Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » România Mare – Voinţă naţională şi reprezentare europeană » Panteonul diplomației românești. Petre Bălăceanu – finanţist şi diplomat

Panteonul diplomației românești. Petre Bălăceanu – finanţist şi diplomat

Petre Bălăceanu s-a născut în comuna Cetate, raionul Calafat, la 1 noiembrie 1906, ca fiu al lui Ion și al Elisabetei Bălăceanu.
În perioada 15 ianuarie 1928 – 15 august 1929, Petre Bălăceanu a fost salariatul BNR.
La data de 1 septembrie 1930 este reprimit la locul de muncă și lucrează până la 1 februarie 1941.
În perioada 5 iunie 1947 – 9 februarie 1948, Petre Bălăceanu a îndeplinit funcția de consilier economic în structura Ministerului Comerțului.
În perioadele mai 1953 – februarie 1956 și martie – noiembrie 1957 îndeplinește funcția de guvernator BNR.
În perioada februarie 1948 – octombrie 1948 se află la post, în calitate de diplomat, la Buenos Aires, noiembrie 1957 – octombrie 1961 la Londra și Reykjavik, iar din 6 noiembrie 1961 la Washington.

Ca urmare a ridicării Legației Republicii Populare Române din Washington la rangul de ambasadă, prin Decretul nr. 409 din 22 iulie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, Petre Bălăceanu a fost acreditat în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al R.P. România în Statele Unite ale Americii.

De asemenea, în baza decretului Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 517 din 31 mai 1967, Petre Bălăceanu este rechemat în Centrala MAE, din calitatea sa de ambasador extraordinar și plenipotențiar al R.S. România în SUA, în locul său fiind numit, în baza aceluiași decret, Corneliu Bogdan.

Ulterior, în baza Decretului 1436 din 24 octombrie 1969, Petre Bălăceanu este numit ambasador extraordinar și plenipotențiar în Tunisia, de unde va fi rechemat la sfârșitul lunii noiembrie 1971.

Este pensionat începând cu 1 februarie 1972. La 20 decembrie 1975 încetează din viață.

*

Petre Bălăceanu „prinde” ca diplomat transferul între cele două regimuri comuniste din România: Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Fără nicio îndoială, o perioadă complicată din istoria țării noastre și nu numai. Cel mai important şi vizibil dintre posturile diplomatice ale lui Petre Bălăceanu este cel de la Washington. La acest post vom face, prioritar, referire în rândurile de mai jos.

Despre primirea sa de către președintele SUA J.F. Kennedy, petrecută la Casa Albă la 12 decembrie 1961, se spune că președintele SUA ar fi fost avertizat că, în ultimul an, oficialii de la București ar fi insistat pe întărirea relațiilor economice cu SUA, dorindu-se, în acest sens, ridicarea unor interdicții de export în scopul cumpărării unor instalații industriale. Astfel, există opinii conform cărora tocmai experiența de fost guvernator al BNR l-ar fi recomandat pe Petre Bălăceanu pentru acest post, în vederea relansării cooperării economice cu SUA. De asemenea, J.F. Kennedy ar fi fost prevenit că autoritățile românești vor cere clauza națiunii celei mai favorizate.

În sensul celor de mai sus, J.F. Kennedy a fost sfătuit să nu promită nimic, dar să arate interes pentru deschiderea relațiilor economice, cu condiția normalizării relațiilor politice. De asemenea, autoritățile de la Washington mai aveau în vedere normalizarea legăturilor consulare, dar și ridicarea anumitor restricții.

Opiniile sunt oarecum contradictorii. Pe de o parte, este menționat faptul că, în cei aproape trei ani cât a fost președinte al SUA, J.F. Kennedy a avut puține contacte cu românii, România nefiind o prioritate a politicii externe a Casei Albe.

Liderul comunist Gheorghiu-Dej susținea, în cadrul unei ședințe a Biroului Politic, faptul că președintele J.F. Kennedy a avut curajul să recunoască faptul că SUA trec printr-o perioadă de criză, considerând, totodată, că situația este și mai grea decât lasă să se înțeleagă liderul american.

De remarcat faptul că, în anul 1959, Congresul american modifică Legea Battle, ale cărei prevederi interziceau comerțul cu statele din blocul comunist, printr-un amendament care permitea comerțul cu anumite țări, considerate ca fiind importante pentru Casa Albă.

