Punctul Critic » Lecturi » Mihai‑Bogdan Marian, „Avatarurile globalizării”, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2018

Mihai‑Bogdan Marian, „Avatarurile globalizării”, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2018

Cartea intitulată „Avatarurile globalizării, al cărui autor este Mihai Bogdan Marian, doctor în Sociologie la Universitatea București, reprezintă o cercetare profundă asupra transformărilor suferite de societățile actuale sub acțiunea procesului de globalizare din Evul Mediu până în prezent. Subiectele abordate în cadrul cărții sunt relevante și de deosebită importanță atât pentru contextul actual, cât și pentru viitorul societăților. Cercetătorul ne prezintă viziunea sa asupra lumii, își exprimă îngrijorarea față de evoluțiile societăților care sunt marcate de emergența unei crize sistemice de dimensiuni globale cu posibile consecințe dezastruoase și ne sugerează câteva scenarii ce nu trebuie ignorate.

Epoca actuală se află într‑un punct de răscruce în care gândirea umană e pe cale să se transforme, are loc o nouă schimbare de paradigmă socială ce va implica desfășurarea unor serii de evenimente ce‑şi vor pune pecetea asupra umanităţii și în care indivizii trebuie să‑și asume responsabilitatea pentru viața lor și a semenilor săi.

Autorul susține faptul că libertatea, egalitatea, democrația participativă, societatea deschisă, piața liberă, culturalizarea maselor au fost proiectate pentru crearea constructului standard despre globalizare din prezent. Aceste constructe privesc existența și organizarea unei lumi globale reprezentând apanajul elitelor, nefiind accesibil oamenilor simpli. Epoca modernității este caracterizată de venirea la putere a maselor populare în viața politică și transformarea lor treptată în clasa conducătoare, ceea ce schimbă modelul de guvernare al societăților.

Conceptul de globalizare prezintă imaginea unei lumi pestrițe, atât cu aspecte pozitive, cât și negative, dominată de mediul economic, care a susținut și promovat extinderea acestuia prin utilizarea forței armate în dese cazuri în trecut și continuă sub forma unui război hibrid în prezent. Autorul lansează avertismente privind fațetele globalizării, care se manifestă sub diferite forme perfide.

Fenomenul se caracterizează prin deconstruirea formelor și fondurilor vechii ordini mondiale, prin uniformizarea și standardizarea tuturor aspectelor vieții, ceea ce înseamnă o nouă stratificare socială și un nou cadru de configurare a societăților, care vor asigura funcționalitatea unei societăți globale. Astfel, culturile locale, instituționale și organizaționale se reconfigurează pentru a asigura economia de piață dominată de marile corporații transnaționale și construirea de structuri politico‑administrative suprastatale din ce în ce mai ample pentru crearea unei societăți deschise singulare, de anvergură globală.

Evoluțiile de pe parcursul secolului al XV‑lea au indicat începuturile procesului de globalizare, care s‑a format mai întâi în țările occidentale cu un nivel ridicat de dezvoltate, urmând să‑și extindă influența la nivel global. Potrivit autorului, aceste transformări urmează o traiectorie de la Occident la Orient și de la Nord către Sud, înregistrându‑se fluxuri migratorii și ascensiunea economică a Occidentului. Timp de secole, conceptul a fost văzut ca un proces numit colonizare de către cei din Lumea a Treia din cauza experiențelor dureroase în urma cuceririi expansive.

A doua jumătate a secolului al XVII‑lea este marcată de Pacea de la Westfalia (1648), considerată a fi începutul configurării sistemului modern de state, bazat pe trei piloni fundamentali: biserica, coroana și aristocrația militară. După acest eveniment semnificativ are loc și prima revoluție în Anglia, care facilitează trecerea către o nouă perioadă a evoluției umanității numită modernitate, conturând și răspândind perspectiva unei lumi globa-
lizate. Această revoluție a fost propagată pe continentul european prin Revoluția Franceză din secolul al
XVIII‑lea, urmată apoi de revoluțiile politice ale secolului al XIX‑lea denumite drept „Primăvara Națiunilor”, marcând trezirea conștiinței naționale și responsabilizarea indivizilor cu privire la sistemul politic.

Revoluția Industrială din secolele al XVIII‑lea şi al XIX‑lea reconfigurează practicile sociale prin intermediul evoluțiilor tehnologice, agricultura tradițională făcând loc treptat industriei. Cele două Războaie Mondiale ale secolului al XX‑lea au contribuit la schimbarea mentalității indivizilor, iar pe parcursul Războiului Rece, lumea este dominată de două mari sfere de influență.

