Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Uniunea Europeană – o ecuație cu multe necunoscute » Evoluția criminalității și infracționalității în România postdecembristă

Evoluția criminalității și infracționalității în România postdecembristă

Context local și european

Studiul SPACE I condus de Marcelo F. Aebi, Mélanie M. Tiago și Christine Burkhardt din partea Council for Penological Co‑operation of the Council of Europe în asociere cu Universitatea din Lausanne oferă o perspectivă europeană cu referințe interstatale despre aspectele populației penitenciare din 2015. Prin utilizarea unui chestionar standardizat aceștia au contactat 52 de administrații penitenciare din care 47 au acceptat invitația. Politicile penale diferite, anumite metode de calcul, legi, tipuri de infracțiuni, populația rezidențială, sistemele birocratice și alți factori trebuie luați în considerare pentru compararea datelor brute.

Conform raportului, 1.483.123 deținuți erau aflați în custodie (detenție, arest sau sub supravegherea administrației) la 1 septembrie 2015. În comparație cu 2014 și 2013 numărul a descrescut cu 46.473 persoane (‑3% 2015 versus 2013). 92 din 100 locuri de cazare erau ocupate. 1 din 3 administrații se confruntă cu supra­aglomerarea. Vârsta medie a populației din penitenciare este de 36 de ani. 5,2% sunt femei, un indicator situat într‑o ușoară creștere raportat la 2014 (5,0%). De la 1 la 3 ani este cea mai comună categorie de pedeapsă (valoarea mediană este de 24,7%). 1 din 10 deținuți aveau pedepse mai mari de 10 ani. 7 luni este valoarea mediană pentru toate duratele medii de execuție luând în considerare timpul efectiv al detenției (nu sentința). 101 euro este costul zilnic pentru un deținut. Pentru acest indicator există o dispersie ridicată (cu o variație de la 6 euro la 480 euro).

În România 145 din 100.000 de locuitori se află în detenție. Această cifră este apropiată de valoarea medie europeană de 139. Dacă comparăm acest indicator cu cel identificat în Rusia (439), Lituania (278), Azerbaidjan (249), Letonia (223), Turcia (220), Moldova (220) și Cehia (198), valoarea este semnificativ mai scăzută. Un profil similar este reprezentat de: Anglia și Țara Galilor (149), Serbia (142), Portugalia (138) și Spania (138). Rate semnificativ mai reduse sunt observate în: Islanda (44), Finlanda (55), Danemarca (56), Suedia (59), Norvegia (70) și Germania (77).

În 2014 Administrația națională a Penitenciarelor a cheltuit 20 de euro pentru o persoană privată de libertate. ¾ din aceste costuri sunt reprezentate de cheltuieli administrative. Pentru aceeași perioadă coșul de hrană per deținut a fost de 3 lei (aprox 0,7 euro).

În România 101 persoane private de libertate ocupă 100 de locuri disponibile în facilitățile închisorilor. Fenomenul supraaglomerării este identificat și în: Macedonia (138/100), Ungaria (129/100), Belgia (127/100), Moldova (117/100), Franța (113/100), Portugalia (113/100), Italia (106/100) și alte state. Pentru regimurile de maximă securitate și închis administrația a raportat 4 metri pătrați alocați unui deținut și 6 metri pătrați pentru fiecare deținut ce se regăsește în regimul semi‑deschis și deschis. Datele din 2005 indicau că 35.910 erau reținuți în custodie în timp ce în 2015 erau 28.842 (17% descreștere în 10 ani). Vârsta medie a persoanelor private este de 35 de ani. Media cea mai scăzută de vârstă se regăsește în Albania (28 ani) și cea mai ridicată în Liechtenstein (35 ani). 5,2% sunt femei. Cele mai multe condamnări în România sunt peste 3 ani: 30% dintre deținuți au o sentință între 3 și 4 ani (media UE este 18%), 29% de la 5 la 10 ani (media UE este 22%) și 15% de la 10 la 20 ani (media UE este de 12%). Cele mai mari rate de condamnări sub 1 an se regăsesc în: Germania (45%), Olanda (42%), Muntenegru (39), Norvegia (36%), Elveția (35%), Islanda (27%) și Polonia (26%). În România rata pentru sentințe mai mici de 1 an este de 2% din totalul pedepselor. Aceste diferențe între ratele de condamnare trebuie analizate cu prudență și într‑un context local. Tipurile diferite de criminalitate, aspecte sociale, economice, mobilitatea migrației/imigrației pentru fiecare țară pot influența aceste date. 30 de luni este durata medie de executare a unei sentințe (în calcul sunt incluse și durata arestului preventiv). Durata medie raportată de SPACE I este de 11 luni (fără a include datele pentru Rusia, Franța și Ucraina, care nu au oferit informații). Regăsirea în primele 5 țări privind durata încarcerării nu poate fi explicată de excepționalitatea altor state, ratele sunt cu mult mai ridicate (de 3 ori) și indivizii petrec mai mult timp în detenție. Totuși, dacă excludem din analiză sentințele sub 1 an din alte țări se reduce considerabil diferența. În 2014, 15.808 persoane au fost eliberate și 12.543 încarcerate.

