Punctul Critic » Fondul şi forma » Pilonii integrității în actuala conjunctură politico‑economică din România

Pilonii integrității în actuala conjunctură politico‑economică din România

Cuvinte cheie: integritate, responsabilitate, transparență, legalitate

Abstract: Într‑o abordare generală putem defini ca piloni ai integrității cele patru elemente care pot funcționa într‑un circuit și sens care să ajute la creșterea integrității, respectiv: responsabilitatea, transparența, legalitatea și politica, pilonii care asigură siguranța națională a unui stat.

[1]Analizând conjunctura politico‑economică din țara noastră putem evidenția faptul că pilonii integrități ca elemente strategice în dezvoltarea societății ar trebui să arate astfel: „legislativ ales, un executiv onest și puternic, un sistem judiciar independent și responsabil, un auditor general independent (subordonat parlamentului), un avocat al poporului, o agenție anticorupție specializată și independentă, un serviciu stabil (birocrația) onest și nepolitizat, o administrație locală onestă și eficientă, mijloace de informare independente și neîngrădite, o societate civilă capabilă să promoveze integritatea publică, corporații responsabile și oneste și un cadru internațional pentru integritate”[2].

Pilonii integrității pot fi definiți prin acțiunile care necesită o maximă responsabilitate, prin asigurarea transparenței în toate măsurile și politicile care afectează cetățenii statului, printr‑o politică constructivă și prin îmbunătățirea și simplificarea sistemului legislativ.

Astfel, pentru asigurarea siguranței naționale trebuie să creștem integritatea cetățenilor și să construim un sistem care să asigure integritatea și să diminueze corupția.

„Acolo unde lovește legea trebuie să judecăm lucrurile după nevoile rațiunii și ale echității.”

  1. Responsabilitatea

Responsabilitatea reprezintă unul dintre pilonii guvernării, respectiv parte importantă a integrități, fiind definită ca: „obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere, funcție, sarcină de răspundere”[3].

Responsabilitatea este asociată la orice nivel cu noțiunea de răspundere, fiind o pârghie de control, atât la nivel macroeconomic, cât și în structurile inferioare nivelului central. Prin acțiunile întreprinse, fiecare cetățean trebuie să‑și direcționeze atenția asupra finalizării cu răspundere și eficiență asupra tuturor acestor acțiunii.

Responsabilitatea cunoaște mai multe forme, respectiv: responsabilitatea socială, responsabilitatea educațională, responsabilitatea democratică – „democrația nu este un cadou, este o responsabilitate”[4], responsabilitatea financiară.

Responsabilitatea poate fi privită în două sensuri, responsabilitatea altor persoane față de noi și responsabilitatea noastră față de alte persoane.

Cea mai simplă formă de responsabilitate derivă din grija altora față de noi prin obișnuința creată, se manifestă prin grija părinților, profesorilor, superiorilor, guvernanților. Forma mai amplă intervine atunci când responsabilitatea trebuie menținută în sens invers.

Un alt concept este acela de responsabilitate socială, cunoscut de la începutul secolului al XIX‑lea, moment care marchează apariția primelor corporații, iar proprietarii acestora au participat la construcția de locuințe, școli, biblioteci, asumându‑și în cadrul comunității o responsabilitate.

Archie Carroll si Ann Buchholtz au opinat că: „responsabilitățile economice, cele legale, cele etice și cele filantropice formează Responsabilitate Socială Corporatistă (CSR)”[5], aspect regăsit și în practică. Astfel, orice corporație pentru a atinge obiectivele propuse trebuie să respecte responsabilitatea socială corporatistă și să acționeze întotdeauna în conformitate cu prevederile legale, să ofere siguranță tuturor  investitorilor și acți­onarilor, să aibă o conduită etică față de toate părțile implicate, fiind asigurată o imagine cât mai bună, cu impact pozitiv asupra comunității.