Sfârșitul secolului al XX‑lea aduce un alt val de revoluții pe continentul european, prăbușirea Cortinei de Fier, căderea comunismului din mai multe state europene, care generează o nouă etapă în dezvoltarea conștiinței globalității. Deschiderea frontierelor între state și revoluțiile tehnologice majore în ceea ce privește transportul maritim, aerian, feroviar și al comunicațiilor creează pârghiile pentru cunoașterea globală și câștigarea unei anverguri globale a procesului de globalizare.

Secolul al XXI‑lea începe cu o nouă provocare numită terorism, continuă cu o serie de evenimente numite „Primăvară Arabă” şi alte diverse conflicte pe plan european, care contribuie la conștientizarea la scară largă a totalității lumii și a necesității de cooperare între state pentru rezolvarea problemelor comune ce afectează umanitatea.

De‑a lungul timpului, evoluțiile socio‑politice au fost generate de intersectarea dimensiunilor economică, religioasă, tehnologică, culturală, care au lărgit permanent perspectiva umană asupra lumii înconjurătoare. Deschiderea frontierelor a dus la coliziunea și întrepătrunderea lumii occidentale cu cea orientală, în care se poate observa cu ușurință decalajele și deosebirile dintre acestea, imaginea creată de globalizare fiind contrastantă și dramatică. Realitatea devine astfel complexă și dinamică la întâlnirea acestor societăți ce se află în etape diferite de dezvoltare, premodern, modern și postmodern, solicitând individului o capacitate deosebită de adaptare și înțelegere.

Istoria umanității evidențiază momente de plin avânt, de expansiune a societăților, urmate de perioade de stabilizare și consolidare a noilor cuceriri. Aceasta pare să urmeze structura universului, să ia o formă helicoidală, în care diverse culturi și civilizații sunt prinse ca într‑un vârtej, reconfigurându‑se pe o nouă spirală supe­rioară și tinzând spre o spirală finală a civilizației umane în ansamblu.

Statele sunt prinse în această spirală a construcției globale, într‑un mecanism complex de interconexiuni prin care viața fiecărui individ ajunge să fie interdependentă de viața celorlalți locuitori ai planetei, indiferent de localizarea acestora.

Autorul identifică o serie de perechi antinomice, precum individualismul și colectivismul, religia și știința, monarhia și republica, comunismul și capitalismul, economia centralizată și economia de piață, a căror interacțiune a avut rolul de a lărgi anvergura perspectivei și acțiunii umane pe un model spiralat. Se observă două dimensiuni ale globalizării, aducând la un loc libertatea și egalitatea cu imperialismul și colonizarea, monarhia cu republica, armonizarea, recunoașterea și respectarea reciprocă între diferitele civilizații și culturi contemporane, dar și conflictualitatea dintre civilizațiile mării și cele ale pământului, dintre Occident și Orient, Creștinism și Islam, în binecunoscuta paradigmă huntingtoniană a ciocnirii dintre civilizații.

Continentul european a fost epicentrul evoluțiilor cu extensii globale, dominat de paradigma economică sub forma de fluxuri de bunuri/servicii, tehnologie, capital, persoane, care au căpătat o anvergură mondială și care se datorează nu numai acestuia, ci și Orientului. Contactul cu Europa a avut un impact semnificativ pentru culturile și civilizațiile amerindiene, africane, australe, indiene, chineze și japoneze.

Misionarismul religios, practicile comerciale, acțiunile militare, exportul de idelogii, doctrinele politico‑economice și evoluțiile spectaculoase în planul descoperirilor tehnico‑științifice au avut rolul de a penetra și modifica practicile sociale și în cele mai conservatoare societăți, fiind acaparate de inerția globalizării.

Reformele religioase au avut un impact puternic în planul conștiințelor individuale, perspectiva religioasă de cuantificare a cunoașterii despre lume făcând loc celei științifice, raționale, iar raportarea omului la realitatea înconjurătoare manifestându‑se printr‑o migrație de la perspectiva mistică spre cea rațională.

Revoluția informațională, generată de telecomunicații, telefonia mobilă și internet, a făcut posibilă transcederea legăturilor către cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, accesul la informație devenind la îndemâna oricui, însă globalitatea virtuală, şi nu accesată prin intermediul experienţei directe, creează o iluzie a accesibilităţii, generează noi practici sociale şi creează dependenţe de ordin psihologic. Se creează o sferă publică virtuală de anvergură globală, în care se dezvoltă platforme de socializare care interconectează indivizii, concurând cu spaţiile de socializare tradiţionale. Acest mediu de socializare cuprinde un volum mare de informaţie nefiltrată, invadând psihicul individului, și relevă o distincție semnificativă între profilul de individ globalizator şi cel al individului globalizat.

