Punctul Critic » Confluenţe » Irina Moroianu Zlătescu: Importanța educației în domeniul drepturilor omului în sistemul O.N.U.

Irina Moroianu Zlătescu: Importanța educației în domeniul drepturilor omului în sistemul O.N.U.

Abstract: La 10 decembrie 2018 se vor împlini 70 de ani de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO), document de o valoare inestimabilă. Acest prim studiu consacrat importantei aniversări își propune să evidențieze preocuparea pentru educația în domeniul drepturilor omului existentă la nivelul ONU și al agenției sale, UNESCO, în ultimii 25 de ani.

On the 10th of December 2018 we will celebrate the 70th anniversary of the Universal Declaration of Human Rights (UDHR), a document with a priceless meaning. This first study consacrated to the importance of the anniversary aims to emphasize the concern about education in the field of human rights at UN‑level in the past 25 years.

 La 10 decembrie 2018 se vor împlini 70 de ani de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO), document de o valoare inestimabilă ce a fost tradus în mai mult de 500 de limbi. De aceea, începând de acum, timp de un an vor avea loc în întreaga lume manifestări științifice, se vor publica lucrări etc. care vor avea ca teme prioritare demnitatea umană, egalitatea, justiția ș.a. Obiectivele Declarației rămân încă un ideal care nu poate fi atins fără o educație permanentă în domeniu. Numai prin educație se poate promova o cultură a drepturilor omului în rândul publicului larg. Tocmai de aceea, acest prim studiu consacrat importantei aniversări își propune să evidențieze preocuparea pentru educația în domeniul drepturilor omului existentă la nivelul ONU și al agenției sale, UNESCO, în ultimii 25 de ani, pornind de la cea mai recentă sesiune, a 39‑a, a Conferinței Generale UNESCO, din noiembrie 2017, în cadrul căreia statele membre au adoptat mai multe recomandări. Acestea au fost propuse de Comisia de Educație în cadrul Conferinței Generale[1] UNESCO. Printre punctele importante aprobate pot fi menționate rolul UNESCO în aplicarea obiectivului de dezvoltare durabilă privind educația care integrează Educația 2030, Proiectul de program și de buget 2018‑2021 și, nu în ultimul rând, Convenția privind mobilitatea universitară.

De altfel, încă din 2015, de la Forumul Mondial privind educația, organizat de UNESCO la Incheon în luna mai, a fost adoptată o Declarație care reprezintă angajamentul ferm al statelor și al comunității mondiale pentru o agendă a educației unice și reînnoite – Educația 2030 – care urmărește să nu lase pe nimeni deoparte. Ea invită la acțiuni concrete și urgente pentru a transforma viața datorită unei noi viziuni asupra educației. Evident, UNESCO, ca agenție specializată a Națiunilor Unite pentru educație, îi revine în acest context obligația de a continua să joace rolul care i‑a fost încredințat, mai exact, să știe să conducă și să coordoneze Agenda Educație 2030. Măsurile luate la nivel naționale sunt în centrul educației 2030 și guvernele sunt primele responsabile de succesul punerii în aplicare, de urmărirea sa și de analizarea rezultatelor. Aceste măsuri luate prin parteneriate multiple și cu finanțări eficace, trebuie să contribuie la schimbările pe care le impune evoluția societății. Nu trebuie omis faptul că reuniunea șefilor de state și de guverne a ONU privind dezvoltarea durabilă s‑a încheiat cu adoptarea oficială a Programului de dezvoltare durabilă până în 2030, statele angajându‑se să asigure o educație de calitate la toate nivelurile de învățământ, începând cu învățământul preșcolar, continuând cu cel primar, secundar, superior, tehnic și profesional și evidențiind faptul că fiecare individ ar trebui să aibă acces la posibilitatea de a învăța în permanență, de‑a lungul vieții.

Programul care, așa cum se știe[2], cuprinde un ansamblu de 17 obiective ale dezvoltării durabile concrete, recunoaște rolul important al educației cuprinzând un obiectiv important privind educația (ODD4), care integrează Educația 2030.

 Trebuie reamintit că, potrivit Agendei 2030, document adoptat în septembrie 2015 la cea de‑a 70‑a Sesiune a Adunării Generale a ONU, unul din obiectivele majore ale Programului de dezvoltare durabilă post‑2015 este reprezentat de educație. Acesteia îi revine un rol-cheie în strategiile elaborate la nivelul ONU privind aplicarea planului global vizând soluționarea noilor mari provocări apărute după anul 2000 (crizele economice și sociale, degradarea mediului, schimbările climatice, epuizarea resurselor). În acest mod, se apreciază că succesul atingerii obiectivelor de dezvoltare depinde în mare măsură de realizarea programelor din domeniul educației. Totuși, educația nu este doar un obiectiv distinct al Agendei, ea este inclusă în obiectivele referitoare la sănătate, creșterea economică, consum, schimbare climatică, consolidarea democrației și a statului de drept.