12.047 este numărul de angajați din sistemul penitenciar în România la 1 septembrie 2015. Paritatea este de 1 angajat la 3 deținuți. 5,7% lucrează în funcții de execuție, 35,5% funcții administrative, 5,6% asigură serviciile medicale, 0,7% în departamentele de activități sociale și psihologice, 3,9% se ocupă de activități educaționale, 0,3% asigură workshopuri și programe vocaționale și 48,4% reprezintă o altă categorie de angajați (de 3 ori mai mult în comparație cu media celorlalte țări). Sunt 466 specialiști care lucrează în colaborare cu închisorile care nu sunt angajați ai administrației: 399 profesori și învățători, 68 de consilieri de probațiune și 69 din alte categorii profesionale.

Definirea criminalității

Estimarea volumului și amplorii criminalității reprezintă o dificultate pentru cercetătorii, specialiștii sau practicienii din domeniul sociologiei și criminologiei, întrucât în statisticile oficiale se operează cu trei tipuri de criminalitate:

  1. a) criminalitatea reală, denumită și „cifra neagră” a criminalității, care se referă la totalitatea de delicte și crime comise într‑o anumită arie socio‑culturală (sau teritoriu) și într‑o anumită perioadă de timp, indiferent dacă acestea sunt cunoscute, descoperite sau instrumentate de organele de poliție și al cărui volum sau amploare nu pot fi niciodată și nicicând cunoscute integral;
  2. b) criminalitatea descoperită, cercetată sau instrumentată de organele de poliție, denumită și criminalitatea aparentă, care include numai acele delicte și crime aduse la cunoștința poliției sau descoperite de organele de poliție, și a cărei amploare este sensibil diminuată comparativ cu criminalitatea reală;
  3. c) criminalitatea judecată, denumită și legală, care include totalitatea delictelor și crimelor pentru care s‑au pronunțat sentințe de condamnare rămase definitive și a cărei cifră este mult inferioară celei descoperite sau cercetate.

În opinia noastră, principalele dificultăți în estimarea adecvată a intensității și amploarei criminalității din România constau în:

  1. a) existența unor discrepanțe în privința cuantificării naturii sau tipului de delict cercetat sau judecat. Astfel, statistica poliției cuprinde o serie de indicatori referitori la: numărul total de delicte cercetate, dintre care delicte economico‑financiare, juridice și de altă natură, delicte contra persoanei, contra patrimoniului, delicte de fals, delicte incriminate de legi speciale. În schimb, în statistica justiției aceste delicte apar sub forma delictelor contra persoanei, contra patrimoniului, delicte de serviciu, delicte silvice, delicte contra autorităților, delicte contra bunelor moravuri, toate acestea nefigurând în statistica poliției.
  2. b) în statistica justiției sunt cuprinse numai persoanele condamnate definitiv pe tipuri de delicte și durata pedepselor, în timp ce în statistica poliției sunt consemnate doar numărul de delicte comise și cercetate în funcție de mediul de rezidență și numărul de persoane învinuite și mediul de proveniență al acestora;
  3. c) în statistica justiției apar înregistrate numărul de persoane condamnate definitiv în funcție de sex (bărbați‑femei) și vârstă (minori‑majori), în timp ce în statistica poliției sunt înregistrate persoanele cercetate pe categorii de vârstă (minori sub 14 ani și minori între 14‑17 ani, tineri între 18‑30 ani) și în funcție de statusul ocupațional (fără ocupație, șomeri etc.);
  4. d) în ambele tipuri de statistici oficiale nu sunt consemnate date și informații privind evoluția criminalității în profil teritorial (județean) și pe tipuri de delicte, ceea ce ar întregi imaginea privind intensitatea fenomenului în diversele zone socio‑culturale ale României;
  5. e) în ambele tipuri de statistici se constată absența cvasitotală a datelor privind dinamica evoluției victimelor unor delicte comise cu violență în toată această perioadă și care au suferit traume fizice, psihice sau morale în urma unor acțiuni violente comise asupra lor. Această absență se datorează, în mare măsură, faptului că în România a existat în cadrul procesului penal o inegalitate de tratament între agresor și victimă, ultima având un rol „secundar” în cadrul procesului, lipsind mijloacele procedurale ca ea să fie implicată activ în actul de justiție.

Persoanele condamnate definitiv (Grafic 1) se referă la toate soluțiile date de către instanțe rezultate cu o formă de pedeapsă. Pedeapsa este exprimată prin executarea unor măsuri privative de libertate (închisori, măsuri medicale de siguranță prevăzute de codul penal) și neprivative de libertate (amenzi penale, măsuri educative pentru minori, stagii de formare civică, muncă în folosul comunității suspendarea pedepsei cu închisoare prin intermediul monitorizării și supravegherii din partea serviciului de probațiune – după 2000 – etc.).

Conform datelor colectate de Institutul Național de Statistică după anul 1990 cea mai ridicată rată de condamnare se observă în anul 1997, când 111.926 de persoane au fost condamnate din care 99.712 de sex masculin (89%) și 12.214 de sex feminin (11%).