O altă definiție descrie responsabilitatea socială ca fiind: „angajamentul mediilor de afaceri care contribuie la dezvoltarea economică durabilă, în colaborare cu angajații, comunitatea socială și societatea în ansamblul pentru îmbunătățirea calității vieții și găsirea oportunităților pentru creș­terea și dezvoltarea societății”[6].

Uniunea Europeană definește responsabilitatea socială ca fiind un concept prin intermediul căruia o companie integrează în mod voluntar toate inițiativele și frământările față de problemele sociale și cele de mediu în operațiunile de afaceri și în interacțiunea cu partenerii de interes.

Un element al responsabilității poate fi asociat cu noțiunea de bună guvernare.

Conform definiției din Dicționarul explicativ al limbii române, noțiunea de bună guvernare reprezintă „Acțiunea de a guverna; conducere a unui stat sau a unei unități administrative. Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratică din istoria poporului nostru”[7].

În lucrarea „Making sense of governance: The need for involving local stakeholders”, Goran Hyden, Julius Court și Kenneth Mease surprind esența și problematica bunei guvernări. În cuprinsul acestei lucrări își exprimă nelămurirea cu privire la buna guvernare – „când, de ce și cum poate face guvernarea o diferență în felul în care o țară se dezvoltă?”[8].

Guvernarea a apărut încă din cele mai vechi timpuri, fiind analizată de către Aristotel în „Statul atenian”. Aristotel a studiat vechile constituții existente în perioada antică, unde legiferarea era făcută prin thesmothetii, aceștia păstrau textul legii și îl puneau la dispoziția judecătorilor. Acest studiu ne arată un mod de guvernare împărțit între nobili care aparțineau aristocrației, iar funcțiile statale se ocupau prin tragerea la sorți și prin mandate  limitate în timp, pe baza unor grade.

Aristotel transmite clar ideea că pentru o bună guvernare un rol important îl are poporul, dar la fel de important este și efectul legii. Esența termenului de bună guvernare este dată de către binele comun al cetățenilor, iar Aristotel are o anume preferință de a guverna către clasa de mijloc a societății.

În anii 1980 în înscrisurile Băncii Mondiale buna guvernare a apărut pentru prima dată, având o expunere în dezbaterile țărilor în curs de dezvoltare, descătușate din sistemul socialist, după era comunistă fiind considerată o precondiție în atribuirea ajutoarelor financiare internaționale.

În anul 1989, în  prefața studiului „Sub‑Saharan Africa – from Crisis to Sustainable Growth”, se publică noțiu­nea de „bună guvernare” printr‑o schiță de arheologie conceptuală.

În 1991 a fost susținută de către Banca Mondială prima conferință cu tema „economia dezvoltării”.

În anul 1992 noțiunea de bună guvernare își conturează o formă exprimată în  raportul Governance and Development: „factor decisiv în crearea și consolidarea unui mediu care stimulează dezvoltarea solidă și echitabilă, care constituie, totodată, o completare esențială a politicilor economice robuste”. Informațiile din conținutul acestui raport fac referire la  reforma sectorului public și responsabilitatea politică. Criticile aduse acestui raport au condus la apariția noțiunii de „criză de guvernare”.

Criza de guvernare, denumită și guvernarea deficitară (poor governance), cuprinde:

  • eșecul delimitării public și privat, fapt ce a condus la deturnarea fondurilor publice spre câștigul privat;
  • lipsa unei guvernării predictibile și a unui cadru legal funcțional;
  • atitudine excesivă în necesitatea de reglementare;
  • priorități greșite privind alocarea resurselor;
  • decizii într‑un cadru restrâns fără asigurarea transparenței.

Banca Mondială a considerat că stagnarea dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare din Africa este din cauza lipsei personalului calificat, faptelor de corupție și istoricului, mentalității și moștenirii trecutului colonial.

În conținutul raportului Development in Practice Governance, Banca Mondială, în anul 1994, emite principiile unei bune guvernări:

  • „proces de luare a deciziilor predictibil, deschis, informat (un proces transparent);
  • o birocrație cu standarde etice profesionale;
  • un executiv responsabil față de acțiunile sale; și o societate civilă robustă, care participă la problemele publice;
  • cel mai important fiind principiul domniei legii”.