UNESCO va reprezenta punctul focal pentru educație în structura de ansamblu a coordonării obiectivelor de dezvoltare durabilă. De altfel, la cea de‑a 39‑a Sesiuni a Conferinței menționate s‑a insistat – și nu întâmplător, dacă se are în vedere Conferința Mondială a Drepturilor Omului din iunie 1993 de la Viena[3] – asupra importanței educației și formării în domeniul drepturilor omului pentru realizarea programului dezvoltării durabile Orizont 2030.

Un alt obiectiv menționat în cadrul sesiunii a 39‑a este Proiectul de program și de buget pentru perioada 2018‑2021. Este semnificativ faptul că acesta va urmări punerea în aplicare a obiectivului de dezvoltare durabilă ODD4 – Educație 2030 – și coordonarea și examinarea pașilor urmați în privința atingerii obiectivelor stabilite la nivel mondial și regional.

Desigur, UNESCO va crea posibilitatea coordonării acțiunilor pe plan internațional și regional, ținând cont de evoluția structurii guvernanței mondiale a educației. Ea va întări parteneriatele cu celelalte agenții ale ONU, cu organizațiile internaționale și societatea civilă, dar va îndeplini și funcția de observator la nivel mondial printr‑o activitate de cercetare care va contribui la orientarea politicii în domeniu, punându‑și amprenta pe ceea ce constituie viitorul educației.

Așa cum am arătat, un punct fierbinte pe ordinea de zi a celei de‑a 39‑a Sesiuni a Conferinței Generale UNESCO l‑a reprezentat elaborarea Convenției UNESCO privind mobilitatea universitară[4]. Realizarea proiectului acestui document se apropie de finalizare, urmând a fi adoptat, probabil, la a 40‑a sesiune a Conferinței generale UNESCO, mai exact în noiembrie 2019. Importanța acestui document rezidă din faptul că are ca obiect crearea unui cadru de principii și reguli universale privind recunoașterea titlurilor, diplomelor și certificatelor eliberate în învățământul superior. De altfel, la recent încheiata sesiune a Conferinței, tonul a fost optimist, apreciindu‑se că această convenție va trebui să ducă la îmbunătățirea mobilității universitare și întărirea cooperării internaționale în domeniul învățământului superior, contribuind la sporirea încrederii în sistemele de învățământ superior. Atitudinea participanților la sesiune duce la concluzia că documentul le va da dreptul studenților să fie evaluați prin prisma calificărilor obținute în învățământul superior „de autoritățile naționale competente, în mod echitabil, transparent și nediscriminatoriu”. Desigur, așa cum s‑a afirmat în cadrul conferinței, se va întări încrederea în cooperarea în domeniul învățământului superior și în sistemele de educație, asigurându‑se astfel un învățământ de calitate care să corespundă obiectivelor Agendei Educației 2030.

Este vorba de cel mai ambițios program adoptat în această materie în ultimele decenii, exprimând determinarea comunității internaționale de a realiza o educație de calitate pentru toți. De altfel, rolul important al educației ca factor de schimbare în societatea contemporană este evidențiat de însăși deviza „Să transformăm viața prin educație”, care exprimă determinarea comunității internaționale de a înfăptui o educație de calitate pentru toți.

Așa cum afirmam în cadrul Colocviului internațional „Reforma insti­tuțiilor internaționale pentru protecția drepturilor omului”[5], desfășurat în Palatul Parlamentului, în sala care, la propunerea mea, făcută în cadrul ședinței de deschidere a acestei reuniuni, avea să primească numele de „Sala Drepturilor Omului”, drepturile omului formează patrimoniul comun al întregii umanități și, ca atare, este necesar ca în cadrul ONU să fie instituit un fond special pentru educația în domeniul drepturilor omului. Numai în acest fel se poate realiza în mod coerent, credem, de la Planul de acțiune propus de UNESCO în 1993 până la Programul Agenda 2030, promovarea unui comportament individual și colectiv de respectare a drepturilor omului, de exercitare efectivă a lor, dar și a obligațiilor corespunzătoare, multiplicând ocaziile de a pune la încercare sensul responsabilităților și de a constitui experiența participării procesului eficace. Esențial este, cred, susținerea educatorilor în educarea formatorilor în a înțelege relațiile dintre condițiile economice și accesul la drepturi și libertăți, precum și utilizarea strategiilor de schimbare nonviolentă spre democrație și crearea unei rețele de educație în domeniul drepturilor omului prin încurajarea guvernelor și comunității internaționale în promovarea unei culturi a păcii, bazate pe demnitate și drepturile omului.

