Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Mitteleuropa - noua falie în spaţiul euro-comunitar » Mirela‑Adriana Viziru: Lupta de gherilă în era noilor tehnologii. Cazul EZLN

Mirela‑Adriana Viziru: Lupta de gherilă în era noilor tehnologii. Cazul EZLN

Mapamond

Abstract: Mișcarea zapatistă din Chiapas s‑a evidențiat prin mijloacele nonviolente de promovare a obiectivelor sale, strategie atipică pentru o luptă de gherilă. Ipoteza acestui articol este că apariția și popularizarea internetului au generat o schimbare de paradigmă ce le‑a permis insurgenților mexicani să își regândescă discursul și tacticile. Din această perspectivă, analiza mijloacelor prin care EZLN a reușit să‑și atace adversarul în mediul virtual și să câștige sprijin moral și material la nivel internațional ne permite să ajungem la o mai bună înțelegere a modului de acțiune al mișcării sociale în era noilor tehnologii.

În Mexic, lupta de gherilă a început la 1 ianuarie 1994, când mii de indigeni înarmați, cu fețele acoperite, au ocupat șapte municipalități din statul Chiapas și au lansat un apel către poporul mexican pentru a li se alătura într‑o mișcare revoluționară de „eliberare națională”, cu scopul de a răsturna ordinea constituțională și de a înlătura de la putere guvernul de la Mexico City. Discursul promovat de rebeli a conturat, în primă instanță, profilul unei mișcări de inspirație marxistă, aceștia reclamând, într‑un document publicat în aceeași zi, necesitatea de a lupta împotriva „dușmanului de clasă”[1]. Lansând critici la adresa „bogaților”, zapatiștii au transmis mesajul că adeversarul politic al organizației lor, pe care au denumit‑o Armata Zapatistă de Eliberare Națională (EZLN), a fost identificat cu elita politică, responsabilă, în opinia lor, pentru incapacitatea statului de a răspunde unor nevoi în primul rând de ordin material, definite în termeni de „muncă, pământ, acoperiș, alimentație, sănătate, educație, independență, libertate, democrație, justiție și pace.”[2]

Modul de acțiune al unităților combatante a scos în evidență în primele zile admirația zapatiștilor pentru principiile enunțate de Mao Zedong privind maniera în care o luptă de gherilă poate fi purtată cu succes, unitățile cuprinzând între 500 și 700 de insurgenți, fiecare, și având un punct central de comandă[3]. De asemenea, zapatiștii au mizat pe teoria avansată de Ernesto „Che” Guevara, denumită „foco”, potrivit căreia „nu este necesar să aștepți până în momentul în care există toate condițiile favorabile unei revoluții, insurecția le poate crea[4]”. Această strategie a eșuat, pentru că, pe de o parte, caracterul disperat al unităților de luptă și sistemul centralizat de comandă le‑a făcut vulnerabile în fața forțelor de securitate mexicane, infinit mai bine dotate, iar pe de altă parte, pentru că rebeliunea din Chiapas nu a condus, după cum speraseră zapatiștii, la izbucnirea unor mișcări similare pe teritoriul național.

În schimb, a generat manifestaţii de stradă împotriva aplicării unei soluții militare în sudul Mexicului, presiunea exercitată de societatea civilă fiind un argument suficient de puternic pentru ca, după douăsprezece zile de conflict, președintele Carlos Salinas de Gortari să ofere o amnistie generală combatanților și să‑și declare disponibilitatea de a remedia situația pe calea dialogului. Ce a urmat însă este atipic atât pentru mișcările revoluționare din Mexic, cât și pentru gherilele din America Latină. Conflictul din Chiapas s‑a transformat într‑un „război de cuvinte” care încă persistă, purtătorul de cuvânt al zapatiștilor, Subcomandante Marcos, afirmând că „armele noastre sunt rezistența, rebeliunea și cuvântul sincer, și nu există munți și nici bariere care să‑i poată sta în cale cuvântului, să nu ajungă la urechile și la inimile fraților noștri din întreaga lume[5]”. Vorbim, așadar, despre o mișcare socială care este înarmată, care s‑a autointitulat Armata Zapatistă, dar care rar a deschis focul, luptând împotriva guvernanților prin intermediul discursului.

