Punctul Critic » Noutăți-Evenimente » Dimensiunea parlamentară a Președinției române a Consiliului UE. Conferința interparlamentară privind viitorul Uniunii Europene (1‑2 aprilie 2019)

Dimensiunea parlamentară a Președinției române a Consiliului UE. Conferința interparlamentară privind viitorul Uniunii Europene (1‑2 aprilie 2019)

Programul dimensiunii parlamentare a Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene (1 ianuarie 2019 ‑ 30 iunie 2019)[1] – asumată și desfășurată sub obiectivul promovarea coeziunii ca valoare comună europeană, înțeleasă ca unitate, egalitate de tratament și convergență – a cuprins şapte conferinţe interparlamentare, dintre care patru conferinţe statutare tradiţionale ‑ Reuniunea preşedinţilor şi a comisiilor specializate în afaceri europene (COSAC), Reuniunea Grupului mixt de control parlamentar al EUROPOL, Conferinţa interparlamentară pentru politică externă şi de securitate comună şi pentru politica de apărare comună (PESC/PSAC) şi două conferinţe tematice, prima dedicată politicii de coeziune şi politicii agricole comune, iar cea de‑a doua viitorului Uniunii Europene, la Bucureşti, şi, în cooperare cu Parlamentul European, la Bruxelles, Conferinţa pentru stabilitate, coordonare şi guvernanţă economică în Uniunea Europeană.

Astfel, Parlamentul României a organizat, în perioada 1‑2 aprilie 2019, Conferinţa Interparlamentară privind Viitorul Uniunii Europene.

Scopul conferinței a fost acela de a aborda, prin intermediul dialogului interparlamentar, cele mai actuale teme la nivelul întregului bloc comunitar, cu accent pe consolidarea și apărarea valorilor europene, problematica protejării cetățenilor, necesitatea unei reforme a modelului economic, asigurarea coeziunii, vecinătatea europeană și relațiile euro‑atlantice.

Temele au fost dezbătute în patru paneluri:

  • Sesiunea I ‑ Politici pentru viitor. Dezbatere cu reprezentanții partidelor politice europene;
  • Sesiunea II ‑ Societatea viitorului, cetățeni și valori în era celei de‑a patra revoluții industriale;
  • Sesiunea III ‑ Economia viitorului. Este necesară o reformare a modelului economic? (prezidată de Gabriela Crețu, Președinta Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru coordonarea activităților parlamentare necesare pregătirii Președinției României a Consiliului Uniunii Europene din primul semestru al anului 2019);
  • Sesiunea IV ‑ Vecinătatea europeană: Balcani; Parteneriatul Estic; Relații euro‑atlantice (prezidată de Titus Corlățean, senator și fost ministru de externe al României).

Conferința s‑a finalizat prin semnarea Declarației Comune – Către o Uniune Europeană mai puternică, mai coerentă, mai unită și mai relevantă pe scena internațională, document care a fost transmis ca aport parlamentar pentru Summit‑ul UE din mai 2019, de la Sibiu.

Pe parcursul celor două zile, aproximativ 300 de participanți, cu o reprezentare extinsă ‑ din statele membre, state candidate, state partenere, membri ai Spațiului Economic European, ambasadori, cadre universitare și reprezentanți ai partidelor politice europene, și‑au prezentat propriile viziuni legate de viitorul UE în cadrul celor patru paneluri propuse.

Primul panelPolitici pentru viitor – a lansat o dezbatere cu reprezentanții a șase grupuri politice din cele opt reprezentate în Parlamentul European, care au prezentat viziunile ideologice asupra „proiectelor de Europă” prezente în oferta politică pentru legislatura 2019‑2024.

Elementul comun al perspectivei celor șase familii politice asupra creionării viitorului Uniunii Europene a fost reprezentat de rădăcinile euroscepticismului, prezent, deopotrivă, în rândul cetățenilor Uniunii, în rândul unor membri ai Parlamentului European sau în rândul unor membri aflați în palierul decidenților proprii statelor membre. Necesare au fost nu numai identificarea cauzelor acestui euroscepticism, asumarea responsabilităților și regândirea arhitecturii unor politici europene, mai apropiate de cetățeni, dar și încurajarea unor reforme în sectoarele care au cel mai mare impact asupra cetățenilor Uniunii.

În ultimii 10 ani, Uniunea Europeană a trecut prin două mari crize, criza financiară și economică globală din perioada 2008‑2010 și criza migrațiilor și a refugiaților din perioada 2015‑2016.

Criza financiară și economică – generată de un nivel al datoriei publice prea mare pentru unele state, sisteme bancare prea slabe, nivelul competitivității, al productivității prea scăzut, nivelul prea lent al reformelor – a impus mobilizarea pârghiilor unei solidarități imediate la nivelul Uniunii Europene, prin ajutoarele concrete, condiționate, dar eficiente, a unor mecanisme robuste care au consolidat pe termen mediu sistemele aflate în dezechilibru.

Astfel, prin Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 martie 2010[2], a fost înființat mecanismul european de stabilizare financiară (MES) pentru a ajuta țările Uniunii Europene (UE) aflate în dificultate, menținând astfel stabilitatea financiară a UE. Regulamentul stabilește condițiile și procedurile pentru acordarea de asistență financiară din partea UE unui stat membru care, din cauza unor evenimente situate în afara controlului său, este afectat de perturbări economice sau financiare grave sau este amenințată de acestea. Asistența financiară a luat forma unui împrumut sau a unei linii de credit acordate țării UE în cauză. În acest scop, Comisia Europeană poate contracta, din partea UE, împrumuturi de pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare, în conformitate cu decizia adoptată de către Consiliul Uniunii Europene, care hotărăște cu majoritate calificată.

