizate de Institutul Social Român (1921‑1923) – p. 133
Actul Marii Uniri de la 1918 a reprezentat momentul cel mai important al luptei poporului român pentru unitate şi independenţă naţională, generând o serie de transformări profunde în viaţa social‑economică şi politică a României, caracterizate, în perioada 1921‑1922, prin: „schimbarea statutului internaţional al României, prăbuşirea rotativei guvernamentale prin deza­gregare partidelor conservatoare, apariţia de noi partide democratice în vechiul Regat (Liga Poporului şi Partidul Ţărănesc), integrarea în sistemul politic a partidelor din Banat, Bucovina şi Basarabia, crearea Partidului Comunist din România, dominaţia Partidului Naţional Liberal, organizarea primelor alegeri pe baza votului universal”.
Toate acestea trebuiau să‑şi dobândească o consacrare şi legitimare politică şi juridică conforme noilor realităţi şi deziderate la care românii au aspirat dintotdeauna, şi anume acelea că „România era, după război, după Hotărârea de la Alba Iulia, un stat nou nu numai prin teritoriul şi poporul întregit, ci şi prin prefacerile social‑economice şi profunde aduse prin reformele constituţionale”.

Titus Vîjeu, Alma Mater Clusiensis – p. 150
Unul dintre evenimentele care au avut o mare și simbolică rezonanță în viața spirituală a României de după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost – incontestabil – constituirea Universității Daciei Superioare din Cluj. Se năștea astfel un nou și puternic centru al civilizației românești, împlinindu‑se totodată visul miilor de martiri transilvani, al sutelor și miilor de români căzuți pe drumul lung și plin de jertfe al Unirii. Mulți dintre viitorii studenți ai Universității nou înființate veneau de‑a dreptul din tranșeele Primului Război Mondial. Unii avuseseră chiar privilegiul de a lua parte pe dealul Cetății Albei Iulia la înfăptuirea acelui act justițiar al proclamării unirii Transilvaniei cu patria mumă. Aidoma lor – profesorii, eminenți dascăli, se întâlniseră la Cluj pentru a da – cu prestigiul științific al operei proprii – autoritate noii instituții universitare. În fruntea lor, îndeplinind funcția de Rector – profesorul Sextil Pușcariu, reputat filolog, asistat ca prorector de Nicolae Drăgan, deținător al celei de‑a doua catedre de Limbă și literatură română (cea dintâi aparținând chiar lui Sextil Pușcariu). Faptul mi se pare de‑a dreptul simbolic. Doi cărturari – cercetători avizați ai graiului românesc – erau desemnați să conducă activitatea științifică a unei Universități unde până nu demult – sub jugul tenebros al dualismului – fusese interzisă orice vocabulă românească. De altfel, Universitatea chezaro‑crăiască înființată la 1871 în orașul capitală a Transilvaniei își făcuse un obiectiv central tocmai din ofensiva împotriva graiului și a spiritului românesc. Profesorul Gregoriu Silaș fusese îndepărtat de la catedră întrucât nu‑și renegase originile. Iar dacă un atare tratament era aplicat unui dascăl al Universității, este ușor de bănuit ce se întâmpla cu studenții români. Puținele vlăstare ale iobagilor de cândva admise aici erau brutal eliminate de la cursuri pentru simplul motiv că se întrețineau pe culoare în limba deprinsă de‑acasă și pentru că refuzaseră a‑și alunga din suflete simbolul de foc al lui Decebal, al lui Mihai, al lui Horea și al lui Iancu…

 

Identităţi naţionale şi grupuri etnice

Irina Moroianu Zlătescu, Stadiul reglementării actuale pe plan internațional a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale – p. 159
Standardele internaţionale actuale reflectă evoluţia reglementărilor din domeniul drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Ele ilustrează totodată dificultăţile întâmpinate de state pentru a ajunge la soluţii juridice general acceptabile pentru punerea în aplicare a acordurilor semnate în condiţii de o mare diversitate.
International standards reflects the evolution of legislation from the rights of persons belonging to minorities area. They showing as the difficulties faced by the states to find generally acceptable legal solutions for the implementation of the signed agreements under conditions of a great diversity of laws and regulations.
Instrumentele și mecanismele internaționale, regionale și naționale privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale existente în prezent reflectă stadiul la care a ajuns, în epoca contemporană, reglementarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Ele ilustrează atât progresele realizate de‑a lungul timpului, cât și dificultățile întâmpinate în procesul de identificare a unui numitor comun, a unor soluții juridice general valabile pentru toate statele care și‑au luat obligația de a implementa textele unor acorduri pe care le‑au semnat în cele mai diverse condiții.

Enache Tuşa, O analiză a legislației minorităților integrate în România în baza prevederilor tratatelor internaționale (1919‑1920) – p. 167
Studiul de față se dorește a fi o scurtă analiză cu privire la ceea ce numim astăzi minorităţi naţionale sau identitățile politice plurale în perioada de după 1918. În cadrul demersului nostru științific ne propunem să analizăm parcursul politic și identitar al minorităților naționale încorporate în cadrul statului român odată cu transferul teritoriilor care s‑au unit cu România, decizii recunoscute în cadrul sistemului de tratate internaționale la care România a fost parte prin semnarea și ratificarea acestor tratate.
Am conceput analiza noastră dintr‑o perspectivă oficială transpusă în spațiul public prin luarea în considerare a deciziilor politice, a legislației, dar și a relației stat‑societate‑minorităţi naţionale. Ne dorim a prezenta o viziune prin care să reevaluăm atât legislaţia cu privire la minorități, efectele acesteia, cât și elementele relaţiei majoritate versus minorități.

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*