Subcomandante Marcos a fost identificat de serviciile de informații mexicane la data de 9 ianuarie 1995 în persoana lui Rafael Sebastián Guillén Vicente, absolvent de filosofie al Universității Naționale Autonome din Mexic, cu teza „Filosofie și educație: practici discursive și practici ideologice; subiecte și schimbări istorice în cărți și texte oficiale pentru școlile primare din Mexic”. Lucrarea sa, o critică în sens gramscian la adresa modului în care elitele aflate la putere promovează prin discurs o ideologie favorabilă propriilor interese, debutează cu un citat din Michel Foucault: „Dis­cursul nu e pur și simplu acela care transpune lupte sau sisteme de dominație, ci este lucrul pentru care și prin care există luptă, discursul este puterea care trebuie acaparată”[6]. Convingerea la care Guillén Vicente a aderat în calitate de student, aceea că discursul are o putere deosebită, iar cuvintele nu se limitează la simpla comunicare, ci pot să constituie un mod de acțiune în sine, pare să fi fost preluată de Subcomandante Marcos și transformată într‑o modalitate excelentă de a promova obiectivele mișcării pe care o reprezintă, și, mai mult, de a câștiga sprijin moral și financiar.

Conștientizând că această abordare este eficientă doar în măsura în care discursul zapatist este popularizat și însușit de societatea civilă, zapatiștii au emis numeroase comunicate și declarații, pe care le‑au promovat în mass‑media, întrucât canalele tradiționale de comunicare, însemnând televiziune, radio și presă scrisă, s‑au arătat extrem de interesate de subiect încă din prima zi de rebeliune. După ce știrea izbucnirii conflictului a făcut înconjurul lumii, au urmat numeroase reportaje și interviuri a căror vedetă a fost Subcomandante Marcos. Acesta a reușit să creeze și să mențină un aer misterios prin intermediul unor anumite elemente foarte bine studiate. Spre exemplu, la numeroase evenimente și‑a făcut apariția călare, fumând o pipă, cu trimitere la imaginea unor eroi din istoria națională, în special la Emiliano Zapata, liderul Revoluției Mexicane de la începutul secolului trecut, perceptut într‑o notă pozitivă atât în mediul urban, academic, cât și în mediul rural, prin prisma faptului că luptase pentru împroprietărirea țăranilor. Prin preluarea titulaturii de „zapatiști” și prin conduita lui Marcos, insurgenții au încercat să transmită observatorilor naționali și internaționali, conectați la evenimentele din Chiapas prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, faptul că sunt continuatorii luptei pentru justiție socială. Deloc întâmplător, la Oventik, unul dintre cele mai importante centre politice zapatiste din teritoriile ocupate de aceștia, combatanții sunt prezentanți laolaltă cu Emiliano Zapata.

Deși la nivel formal au avut loc negocieri în vedere încheierii unui acord de pace în Chiapas, la care au pariticipat o delegație zapatistă și o comisie special desemnată de parlament, COCOPA (Comisión de Concordancia y Pacificación), pe perioada acestora ambele părți implicate în conflict s‑au concentrat pe discreditarea oponentului, pentru a convinge auditoriul, societatea mexicană, de legitimitatea propriilor acțiuni. În mod deloc suprinzător, deși pe 16 februarie 1996 au fost semnate Acordurile de la San Andrés, prin care indigenilor li se conferea o mai mare autonomie și recunoașterea drepturilor politice și culturale, acestea nu au fost nici până în prezent transformate în lege.

Un merit de necontestat al artizanilor strategiei zapatiste este regândirea eficientă și rapidă a retoricii marxiste inițiale și redirecționarea graduală a discursului către tema identității indigene și     a statutului minorităților, în contextul politicilor economice neoliberale adoptate de administrația mexicană și a fenomenului de globalizare. Astfel, cea de‑a șasea declarație de război a zapatiștilor, emisă la 28 iunie 2005, prezintă diferențe notabile față de declarațiile precedente la nivel de stil și de conținut. Dacă în prima declarație nu figurează deloc cuvântul „indigen”, iar rebelii se prezintă drept cetățeni mexicani care îi îndeamnă pe compatrioți să se revolte împotriva guvernului „dictatorial”, în scopul unei repartizări mai juste a resurselor și a instaurării unui regim democratic (deși, cel puțin oficial, Mexicul era deja un stat democratic), în declarația cel mai recent publicată zapatiștii se prezintă drept indigeni, iar tema principală este dreptul la autoguvernare și la autodeterminare al acestei populații[7]. Interesant este că auditoriul este de această dată, în mod incontestabil, unul global, fapt relevat atât de referirile la situația din „întreaga lume”, sintagmă prezentă în text de nu mai puțin de 36 de ori, cât și la rețele de sprijin al zapatismului create la nivel internațional, cărora EZLN le adresează mulțumiri pentru „sprijinul cel mai mare, care a fost primit de la persoane bune și nobile, pe care le numim «societăți civile», și de la organizații din întreaga lume[8]”.