Analizând incursiunea fenomenului de responsabilitate cu trimitere către ideea de bună guvernare putem conchide faptul că permanent trebuie să avem un plan de acțiune predictibil care să respecte leglitatea tuturor acțiunilor întreprinse.

„Lumea nu se va sfârși din cauza celor care fac rău, ci din cauza celor care se uită la ei și nu fac nimic” (Albert Einstein).

  1. Transparenţa

Pentru a câștiga încrederea și, totodată, pentru eficientizarea procesului de creștere a integrității, intervine al doilea pilon, respectiv transparența.

Transparența este „claritate, inteligibilitate, limpezeală”[9].

Transparență trebuie asigurată:

  • în actul și programul de guvernare;
  • în toate măsurile și politicile sociale;
  • în sfera financiară și fiscală.

Analizând structura instituțională a organismelor care guvernează statul de drept, putem să constatăm faptul că cetățenii acestui stat au așteptări din ce în ce mai mari și solicită prin toate mijloacele de comunicare asigurarea transparenței la toate nivelurile.

Un aspect extrem de important derivă din dorința implementării unor drepturi sociale conturate prin aspecte educaționale care creează cunoaștere, respect și încredere. Prin asigurarea unui nivel satisfăcător de transparență, cu respectarea unei integrități publice, cetățenii statului de drept au nevoie de cunoaștere, respect și încredere.

Asigurarea transparenței a fost realizată și prin obiectivele și rezultatele cuprinse în Strategia națională anticorupție 2012‑2015.

În structura Strategiei naționale au fost definite mai multe obiective generale și obiective specifice.

Unul dintre obiectivele generale ale strategiei a fost prevenirea corupției în instituțiile publice, rezultând mai multe obiective specifice și măsuri de implementare.

Unul dintre obiectivele specifice a fost „Remedierea vulnerabilităţilor specifice instituţiilor publice prin implementarea sistematică a măsurilor preventive”. Acst obiectiv avea ca substanță materială măsuri specifice, respectiv, cea mai importantă, introducerea treptată la nivelul instituţiilor publice a unei metodologii unitare de evaluare a riscurilor de corupţie ca premisă pentru dezvoltarea planurilor interne de integritate. Raportul de evaluare a identificat mai multe structuri de implementare care nu au avut o coordonare unitară, iar în ceea ce privește numărul de angajați ce au fost consiliați de consilierul de etică/integritate din ministere indică faptul că cel puțin în termeni cantitativi, în diverse ministere (inclusiv agenții subordonate) și în majoritatea instituțiilor independente, activitatea de consiliere autoraportată a fost zero sau nu au fost furnizate informații, iar misiunile persoanelor responsabile de consilierea de etică sunt în principiu formale și mulți reprezentanți ai administrațiilor publice locale nici măcar nu știu că acest consilier există în instituții.

Un alt obiectiv specific care abordează fenomenul transparenței este „Creşterea transparenţei instituţionale prin sporirea gradului de disponibilitate a datelor publice deschise puse la dispoziţie de către autorităţile publice” și a implicat măsuri atât în domeniul asigurării respectării prevederilor privind accesul la informaţii de interes public, cât şi al celor privind transparenţa procesului decizional și dezvoltarea soluţiilor de e‑guvernare, e‑administrare şi e‑justiţie ca platforme de accesare a serviciilor publice de către cetăţeni.

Un alt element necesar pentru creșterea integrității și integrarea în pilonul intitulat transparență poate fi valorificat prin cunoaşterea de către angajaţi a normelor etice care guvernează exercitarea funcţiei sau a demnităţii publice, a atribuţiilor de serviciu, a regulilor interne ale diferitelor instituţii publice, a procedurilor de lucru şi a sancţiunilor aplicabile, acestea constituind precondiţii esenţiale pentru integritatea instituţională.