Realizarea dreptului la educație presupune reforma instituțiilor interna­ționale, regionale și naționale în domeniu. Așa cum afirma cândva fostul Director General UNESCO, domnul Federico Mayor, ale cărui cuvinte rămân mereu actuale, ne pasc două pericole: cel al optimismului și cel al apatiei, astfel pericolul optimismului îi paște pe cei care au pornit de puțin timp pe drumul adevăratei democrații, pe cei care consideră că totul merge de la sine și în aceste condiții nu mai acordă importanța necesară acțiunilor pentru afirmarea și respectarea drepturilor omului. Se ignoră faptul că trebuie dusă o luptă permanentă în acest sens. Cel de‑al doilea pericol este ceea ce poartă numele de „melancolia democratică” – este vorba de o apatie care se manifestă la aceia care trăiesc de mult în țările democratice și care consideră, în aceste condiții, că nu mai trebuie făcut nimic în materia drepturilor omului. Evident, trebuie să reacționăm în fața acestei capcane pentru ca generațiile viitoare să nu ne judece pentru atitudinile noastre prezente.

Educația, această artă de a învăța să înveți, are un rol esențial în dezvoltarea societății, fiind legată și de o serie de speranțe privind revederea permanentă a normelor referitoare la drepturile omului în general și educația în special, dar și o revitalizare continuă a organismelor internaționale, regionale și naționale care se ocupă de aceste drepturi, astfel încât să se ajungă la crearea și promovarea unei culturi universale a drepturilor omului, esențială pentru democrație și consolidarea statului de drept.

Ea este „indispensabilă” promovării relațiilor interumane stabile și armonioase, ca și pentru promovarea înțelegerii mutuale, a toleranței și a păcii, așa cum s‑a afirmat la Conferința Mondială privind Drepturile Omului de la Viena din 1993.

Deceniul Mondial al Educației pentru Drepturile Omului a fost proclamat prin Rezoluția nr. 49/184 adoptată la 23 decembrie 1994 de Adunarea Generală ONU pentru o perioadă de 10 ani, începând cu 1 ianuarie 1995[6].

În decembrie 2002, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția 57/254 prin care perioada 2005‑2014 a fost proclamat Deceniul ONU privind educația pentru dezvoltare durabilă, UNESCO fiind însărcinată cu elaborarea și coordonarea acestui proiect global. Acesta se înscrie și este în legătură strânsă cu alte mișcări și acțiuni-cheie privind educația, în special cu Obiectivele Mileniului pentru Dezvoltare, Mișcarea Educație pentru Toți și Deceniul Națiunilor Unite pentru alfabetizare, care se plasează de asemenea în perspectiva educației pentru toți. Planul internațional de implementare a Deceniului privind Educația pentru Dezvoltare Durabilă reprezintă un document strategic de importanță majoră prin care statele se angajează să îndeplinească scopurile și obiectivele acestui proiect mondial. Acest Plan de acțiune enunță obiectivele, prioritățile, etapele și principiile care trebuie să ghideze activitățile Deceniului.

La 10 decembrie 2004, Adunarea Generală ONU a adoptat Programul Mondial de Educație în domeniul Drepturilor Omului pentru promovarea executării de programe de educație în toate domeniile de activitate. Acest program a fost creat prin Rezoluția 59/113 din 10 decembrie 2004 a Adunării Generale ONU. Este interesant că, spre deosebire de Deceniul pentru Educație în Domeniul Drepturilor Omului (1995‑2004), care se înscria într‑un cadru temporal restrâns, noul Program Mondial este structurat pe mai multe faze consecutive în scopul cuprinderii tuturor sectoarelor, a punerii în aplicare generală a educației pentru drepturile omului.

Obiectivele specifice ale Deceniului sunt următoarele: facilităţi în privinţa creării de rețele, legături și schimburi de informații și bune practici între părțile interesate în domeniul educației pentru dezvoltare durabilă, participarea la ameliorarea calității învățământului și a educației pentru dezvoltare durabilă, participarea la ameliorarea calității învățământului și a educației pentru dezvoltare durabilă, acordarea de asistență guvernelor pentru ca acestea să atingă Obiectivele Mileniului pentru Dezvoltare prin acțiuni de educație pentru dezvoltare durabilă, sprijinirea guvernelor în acțiunea lor de reformare a învățământului.