Pe lângă empatia produsă la nivel internațional vizavi de imaginea indigenilor săraci, fără acces la apă potabilă, educație și servicii sociale, zapatiștii au reușit să creeze un front comun cu cei care se opun tendințelor de uniformizare culturală generate de fenomenul globalizării, precum și cu cei cu vederi de stânga, care privesc cu reticență măsurile economice neoliberale. Aceste teme au fost atinse în comunicatele lor sub forma opoziției la acordul NAFTA, la care Mexic a aderat în aceeași zi în care a izbucnit rebeliunea. Zapatiștii au invocat consecințe extrem de grave pentru modul de viață tradițional al descendenților maya, profund legat de lucrarea colectivă a terenurilor comunale, repartizate în urma Revoluției Mexicane. De vreme ce aderarea la NAFTA presupunea transformarea acestora în proprietate privată, spre a putea fi ulterior achiziționate de marile companii agricole în demersul de integrare a Mexicului într‑o piață economică globală, combatanții zapatiști au echivalat pătrunderea companiilor străine în Chiapas cu falimentarea fermierilor locali, care nu sunt competitivi, fiind orientați către agricultura de subzistență, și, pe cale de consecință, cu pierderea practicilor și tradițiilor care fac parte din identitatea mayașilor.

Cu toate acestea, discursul împotriva neoliberalismului și globalizării promovat de EZLN nu ar fi găsit ecouri la nivel internațional fără o distribuție eficientă a acestuia în mediul online. Apariția și popularizarea internetului relativ simultan cu dezvoltarea luptei de gherilă în Chiapas a contribuit, fără îndoială, la succesul acesteia peste granițe. Zapatiștii și‑au creat o pagină de internet încă din 1995 și au folosit‑o nu doar pentru a‑și face cunoscute opiniile politice, ci și pentru a crește nivelul lor de vizibilitate în mass‑media prin organizarea unor evenimente în jungla din Chiapas. Invitațiile, lansate pe internet, au avut rolul de a transmite tematica evenimentelor și costul aferent acestora. Spre exemplu, „Reuniunea Intercontinentală pentru Umanitate și împotriva Neoliberalismului”, eveniment ce a avut loc în perioada 27 iulie – 3 august 1996, a reunit peste 3000 de persoane din 55 de țări, generând, contra unei taxe de participare de 100 de dolari, un venit 300.000 de dolari pentru gherila mexicană[9].

Promovarea zapatismului prin mijloace nonviolente s‑a dovedit util din mai multe puncte de vedere. În primul rând, a menținut atenția presei și a societății civile asupra conflictului din Chiapas, ceea ce a făcut practic imposibilă aplicarea unei soluții militare. Mediatizarea continuă a cauzei zapatiste a lăsat foarte puțin spațiu de manevră liderilor politici și a pus presiune pe decidenții din Mexico City în vederea inițierii demersurilor pentru a ajunge la un acord pe pace pe calea dialogului. În prezent, deși negocierile au eșuat, pe teritoriile ocupate de zapatiști le este interzis accesul forțelor de securitate mexicane, indigenii reușind să aplice, de facto, idelul de autoguvernare invocat în urma revoltei. În al doilea rând, a generat conexiuni cu suporteri civili, ONG‑uri și mișcări separatiste de pe alte continente. Aceste legături sunt evidente pentru orice vizitator al municipiilor rebele zapatiste, picturile murale care invocă solidaritatea cu palestinienii sau cu mișcarea kurdă fiind o dovadă incontestabilă în acest sens. Au existat inclusiv suspiciuni că ETA sprijină Armata Zapatistă din Chiapas, după ce un fost membru al gherilei a denunțat în presă[10] finanțarea mișcării de către ETA cu suma de 150.000 de euro.