Altfel spus, promovarea integrităţii şi a eticii în viaţa publică nu se poate realiza fără contribuţia şi rolul activ al cetățenilor cu rol de beneficiari ai serviciilor publice. Respingerea corupţiei de către cetăţeni, raportarea iregularităţilor sau abuzurilor reprezintă manifestări ale spiritului civic şi ale respectului pentru statul de drept. Aceste valori trebuie însă promovate şi explicate temeinic, începând chiar din primii ani educaționali, şi dublate de acces facil la informaţiile de interes public.

Implementarea legii privind accesul la informații publice (adoptată în anul 2001) a beneficiat de o evaluare mai degrabă favorabilă la momentul începerii perioadei Strategiei naționale anticorupție.

S‑a constatat nerespectarea de către aproape jumătate din instituțiile publice monitorizate a obligației de a publica rapoartele de activitate aferente anului 2014. Au fost realizate și o serie de instrumente pentru a furniza acces la informații, ca, de exemplu, instrumentul de monitorizare a bugetelor spitalelor publice, sistemele de plată a taxelor și de urmărire a documentelor depuse, publicarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a textelor integrale anonimizate ale tuturor deciziilor pronunțate de această instanță, opinii ale Agenției Naționale de Integritate privind interpretarea unor prevederi legislative, transmiterea în direct a ședințelor consiliilor locale prin televiziunea locală și publicarea informațiilor în format open data din propria inițiativă a instituției.

Un rol important în cadrul asigurării transparenței și integrității are la bază în mare măsură implementarea strategiei distincte de integritate în sistemul judiciar, respectiv: „Consolidarea integrităţii şi transparenţei sistemului judiciar prin promovarea măsurilor anticorupţie şi a standardelor etice profesionale”.

Analizând obiectivul specific, „Consolidarea integrităţii, eficienţei şi transparenţei la nivelul administraţiei publice locale”, au rezultat implicarea unor măsuri de simplificarea procedurilor administrative pentru eliberarea certificatelor și autorizațiilor, instituirea de standarde de cost și adecvarea structurilor organizatorice prin raportare la standardele de cost şi populaţia deservită.

  1. Politica

Elementul politic are o pondere maximală în această etapă, dezvoltând atât elemente pozitive, cât și elemente negative în procesul de creștere a integrității, astfel politica fiind un pilon de bază al integrității.

Politica este „știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective”[10].

Analizând obiectivele generale și specifice cuprinse în strategia națională anticorupție, putem aminti ca obiectiv specific „Creşterea transparenţei finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale”, având la bază în principal implementarea recomandărilor formulate în cadrul celei de‑a treia runde de evaluare GRECO, adoptate în anul 2010. Raportul de evaluare a constatat că, dintre recomandările subliniate în Planul de Acțiune al strategiei naționale anticorupție, s‑au implementat în mod satisfăcător următoarele:

–   introducerea cerinţei legale ca situaţiile anuale ale partidelor politice, care trebuie prezentate Autorității Electorale Permanente (în cele ce urmează, pe scurt – AEP) să fie supuse auditării independente înainte de depunerea lor;

–   primirea de către AEP a întregii responsabilităţi privind monitorizarea conformităţii finanţării activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale cu Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale;

–   extinderea termenului de prescripţie aplicabil încălcărilor Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. România a implementat doar în parte următoarele recomandări;

–   introducerea obligaţiei partidelor politice de a transmite situaţiile financiare centralizate către AEP şi de a face publice variante rezumate adecvate;

–   stabilirea obligaţiei legale ca toate donaţiile să fie înregistrate şi incluse în documentele contabile ale partidelor politice şi ale participanţilor la campaniile electorale;

–   introducerea obligaţiei legale ca toate donaţiile ce depăşesc un anumit plafon să fie făcute prin sistemul bancar (pragul actual este de 10 salarii brute minime, adică mai mult de 23.000 euro, ceea ce este destul de mult);

–   sancţionarea tuturor încălcărilor Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale cu pedepse efective, proporţionale şi disuasive.

