Punctul Critic » Noutăți-Evenimente » Mihai‑Bogdan Marian: Caietul 19. 1934‑1935 – Risorgimentoul italian, o nouă apariție de excepție în seria Biblioteca Gramsciană

Mihai‑Bogdan Marian: Caietul 19. 1934‑1935 – Risorgimentoul italian, o nouă apariție de excepție în seria Biblioteca Gramsciană

În prima săptămână a lunii mai a.c., la împlinirea a 81 de ani de la moartea lui Antonio Gramsci, la Librăria Mihai Eminescu din București a avut loc lansarea volumului cu numărul cinci, Caietul 19. 1934‑1935 Risorgimentoul italian, în cadrul colecției Biblioteca Gramsciană, realizată sub egida editurii Adenium din Iași, sub coordonarea prof. univ. dr. Sabin Drăgulin. Evenimentul s‑a desfășurat în prezența unui public select printre care se puteau distinge, pe lângă coordonatorul colecției, autoarea traducerii și studiului introductiv la aceasta, Ioana Cristea Drăgulin, și exponenți de marcă din câmpul științelor sociale și politice din țara noastră, dar și din Italia, precum prof. univ. dr. Mihai Milca sau prof. univ. dr. Angelo Chielli. Totodată, la lansarea acestui volum au participat și membrii familiei regretatului Vito Buono, fost director administrativ în cadrul Departamentului de Științe Politice al Universității „Aldo Moro” din Bari, cel care a adus o contribuție decisivă la concretizarea ideii prof. Drăgulin de a realiza o colecție în limba română dedicată operei gramsciene.