Referitor la problema durabilității, educația pentru dezvoltare durabilă va trebui să aibă în vedere cele trei sfere complexe și interdependente ale dezvoltării durabile, și anume: mediul, societatea și economia. Educația în această materie necesită elaborarea de strategii educative elaborate în scopul identificării de soluții concrete de rezolvare a provocărilor care amenință durabilitatea planetei. Cât privește valorile, educația pentru dezvoltare durabilă trebuie să contribuie la înțelegerea valorilor specifice ale societăților diverse, influențând modalitățile prin care diverse state decid să abordeze dezvoltarea durabilă.

Prima fază, 2005‑2009, a cuprins o strategie concretă și un set de idei practice pentru desfășurarea dreptului la educație la nivel național în sistemul școlar (învățământ primar și secundar)[7]. A doua fază a fost în perioada 2010‑2014 și propunea o strategie și un ansamblu de idei concrete privind implementarea educației pentru drepturile omului în învățământul superior și formarea funcționarilor și a cadrelor didactice, a învățătorilor și tuturor celor responsabili cu aplicarea legilor și a personalului militar în domeniul drepturilor omului[8]. A treia fază cuprinde perioada 2015‑2019, fiind axată pe consolidarea aplicării primelor două faze și pe promovarea formării pentru drepturile omului pentru profesioniștii din media și jurnaliști.

Educația se află în strânsă legătură cu celelalte drepturi ale omului și este esenţială dezvoltării fiecărui individ potrivit principiilor interdependenței și indivizibilității și de ea depinde până la urmă chiar dezvoltarea durabilă a societății.

Dreptul la educație trebuie privit ca un drept exercitat atât individual, cât și în grup, ceea ce implică atât cunoașterea de către individ a drepturilor lui fundamentale, dar și dobândirea de competențe și comportamente care să‑i permită să recurgă la ele, să beneficieze de ele și să contribuie la promovarea, protejarea și respectarea lor.

Irina Moroianu Zlătescu
Prof. univ. dr., membru titular al Academiei Internaționale de Drept Comparat, președinta Asociației pentru Națiunile Unite din România, expert ONU 2002‑2011.

Note:

[1] Această sesiune s‑a desfășurat în perioada 30 octombrie‑14 noiembrie 2017 la Paris.
[2] A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Noi obiective pentru dezvoltarea durabilă, în Revista „Drepturile Omului” nr. 2/2015, Ed. IRDO, 2015, p. 7 și urm., Ioan Voicu, Florina Voicu, Education for sustainable development and the 2030 Agenda, în Revista „Drepturile Omului” nr. 3/2015, Ed. IRDO, 2015, p. 7‑18, Daniela Albu, Tranformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, Idem, p. 19‑24.
[3] A se vedea Documentul final al Conferinței mondiale asupra drepturilor omului – Declarația de la Viena și Programul de acțiune, partea a II‑a, Paragraful 20, în Revista „Drepturile Omului” nr. 2/1993, Ed. IRDO, 1993, p. 15.
[4] Convenția mondială privind recunoașterea calificărilor din învățământul superior.
[5] A se vedea lucrările colocviului internațional de la București din 15‑17 martie 1993, devenit Colocviu satelit al Conferinței Mondiale asupra Drepturilor Omului din 1993 de la Viena, document oficial ONU.A/CONF.157/PC/42/Add8,17.04.1993.
[6] Această rezoluție nu vine pe un teren gol, ea urmează Planului Mondial de Acțiune privind Educația pentru Drepturile Omului și Democrație, adoptat de Congresul Internațional UNESCO privind Educația pentru Drepturile Omului și Democrație care s‑a desfășurat la Montreal între 08‑11 martie 1993 și al Planului de Acțiune a Conferinței Mondiale ONU asupra Drepturilor Omului din 1993 de la Viena.
[7] A se vedea First phase (2005-2009) of the World Programme for Human Rights Education. Evaluation of the implementation of the first phase (2005-2009) by the United Nations Inter-Agency Coordinating Committee for Human Rights Education in the School System (UNIACC).
[8] A se vedea Plan de acțiune pentru a doua faza (2010‑2014) a Programului mondial privind educația pentru drepturile omului.

Total 16 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*