Din punct de vedere politic a fost analizat ca obiectiv specific „Consolidarea integrităţii în rândul membrilor Parlamentului”. Acest obiectiv a înregistrat, conform Raportului de evaluare, un progres limitat.

Atunci când analizăm acest pilon vom explica și elementele care apar în urma finanțării activităților politice, respectiv finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.

În temeiul Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 334/2006), al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2016 și al Regulamentului de organizare și funcționare a Autorității Electorale Permanente, a fost încheiat raportul privind activitatea desfășurată de către Departamentul de control al finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale în anul 2017.

Au fost constatate abateri cu caracter contravențional, sancționate de Legea nr. 334/2006, care au vizat aspecte legate de nerespectarea:

−   prevederilor legale referitoare la organizarea contabilității partidelor, conform prevederilor contabile în vigoare;

−   obligației de a pune la dispoziția echipelor de control documentele solicitate;

−   prevederilor legale referitoare la obligația publicării de către partidele politice în Monitorul Oficial al României, Partea I, a datelor obligatorii referitoare la sursele de finanțare obținute în anul fiscal 2015 sau 2016;

−   prevederilor legale referitoare la obținerea de venituri din alte surse;

−   prevederilor legale referitoare la finanțarea din împrumuturi;

−   nerespectarea prevederilor legale referitoare la donații și la reducerile de preț care depășesc 20% din valoarea bunurilor sau serviciilor oferite;

−   obligației de a efectua cheltuieli electorale doar prin conturile bancare deschise în acest scop;

−   prevederilor legale prin care contribuțiile pentru campaniile electorale sunt considerate donații;

−   obligațiilor partidelor de a raporta trimestrial datoriile înregistrate în campaniile electorale;

−   obligației partidelor politice de a restitui candidaților în alegeri sumele rambursate de către Autoritatea Electorală Permanentă și sumele necheltuite;

−   obligației partidelor politice de a transmite datele pentru întocmirea sau actualizarea registrului fiscal al partidelor politice.

Abaterile fără caracter contraven­țional au fost legate de erori contabile, de neîntocmirea formularelor de evidență a veniturilor (cotizații, dona­ții), de transmiterea unor situații inco­recte privind sursele și cuantumurile veniturilor obținute de către partidele politice, către Autoritatea Electorală Permanentă.

Pentru remedierea deficiențelor constatate, pe lângă sancțiunile aplicate, au fost formulate și o serie de recomandări cu caracter general sau specific, care au constat în:

−   respectarea permanentă a prevederilor Legii nr. 334/2006 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale;

−   organizarea și conducerea con­ta­bilității conform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

−   respectarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1969/2007, cu modificările și completările ulterioare;

−   respectarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2634/2015 privind documentele financiar contabile.

  1. Legalitatea

Un al patrulea pilon al integrității este cel al legalității.

Legalitatea reprezintă „respectarea strictă a legilor, ordine legală care asigură viața și activitatea unei societăți, a unui stat”[11].

Aplicarea legislaţiei, a principiilor şi bunelor practici și, totodată, concentrarea pe îmbunătățirea măsurilor legislative, a instrumentelor de prevenire și mecanismele anticorupție ne conduc  în sfera securității naționale și apărării țării.

Securitatea națională a unui stat este în strânsă legătură cu dreptatea formală, „administrarea imparțială și consecventă a instituțiilor indiferent de principiile substanțiale/fundamentale/esențiale”[12].

Nerespectarea legii atrage răspunderea celor implicați; astfel, cetățenii unui stat  trebuie să manifeste un comportament rațional care să‑i conducă la cele mai elocvente rezultate pozitive în raport cu dreptatea socială.

„Un exemplu interesant regăsim la Ostrom, 2007 (p. 81): drepturile de acces la terenurile deținute în comun erau acordate numai unei unități de gospodărie, și nu indivizilor ca atare. În consecință, familiile cu mulți membri erau în dezavantaj în ceea ce privește accesul la bunurile comune. Creșterea populației era foarte lentă.