Caietul 19, alături de celelalte două caiete deja publicate în cadrul colecției, respectiv Caietul 10. 1932‑1935 Filosofia lui Benedetto Croce și Caietul 22. 1934 Americanismul și fordismul, reprezintă unul dintre cele mai importante caiete realizate de Antonio Gramsci în perioada detenției, poate chiar cel mai semnificativ dintre acestea datorită faptului că el conține în formă genuină concepte și idei fundamentale ale gândirii istorice și politice a lui Gramsci. Printre acestea se numără hegemonismul, dominația, transformismul, revoluția pasivă sau revoluția fără revoluție. În gândirea gramsciană, hegemonia se traduce prin supremația unui subiect politic, social și cultural în raport cu o pluralitate de alți subiecți care, din postura de aliați sau chiar de adversari în cadrul conflictelor ce se manifestă în logica socială a statului național, ajung să fie atrași treptat în sfera gravitațională a respectivului subiect, care devine astfel grup conducător, clasă dominantă. Hegemonia se manifestă dincolo de palierul legal care reglementează instituțiile și cel al coerciției exercitate uzând de forța statului, în straturile profunde ale societății, până la nivelul molecular al acesteia, fundamentându‑se pe impregnarea insidioasă a întregii societăți cu valorile clasei dominante. În viziunea lui Gramsci, printr‑o asemenea hegemonie, fundamentată mai degrabă pe consimțământul și pasivitatea maselor decât pe forță și constrângere, se poate spera, în mod iluzoriu, la realizarea unificării tuturor forțelor care acționează neuniform și chiar contradictoriu într‑o societate la un moment dat. Așadar, o astfel de hegemonie s‑ar putea instala printr‑o formă de dominație culturală și o manipulare pașnică, dar intensă, a celorlalte categorii sociale, printr‑o revoluție fără revoluție, adică printr‑un transformism social de ansamblu, care să genereze absorbirea progresivă a grupurilor aliate, dar și a celor adversare, de către grupul care caută să‑și instaureze dominația asupra societății, pentru a se transforma în clasă conducătoare și a‑și prezerva poziția privilegiată dobândită pe această cale. Prin urmare, transformismul nu reprezintă nimic altceva decât o veritabilă tehnologie socială de fabricare a consensului în vederea instaurării unui monopol asupra câmpului reprezentărilor sociale în favoarea unei clase dominante. Punctul slab al transformismului rezidă însă, după cum chiar Gramsci sublinia, în imposibilitatea de a impune în practică soluții revoluționare pentru rezolvarea problemelor acute ale societății, precum și în caracterul superficial al așa‑zisului consens social realizat în acest mod. Și tocmai prin prisma acestui neajuns al transformismului, Gramsci ajunge să formuleze o critică la adresa procesului revoluționar din Italia, care a fost deturnat de către vechile elite burgheze de după 1870 și 1876, integrate elitelor naționale prin acest mecanism înșelător al transformismului, din cauza pasivității maselor, minând demersul de înfăptuire a unei națiuni și a unui stat comun, prin perpetuarea anumitor clivaje sociale, dar și geografice, dintre care cel mai semnificativ se dovedește a fi cel dintre Nord și Sud, pe care îl putem vedea încă răscolind Peninsula italică chiar și astăzi. În acest punct, Gramsci vine și semnalează necesitatea scoaterii din pasivitate a maselor populare și atragerea lor către o implicare activă în sfera politică pentru a răsturna dominația și hegemonia vechilor elite al căror scop nu a fost decât să deturneze ordinea socială către satisfacerea egoistă a propriilor interese. Aici gânditorul italian îi introduce în scenă pe acei intelectuali organici, cu vederi de stânga, pe care îi opune tipului de intelectual burghez. Lor le revine rolul de a trezi masele din apatie spre a le implica politic la toate nivelurile societății, tocmai în virtutea legăturilor pe care ei le mențin cu straturile profunde ale acesteia, având posibilitatea acțiunii în grupurile lor sociale de apartenență. Astfel, spre deosebire de intelectualii burghezi, între care ajunge să se manifeste o solidaritate de clasă care îi opune pe fond restului societății, în cazul intelectualilor organici este impropriu a se vorbi despre o solidaritate de clasă, fiecare dintre acești intelectuali fiind mai degrabă solidar cu cei din grupul său social de referință circumscris fiecărui domeniu de activitate, decât cu ceilalți intelectuali ce activează în alte grupuri și pe alte domenii. Principala misiune pe care el le‑o trasează acestor intelectuali organici în interiorul Italiei constă în realizarea consensului între muncitorii din Nord și țăranii din Sud în vederea instaurării unei veritabile hegemonii a proletariatului. Astfel, făcând distincție între Italia reală și Italia legală, Gramsci introduce și dezvoltă în analiza sa și alte aspecte, precum rolul care revine curentelor naționale, problema conducerii politice în formarea și dezvoltarea națiunii italiene și statului italian, reverberațiile Revoluției franceze de la 1789 în Peninsulă ori rolul național al papalității și Bisericii Catolice prin prisma extensiilor și valențelor internaționale ale acestora. Așadar, autorul se concentrează deopotrivă asupra fenomenelor politic, cultural, social, religios, dar și economic pe care Peninsula italiană le‑a cunoscut la cumpăna dintre secolul al XIX‑lea și al XX‑lea, a căror convergență într‑un final a avut drept rezultat fondarea statului modern italian, în travaliul său intelectual căutând cu predilecție să identifice acele vulnerabilități sistemice ale societății italiene și, totodată, încercând să ofere soluții pentru rezolvarea lor. Astfel, tema recurentă a operei gramsciene, reprezentată de Risorgimentoul italian, își găsește pe parcursul acestui caiet consacrarea deplină, de altfel în Caietul 19 fiind introduse (parțial sau total) și fragmente din Caietul 9, definitoriu și el pentru aceeași tematică a Risorgimentoului. Și, tot astfel, concepte precum cele de hegemonie și dominație, deși prezente în analizele politice ale vremii, integrate în gândirea gramsciană capătă valențe aparte și o originalitate care le‑a consacrat ca atare în câmpul științelor sociale și politice în virtutea puternicei amprente pe care le‑a imprimat‑o Antonio Gramsci.

În ceea ce privește structura efectivă a Caietului 19, cititorul trebuie pus în temă încă de la început, cum este cazul de altfel și în privința celorlalte caiete gramsciene, că va păși într‑un adevărat univers al ideilor profunde, care tranzitează și interconexează cu o ușurință inimaginabilă domenii diverse precum istoria mai veche sau mai recentă, geografia, filosofia politică sau sociologia, sens în care nu putem vorbi despre o operă standardizată, structurată pe capitole distincte, care se înșiruiesc unele după celelalte parcurgând un raționament unitar, ce are un început și un sfârșit. Tocmai în aceasta constă într‑o mare măsură și originalitatea operei gramsciene, originalitate care, din păcate pentru autor, își are resorturile în contextul de detenție în care s‑a produs demersul creator. Dincolo de restricțiile și implicațiile psihologice pe care le presupune în mod uzual un regim privativ de libertate, acest context și‑a pus amprenta asupra operei lui Gramsci atât prin prisma izolării acestuia de evenimentele tumultuoase și extrem de condensate care se petreceau în Italia și în lume în anii detenției sale (1926‑1937), la care nu putea participa în mod activ, ci pe care le putea observa doar intermediat, cât și prin faptul că autorul era totuși victima unui regim totalitar, iar opera sa trebuia să treacă proba cenzurii fără însă a‑și întina sufletul și perverti ideile, motiv pentru care Gramsci a și recurs la unele codificări mai mult sau mai puțin subtile, după caz. Astfel, însemnările întocmite de Gramsci în perioada carcerală se acumulează și capătă consistență în timp, temele și subiectele fiind rostogolite și reluate în mod succesiv, cunoscând numeroase îndreptări, adăugiri, clarificări sau chiar tăieturi rămase, în mod curios, perfect lizibile.