De asemenea, un alt aspect important în această conjunctură îl constituie faptul că, în luna martie a anului 1960, guvernul român și cel american semnează un acord prin care țara noastră convenea să plătească despăgubiri cetățenilor SUA care fuseseră afectați de naționalizare.

Pe de altă parte, există opinii conform cărora tensiunile din relațiile bilaterale româno-americane ar fi fost înlăturate, în această perioadă.

Astfel, apropierea față de SUA era considerată extrem de importantă pentru Gheorghiu-Dej, atât ca nivel de dezvoltare a relațiilor economice, dar și în plan politic, care dădeau o altă față politicii interne și externe a țării. Se consideră că mandatul lui Kennedy a însemnat începutul normalizării reale în planul relațiilor româno-americane.

J.F. Kennedy vizitase, de altfel, țara noastră, în vara anului 1939, împreună cu tatăl său, Joseph P. Kennedy, la acea vreme ambasador al SUA la Londra, și rămăsese impresionat de „frumusețea româncelor” întâlnite pe parcursul celor două zile ale vizitei!

În plin mandat la Washington, Petre Bălăceanu prinde și schimbul de lideri de la Kremlin (1964): Nikita Hrusciov cu Leonid Ilici Brejnev.

Criza rachetelor din Cuba, din octombrie și noiembrie 1962, a fost privită ca momentul când Războiul Rece era să se transforme într-un schimb de lovituri nucleare între supraputeri și, mai mult decât atât, în cel de-al Treilea Război Mondial. Atunci s-a instaurat acea linie roșie între SUA și URSS, o linie telefonică directă, pentru a se evita un eventual război nuclear.

Se cunoaște însă bine faptul că, prin plasarea acestor rachete, Nikita Hrusciov a vrut doar să pună presiune pe liderul de la Casa Albă, pentru obținerea anumitor concesii. Totuși, acea criză a rachetelor a părut, în ochii opiniei publice internaționale, o victorie clară a SUA.

Se știe faptul că noul lider comunist instalat la București, Nicolae Ceaușescu, continuă principiile Declarației din aprilie 1964 prin care Partidul Muncitoresc Român își proclamă autonomia în raport cu Partidul Comunist din URSS.

Se spune că atât Dej, cât și Ceaușescu aveau o slăbiciune pentru diplomație, iar guvernarea Maurer este considerată de unii drept cea mai bună etapă din istoria diplomației românești.

Activitatea diplomatică desfășurată de Petre Bălăceanu la Washington nu putea să fie ruptă de contextul internațional, descris în câteva cuvinte, în cele de mai sus. Tensiunile existente între cele două mari puteri ale lumii, schimbul de putere de la București și, deopotrivă, de la Moscova, asasinarea președintelui J.F. Kennedy sunt câteva din caracteristicile unei perioade în care guvernarea Maurer (preluată de Nicolae Ceaușescu de la predecesorul său, Gheorghiu-Dej) se sprijinea pe departamentul externelor.

Ca reprezentat al unui stat din blocul comunist pe lângă Casa Albă, în acea perioadă din istoria lumii, sigur că putem avea rețineri în ceea ce privește intensitatea și rezultatele muncii sale diplomatice. Dar tendințele liderilor de la București privind „autonomia” față de URSS erau cât se poate de clare, iar acest lucru a amprentat, fără îndoială, activitatea ambasadelor noastre.

Credem că, printr-un intens interes științific și, deopotrivă, prin obiectivitate, vor putea fi deslușite și aduse la cunoștința publicului demersurile întreprinse, de-a lungul vremii, de reprezentanții diplomației românești, indiferent de perioada de referință. Adevărul istoric este important pentru noi toți, nu doar pentru pasionații de istorie. Astfel, vom putea fi în măsură să transmitem copiilor și nepoților noștri datele și informațiile necesare construirii unei identități autentice, care să țină cont de realitățile trecutului său, mai mult sau mai puțin învolburate.

*

Mulțumiri lui Bebe Dărac, fiu al comunei Cetate, județul Dolj, pentru discuțiile și informațiile extrem de interesante furnizate pe marginea acestui subiect.

Note bibliografice:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ceausescu-mostenitorul-diplomatiei-lui-dej;
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-il-vedea-gheorghiu-dej-pe-kennedy-i;
https://evz.ro/petre-balaceanu-romanul-mana-kenne.html
https://evz.ro/jfk-100-ce-placut-kennnedy-romania.html
Wikipedia

S. Cristian

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*