Se poate ca, dimpotrivă, regulile unei instituții să fie construite în așa fel încât să se afle într‑un dezacord cu interesele actorilor raționali și cu alte instituții fundamentale. Astfel, actorii aleg să evite costurile asociate regulii prin corupția administrării formale a regulii[13]”.

În anul 1999, John Rawls, în lucrarea „O teorie a dreptăţii”, exprimă ideea de dreptate în structura legalității sociale și face o deosebire între reguli, instituții și cetățenii care alcătuiesc structura socială. Acesta consideră că dreptatea poate fi asumată de către indivizi raţionali, liberi şi egali.

Astfel, legalitatea intră în contra­dicție cu corupția și se asociază cu integritatea.

Pierderea de către cetățeni și de către instituțiile publice a interesului față de necesitatea respectării legii conduce la pierderea legitimității. Astfel, corupția câștigă teren în defavoarea prezervării securității naționale.

Concluzii

Cei patru piloni ai integrității trebuie să fie concentrați pe îmbunătățirea măsurilor legislative, a instrumentelor de prevenire și a mecanismelor preventive în sfera securității naționale și apărării țării.

Astfel, o bună previziune, întelegere și dezvoltarea unei capacități de răspuns integrate, echilibrate, juste, conduc la diminuarea riscurilor şi ameninţărilor statului de drept.

Pilonii integrității în actuala conjunctură politico‑economică din România se bazează pe cunoaştere şi educaţie și nu în ultimul rând pe legislație. Scopul construirii unui sistem de integritate este acela de dezvoltare a unor sisteme adecvate de descoperire în timp util a pericolelor, riscurilor şi ameninţărilor, în perspectiva prevenirii producerii lor, prin utilizarea combinată atât a mijloacelor militare, cât şi a instrumentelor civile, care, subordonată acestui scop, devine imperativă.

Bibliografie:
Consolidarea integrității și reducerea corupției în forțele armate – Culegere de practici exemplare, Editura Arc Chişinău, MD 2009.
Dicționarul explicativ al limbii române – ediţia 2016, Univers Enciclopedic, Academia Română.
Constituția României.
Journal of Economic Behavior HYPERLINK. „https://www.sciencedirect.com/science/journal/01672681”&HYPERLINK „https://www.sciencedirect.com/science/journal/01672681”Volume 83, Issue 2, July 2012 articolul „Tax evasion, the underground economy and financial development”.
Le Figaro, data 28.03.2018, „Les propositions du gouvernement pour lutter contre la fraude fiscale”, autor Guillaume Poingt.
Radu Nicolae, Corupția și politicile anticorupție, Polirom, 2010.
John Rawls, O teorie a dreptăţii, 1999.

Note:
[1] Doctorand, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, e‑mail: iulianaka@yahoo.com
[2] Consolidarea integrității și reducerea corupției în forțele armate. Culegere de practici exemplare, Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic asupra Forțelor Armate (DCAF), Editura Arc Chişinău, 2013.
[3] Dicționarul explicativ al limbii române – ediția 2016, Univers Enciclopedic, Academia Română.
[4] Johnny Got His Gun Hardcover semnată de Dalton Trumbo în 2007.
[5] Archie B. Carroll and Ann B. Buchholtz, Business and Society: Ethics and Stakeholder Management, fourth edition, Teaching Business Ethics, 2001.
[6] Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă (WBCSD).
[7] https://dexonline.net/definitie‑guvernare.
[8] Making sense of governance: The need for involving local stakeholders, Goran Hyden, Julius Court și Kenneth Mease.
[9] Dicționarul explicativ al limbii române – ediția 2016, Univers Enciclopedic, Academia Română.
[10] Dicționarul explicativ al limbii române ‑ ediţia 2016, Univers Enciclopedic, Academia Română.
[11] Dicționarul explicativ al limbii române ‑ ediţia 2016, Univers Enciclopedic, Academia Română.
[12] Radu Nicolae, Corupția și politicile anticorupție, Polirom 2010.
[13] Ibidem.

Iuliana PANĂ1

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*