Ținând cont de aceste particularități ale caietelor lui Gramsci, volumul dedicat Caietului 19, prin grija autoarei traducerii, Ioana Cristea Drăgulin, o emerită a operei gramsciene, vine în întâmpinarea cititorului, facilitându‑i acestuia accesul în universul gramscian printr‑un excelent și cuprinzător studiu introductiv. În acest sens, în cadrul respectivului studiu, pe lângă introducerea cititorului în lumea lui Gramsci și a Risorgimentoului, doamna Drăgulin îi semnalează acestuia faptul că, din punct de vedere tematic, Caietul 19 poate fi structurat în patru mari părți, după cum urmează: a) Istoria Risorgimentoului (originile, cronologia fenomenului, actorii politici și sociali, bibliografia obligatorie cu cele mai importante lucrări în domeniu care au impus chei de interpretare, interpretările pe care le‑a primit fenomenul din partea altor gânditori, elementele specifice ale Italiei risorgimentale); b) Clivajul dintre Nord și Sud (problema mentalităților, a modului în care s‑a realizat unificarea, chestiunea meridională, problema modernizării și impactul acesteia în teritoriul noului stat, rolul Papalității, eșecul fenomenului risorgimental din cauza modelului transformist adoptat de moderați, rătăcirile ideologice, raportul dintre urban și rural etc.); c) Intelectualii și rolul ce le revine în legitimarea ideologică a valorilor statului italian; d) Momentele politice ale realizării unificării și impactul acestora în structurarea noului stat.

Conchidem această scurtă călătorie printre paginile volumului dedicat Caietului 19 prin a sublinia faptul că, pentru specialiștii și pasionații de sociopolitic, Risorgimentoul italian reprezintă mai mult decât o incursiune în istoria creării statului modern italian. Ei vor găsi aici teze fundamentale pentru gândirea politică a secolului al XX‑lea, care au contribuit la modelarea nu numai a statului modern italian, ci și la cea a lumii de ansamblu, influențându‑i cursul până în zilele noastre și probabil că ecoul lor ne va succeda și pe mai departe. Astăzi, la data apariției acestui volum în România, care coincide cu polemicile generate în spațiul public european de manifestările organizate la Trieste cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx și poziția adoptată de unii oficiali ai UE pe marginea evenimentului, printre care cea mai controversată s‑a dovedit a fi cea a lui Jean‑Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, dar care se suprapune și peste o dezbatere globală, deja mai veche de acum, ce privește „noua corectitudine politică” și problema cenzurării mediatice a așa‑numitelor fake news, aceste teze își dovedesc încă actualitatea și perenitatea. Iar acest lucru devine cu atât mai evident dacă ținem cont și de faptul că în actualul context mondial, în care transformismul pare a se fi metamorfozat sub forma altor inginerii sociale graduale care își propun modificarea și nivelarea profilurilor culturale ale societăților invocând globalizarea, în ciuda unei aparente uniformizări globale, clivajele par a se accentua și propaga atât pe unele dintre vechile coordonate, cât și pe noi dimensiuni și traiectorii. În această perspectivă, Antonio Gramsci se arată a fi un altfel de marxist, heterodox, occidental, opus celui de tip sovietic. El și‑a păstrat originalitatea propriei gândiri, motiv pentru care în epoca sa și‑a atras respectul, dar și teama, critica și până la urmă chiar persecuția, atât din partea adversarilor politici, cât și dinspre ceilalți marxiști contemporani lui. Dincolo de toate controversele care privesc personalitatea lui Antonio Gramsci și gândirea gramsciană, filosoful italian rămâne un nume‑reper în câmpul științelor sociopolitice, tezele, conceptele și categoriile elaborate de acesta contribuind în mod esențial la descifrarea și înțelegerea evoluțiilor politice pe care lumea le‑a cunoscut deja sau le parcurge încă.

Notă:

1. Pe data de 27 aprilie 1937, Antonio Gramsci murea la clinica Quisiana din Roma, în urma acutizării bolilor de care suferea după aproximativ 10 ani de detenție.

Sursă imagine: www.adenium.ro

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Mihai - Bogdan Marian

Mihai – Bogdan MARIAN Anul de nastere: 20 ianuarie 1979 Studii și formare profesională Sunt licențiat în Drept al Universității din București (Facultatea de Drept, 2001) și absolvent cu diplomă de master al cursurilor de master Managementul Activității de Informații [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*