Un alt paradox al mișcării zapatiste, pe lângă faptul că, deși combatanții sunt înarmați, consideră că arma lor cea mai puternică se impune a fi „cuvântul”, este că nu au ezitat, în ciuda retoricii acide la adresa globalizării, să folosească mijloace aferente acestui fenomen pentru a se promova. Spre exemplu, comunicatele, declarațiile și poveștile scrise de Subcomandante Marcos pot fi achiziționate de pe site‑ul Amazon, în timp ce textele de pe site‑urile de internet zapatiste sunt redactate bilingv, în limba spaniolă și în limba engleză. Deși, în mod evident, scopul este acela de a facilita înțelegerea lor pentru un public cât mai larg, nu putem să nu remarcăm să EZLN recurge la întrebuințarea limbii engleze, indisolubil legată de cultura globală, pentru a‑și atinge obiectivele.

Folosirea internetului ca element central al strategiei mișcărilor din era noilor tehnologii a fost semnalată și de David Kilcullen, care a remarcat, de asemenea, că acestea au tendința de a lupta pentru păstrarea statu quo‑ului, mai degrabă decât pentru a impune o schimbare revoluționară[11]. Prezentul articol demonstrează că EZLN bifează aceste două caracteristici, având în vedere că revolta indigenilor s‑a manifestat ca o reacție de respingere a agendei modernizatoare promovate de statul mexican și că, după doar câteva zile de confruntare armată, s‑a reorientat spre folosirea internetului pentru a‑și ataca adversarul în mediul virtual.

Viziru Mirela‑Adriana este student‑doctorand la Școala Doctorală de Științe Politice a Universității din București. Este absolventa unui program de masterat în management intercultural, desfășurat la Departamentul Catedra UNESCO, și a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, specializarea franceză‑spaniolă, din cadrul aceleiași universități. Principalele arii de cercetare curente includ noile mișcări sociale, politici publice din America Latină, precum și evoluția mediului internațional de securitate. E-mail: viziru.mirela@yahoo.com.

Note:

[1] EZLN. Documentos y comunicados: 1 de enero / 8 de agosto de 1994. Mexico City: Ediciones Era, 1994, p. 37.
[2] Ibidem. p. 36.
[3] Ronfeldt, David et al. The Zapatista „Social Netwar” in Mexico. Santa Monica, CA: RAND, 1998, p. 47.
[4] http://www.thefrontiersmen.org/pdf/Misc
%20Handbooks/Che_Guevara_Guerrilla_Warfare.pdf, accesat în data de 22.03.2017.
[5] Hernández, Edgar. „No dejaremos nuestras armas ‑ EZLN”. Reforma, 1 ianuarie 2016. Accesat în data de 22.03.2018.https://www.reforma.com/aplicacioneslibre/articulo/default.aspx?id=731434&md5=981b12896f834555891ed6ba07630a93&ta=0dfdbac11765226904c16cb9ad1b2efe.
[6] Guillén Vicente, Rafael Sebastián. „Filosofía y Educación: practicas discursivas y practicas ideológicas; sujeto y cambios históricos en libros de texto oficiales para la educación primaria de Méxic”. Lucrare de licență, Universidad Nacional Autónoma de México, 1980. Accesat în data de 15.09.2016. http://132.248.9.195/ptd2014/anteriores/ 0011253/0011253.pdf.
[7] EZLN. „Sexta Declaración de la Selva Lacandona”, Enlace Zapatista, iunie 2005. Accesat în data de 23.03.2018. http://enlacezapatista.ezln.org.mx/sdsl‑es/.
[8] Ibidem.
[9] Henk, Nicholas. Broadening the Struggle and Winning the Media War: „Marcos Mystique”, „Guerrilla Chich” and Zapatista P.R. Montreal: Kersplebedeb, 2002. p. 22.
[10] http://www.zocalo.com.mx/new_site/articulo/Financia‑ETA‑al‑sub‑comandante‑Marcos, accesat în data de 23.03.2018.
[11] Kilcullen, David. „Counterinsurgency Redux. Survival: Global Politics and Strategy, Vol. 48, Nr. 4 (decembrie 2006): p. 112. Accesat în data de 23.03.2017.

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Mirela-Adriana Viziru

Viziru Mirela-Adriana este student-doctorand la Școala Doctorală de Științe Politice a Universității din București. Este absolventa unui program de masterat în management intercultural, desfășurat la Departamentul Catedra UNESCO, și a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, specializarea franceză-spaniolă, din cadrul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*