Revoluțiile și războaiele ce au marcat trecerea de la o perioadă a evoluției umanității la alta au trezit conștiința individuală, au determinat schimbări ale concepțiilor și credințelor, reconfigurând permanent construcțiile socio‑politice și practicile sociale de supraviețuire aferente.

În urma celui de Al Doilea Război Mondial are loc o triere între diferitele ideologii, rămânând două dintre acestea: capitalismul și comunismul. Capitalismul era caracterizat de individualism, liberalism și etica protestantă, valori culturale specifice lumii anglo‑saxone, cu extensie americană. În comunism erau proiectate colectivismul, autoritarismul și perceptele religiei ortodoxe.

Ambele ideologii au fost construite în interes economic și gândite ca sisteme economice și apoi politice, ce s‑au completat pe parcurs, generând globalizarea lumii şi influenţând puternic împărţirea indivizilor în globalizatori şi globalizaţi. Capitalismul a avut ca efect în primul rând construirea de indivizi deținători ai unui capital privat, în timp ce comunismul a avut ca rezultat crearea de membri obedienţi ai masei lipsiţi de posibilitatea de a acumula capital privat. Această structurare scoate la lumina secolului al XXI‑lea o nouă elită globală, un nou proletariat la nivel global, mai puțin conștient de locul și rolul ce‑i revin în societate.

Structurarea lumii pe criterii economice și de competitivitate atrage cu sine și pervertirea idealurilor umanitare, exercitarea drepturilor și libertăților devenind condiționată de statutul economic al indivizilor.

Globalizarea pare împărţită în trei lumi: Occidentul capitalist, Spaţiul de influenţă ex‑sovietică, comunist, şi restul, în care distribuția bunăstării în lume se realizează potrivit acestei împărțiri.

Noua realitate globală a adus faţă în faţă popoarele obediente din fostul areal de influenţă sovietică, alcătuite din indivizi egali şi fără capital privat, cu marii întreprinzători ai Occidentului şi corporaţiile lor. Prinşi în această construcţie globală, indivizii porneau din punct de vedere teoretic şi principial de pe premise de egalitate de şanse, însă din punct de vedere practic, inegalităţile erau izbitoare.

Realităţile prezentului decurg din cele ale trecutului, influenţând modul în care sunt concepute regulile economiei globale. Europa Occidentală a fost cea care a generat globalizarea, creând în mod inevitabil anumite decalaje de ordin istoric și inegalităţi.

Fără o fundamentare istorică, națiunea americană și‑a creat una rațional‑economică, cu valențe universaliste ce a reprezentat un exemplu de urmat pentru alte națiuni. Astfel, industrializarea și urbanizarea au pornit din această zonă geografică și s‑au extins și la alte societăți ale lumii pe parcursul modernității, contribuind la erodarea fondului şi formelor anterioare, la reconfigurarea structurii etnice a societăților pe principii rațional‑economice, creând un trend de uniformizare socială la nivelul tuturor națiunilor care au aderat.

Sistemul economiei libere de piață își arată limitele în raport cu idealul democratic, favorizând constituirea de monopoluri economice care susțin mai departe existența monopolurilor politice.

Autorul semnalează faptul că postmodernitatea se definește prin pronunțate tendințe de destructurare și redefinire a fondurilor și formelor consacrate pe parcursul modernității, noțiuni reper în problematica teoriilor contractualiste și a drepturilor omului, precum cele de suveranitate, națiune, cetățenie, familie etc., care sunt reconfigurate și reconceptualizate.

Modernitatea a adus transformări macro‑structurale care au schimbat premisele inițiale ale teoriilor contractualiste și configurarea drepturilor omului. Anumite elemente fundamentale ale societății își schimbă însemnătatea, noțiunea de cetățenie începe să fie golită de conținutul său etnic; suveranitatea națională devine limitată prin amestecul extern în treburile interne ale statului și a prevalării dreptului internațional asupra celui național; structura familiei suferă modificări prin introducerea unor noi drepturi ale minorităților și reglementării în acest sens, iar starea de excepție tinde să devină regulă ceea ce creează funcționarea societății la periferia contractului social.