Dacă ne raportăm la cifrele absolute pentru vârful raportat (anul 1997) și comparăm cu ultimele date disponibile în Graficul 1 (anul 2017) putem observa că numărul persoanelor condamnate de sex masculin a scăzut de 3 ori (de la 99.712 în 1997 la 33.406 în 2017), iar a celor de sex feminin de 6,1 ori (de la 12.214 în 1997 la 1990 în 2017). Dacă în 1997 la 1 persoană de sex feminin condamnată se identificau 8 persoane condamnate definitiv de sex masculin, pentru 2017 ecartul este de 1 la 17 (M/F).

Indiferent de natura infracțiunii și a altor caracteristici criminogene, numărul persoanelor condamnate definitiv în ultimii 3 decenii îl putem descrie în 3 perioade: 1. 1990‑1998 o perioadă ascendentă, 2. 1999‑2009 o perioadă descendentă și 3. 2009‑prezent o etapă de stabilizare cu relative fluctuații.

Din perspectiva numărului de persoane ce se aflau în penitenciar la sfârșitul anului, menționat în Graficul 2, cele 3 perioade identificate anterior pot fi observate sub forma unei temporizări (amânări de 3‑4 ani). Vârful identificat în 1997 pentru persoanele condamnate îl vom regăsi parțial în numărul persoanelor private de libertate în următorii ani. Latența este creată poate atât de natura infracțiunii (gravitate), cât și și de distanța de timp pentru acumularea în spațiile carcerale. Mai mult acest indicator poate fi influențat și de politici penale precum recursul compensatoriu (pentru perioada recentă) sau alte forme de intervenție penală (suspendarea pedepsei și alte forme de a pedepsi fără a utiliza încarcerarea unor persoane).

Dacă la începutul anilor 2000 1 din 3 persoane era condamnată pentru o infracțiune contra persoanei, iar 1 din 2 contra patrimoniului ele reprezentau 1 din 6, respectiv 1 din 5 în 2017. Numărul de persoane condamnate pentru infracțiuni (în general) a scăzut de aproximativ 2 ori (2000/2017). Varietatea unor noi infracțiuni și a unor noi metode de a pedepsi (supravegherea prin intermediul Serviciului de Probațiune începând cu anul 2000, persoanele condamnate cu suspendare pentru infracțiuni auto) probabil au influențat ponderea acestor tipuri (contra persoanei/contra patrimoniului) raportate la cifra brută a persoanelor condamnate.

Numărul de persoane condamnate pentru infracțiuni contra persoane a scăzut de 3,7 ori (2000=22.595, 2017=6111), în timp ce pentru cele împotriva patrimoniului s‑a diminuat de 4,6 ori (2000=35.201, 2017=7585).

Identificarea unor date oficiale nu este suficientă pentru a putea realiza o imagine de ansamblu asupra evoluției criminalității din ultimii 30 de ani. Diferența dintre numărul de infracțiuni comise, raportate, trimise în judecată și soluționate reprezintă un aspect necuantificabil în prezent. Schimbarea definițiilor, a încadrărilor, precum și adoptarea unor politici penale (resurse umane, spații, activități, priorități stabilite la nivel național și regional) influențează în mod direct aceste raportări și îngreunează procesul de analiză. Totuși, sub o formă prudentă de asociere explicativă, datele evidențiază o scădere la nivel național a infracționalității.

Bibliografie:
Aebi, M.F., Tiago, M.M. & Burkhardt, C. (2016). SPACE I Council of Europe Annual Penal Statistics: Prison populations. Survey 2015. Strasbourg: Council of Europe. Raport disponbil la adresa: http://wp.unil.ch/space.
Aebi M.F., Tiago M.M., Berger‑Kolopp L., Burkhardt C. (2017) Penal Statistics: Prison Populations, SPACE I – Council of Europe Annual. Survey 2016, Strasbourg: Council of Europe. Raport disponibil la adresa: http://wp.unil.ch/space.
Banciu Dan. (2019). Politici sociale de protecție a populației față de riscul victimizării. Proiect de cercetare nepublicat prezentat în data de 28 mai 2019 în cadrul ICCV, București: Academia Română.
Ilie Simona, Tomescu Cristina și Rotariu Lucian. (2017). „Issues Regarding The Quality Of Life In The Romanian Penitenciaries – A Brief Research Report.” Journal of Community Positive Practices: pp. 41‑64.
Institutul Național de Statistică (2019) Baza de date Tempo, Justiție indicatori: Jus104A, Jus104D, Jus105B. Raport disponbil la adresa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo‑online/#/pages/tables/insse‑table.

Dan BANCIU
Lucian ROTARIU

Total 2 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Lucian Rotariu

Lucian Rotariu este sociolog şi cercetător în cadrul Centrului de Cercetare şi Inovaţie în Servii Sociale. În decursul anului 2015 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată Penitenciar: Roluri, Mecanisme și Secvențe Instituționale. În decursul formării academice autorul a obținut diferite [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*