Statul începe să fie decăzut din calitatea sa de garant al drepturilor omului, garantarea acestora devenind apanajul comunității internaționale. În acest caz, consider că această problemă survine și pe fondul neîncrederii în așa‑zișii reprezentanți ai cetățenilor din cadrul parlamentelor, care își folosesc puterea în propriul interes sau al anumitor categorii și mai puțin în folosul tuturor. În aceste condiții, are loc o degradare a democrației, care vine să golească de conținut discursul politic, creând o discrepanță majoră între vorbe și fapte. Se dezvoltă astfel gherila urbană, care reprezintă faze standard ale unui protest, în condițiile în care factorii decizionali ai unei societăți nu dau curs revendicărilor străzii și ajung să fie înlăturați din funcțiile și demnitățile publice deținute.

Majoritățile naționale par a pierde puterea în favoarea minorităților, acestea dintâi ajung să se simtă constrânse, să nu se mai regăsească și să nu se mai simtă reprezentate conform valorilor și aspirațiile la care aderă, iar cele din urmă încep să joace un rol activ, beneficiind de o discriminare pozitivă. De asemenea, multiculturalismul a devenit regula în spațiul public, în timp ce valorile naționale devin excepția, fiind devalorizate intenționat pentru reducerea suveranității naționale și poziției majorității naționale.

Fluxurile migratorii generate de colapsul statelor din zona islamică, dar și africană, reprezintă o mișcare a populației dinspre zonele destabilizate către societățile care își păstrează coerența evolutivă, și în care apare riscul de a le destabiliza și pe acestea, perturbând profund funcționarea lor. Populismul este un alt fenomen tratat de autor în cadrul analizării fațetelor globalizării, care este asociat mișcărilor de emancipare națională din secolul XIX, dar care poate antrena mari mase de oameni cu scopul redefinirii ordinii mondiale.

Era modernității devine și era războiului hibrid, care presupune mutarea semnificativă a centrului de greutate de pe capabilitățile militare clasice pe cele ale formelor de violență neregulată și neconvențională, constând în acțiuni teroriste, atacuri cibernetice, constrângeri economice, politice și diplomatice, de natură a crea inițiatorului un avantaj strategic în fața adversarilor. De asemenea, războiul devine non‑linear, prin dispariția liniei de demarcație dintre perioadele de pace și cele de conflict.

Astfel de realități sociale relevă impasul în care a ajuns civilizația umană, atrage atenția asupra actualului mediu de securitate la nivel individual, statal și internațional, solicitând stabilirea unui nou cadru normativ‑instituțional al lumii și indicând începutul unei noi ordini mondiale.

Omenirea se află în situația negocierii unui nou contract social, care aduce îngrijorări în ceea ce privesc condițiile de încheierea ale acestuia deoarece anterioara negociere s‑a manifestat prin folosirea violenței, generând traume și drame la nivel global. O posibilă soluție oferită de autor ar fi aceea a identificării tuturor actorilor care sunt implicați în derularea contractului social, precum și reglementarea rolului și comportamentului lor în relația directă cu cetățenii de rând.

Cartea „Avatarurile globalizării” analizează în mod deosebit două sisteme de organizare, cel britanic și cel francez, dând exemplu și modelul democrației elvețiene, care reprezintă un indiciu valoros în reconfigurarea democrației.

Evoluțiile privind România sunt îngrijorătoare, deoarece aceasta se află la granița dintre marile puteri, iar prezervarea statalității românești într‑un context marcat de incertitudine și insecuritate reprezintă un diziderat și necesită o redeșteptare națională și valorificarea parteneriatelor internaționale.

Autorul Mihai‑Bogdan Marian pune accentul în principal pe aspectele negative ale globalizării, stăruind asupra rolului important al statelor în păstrarea suveranității naționale și protejarea cetățenilor de posibilitățile de control social. Așa cum suna titlul cărții, globalizarea denotă mai multe avataruri care trebuie atent observate și analizate pentru evitarea unui curs al lucrurilor cu caracter mondial, cu consecințe dezastruoase asupra vii­torului urmașilor noștri. Alegerile pe care societățile le fac în prezent se vor îndrepta fie către o democrație globală, fie către crearea unui imperiu universal.

Luminița Iordache

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Mihai - Bogdan Marian

Mihai – Bogdan MARIAN Anul de nastere: 20 ianuarie 1979 Studii și formare profesională Sunt licențiat în Drept al Universității din București (Facultatea de Drept, 2001) și absolvent cu diplomă de master al cursurilor de master Managementul Activității de Informații [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*