Planul de Investiții pentru Europa – Planul Juncker – publicat la 25 noiembrie 2014, este un pachet de măsuri menit să mobilizeze cel puțin 315 miliarde de euro în investiții publice și private suplimentare în economia reală în perioada 2015‑2018. Planul a generat 300.000 noi locuri de muncă și peste 200 miliarde de euro investiții în economia europeană, cu o țintă de 500 miliarde de euro investiții până la finalul anului 2020[3].

În martie 2019, a fost adoptată Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind înființarea Fondului Monetar European (COM(2017)0827 – 2017/0333R(APP))[4]. Acest Fond Monetar European (FME), provenit din transformarea fondului de salvare destinat zonei euro – MES – mecanismul european de stabilitate –, are rolul de a proteja Uniunea de o eventuală criză economică și financiară. Rezoluția prevede că principala misiune a MES reformat ar trebui să fie în continuare furnizarea de asistență financiară tranzitorie statelor membre care au nevoie, pe baza unei condiționalități specifice convenite în programele de ajustare și ținând seama de programele anterioare de asistență financiară gestionate de Comisie, de Fondul Monetar Internațional (FMI) și de BCE; MES reformat va trebui să dispună de resurse adecvate în acest scop.

Potrivit statisticilor, 1,83 de milioane de imigranți au trecut frontierele externe ale UE numai în anul 2015. Deși acest număr a scăzut la 150.114 în 2018, instituțiile Uniunii au făcut mai multe propuneri pentru a îmbunătăți politica în domeniul azilului: de la reformarea sistemului de azil la consolidarea securității frontierelor, eficientizarea politicii de returnare și promovarea integrării refugiaților.

În centrul Sistemului european comun de azil se află regulamentul de la Dublin, care determină țara responsabilă cu prelucrarea fiecărei cereri de azil ‑ în general prima țară a UE în care a intrat solicitantul. Sistemul de la Dublin a făcut ca țările de frontieră, cum ar fi Italia și Grecia, să fie puse sub presiune de criza migrației în ultima vreme. Pe lângă o reformă majoră a sistemului Dublin[5], Parlamentul European a solicitat intensificarea controalelor la frontieră și îmbunătățirea capacității statelor membre de a urmări persoanele care intră în Europa. De asemenea, tendința Parlamentului European a fost aceea de a stabili și pune în aplicare norme clare la nivel european pentru a distinge imigranții obișnuiți de refugiați, pentru a asigura un tratament echitabil și egal pentru solicitanții de azil și pentru a se asigura că fiecare stat membru contribuie în mod echitabil la soluționarea problemei legate de relocarea refugiaților.

Criza refugiaților a exercitat presiuni enorme asupra autorităților naționale de frontieră. Parlamentul a solicitat consolidarea agenției de frontieră a UE Frontex, iar în decembrie 2015 Comisia Europeană a prezentat o propunere pentru o nouă pază europeană de frontieră și de coastă cu scopul de a consolida gestionarea și securitatea frontierelor externe ale UE și de a sprijini polițiile de frontieră naționale. Noua agenție a fost lansată în octombrie 2016. Conform planului, aceasta agenție ar urma să aibă o rezervă permanentă de 10.000 de grăniceri europeni până la finalul anului 2027.

Panelul al doilea, Societatea viitorului, cetățeni și valori în era celei de‑a patra revoluții industriale, s‑a concentrat pe necesitatea apărării valorilor europene și pe teme pe care România și le‑a ales ca fiind prioritare în timpul Președinției României la Consiliul UE și care s‑au dovedit a fi zone de interes pentru participanți.

Încă de la înființare, proiectul Uniunii Europene a fost construit pe echilibrul dintre pilonul economic și pilonul social. De la apariția pieței unice și a monedei euro, dezechilibrul dintre cele două politici s‑a adâncit, politica socială fiind devansată de politica economică, aceasta din urmă devenind centrul de interes al politicilor UE. Moneda unică este o sursă de protecție economică și de forță, cu o poziție puternică la nivel mondial. 175 de milioane de persoane din 60 de țări din afara zonei euro utilizează moneda euro sau au monede locale legate de aceasta. Euro este o monedă foarte stabilă, cu o rată medie a inflației de doar 1,7% în primii săi 20 de ani de existență[6]. În prezent, efortul instituțiilor Uniunii Europene se concentrează pe relansarea Europei sociale. Modelul social european actual a început să fie readaptat, Comisia Europeană propunând adoptarea unei legislații conforme cu noile tendințe sociale. Unele dintre aceste tendințe, creșterea cererii de lucrători calificați, concomitent cu reducerea posibilității de angajare pentru ceilalți, măresc decalajele și în plan orizontal, în palierul social.

Noua legislație europeană specifică va fi integrată într‑un cadru care să reconfigureze un sistem de protecție socială în alți termeni decât până în prezent, întemeiat pe respectarea drepturilor fundamentale ale individului, pe principiile și valorile etice și în scopul evaluării în perspectivă a efectelor pe care noile transformări tehnologice le incumbă. Inteligența artificială joacă, de asemenea, un rol important, în măsura în care reconfigurează definirea libertăților sale, în condițiile în care gestionează baze de date cu informații privind identitatea persoanelor (de la elemente generale, referitoare la caracteristicile persoanelor, la convorbiri, opțiuni, la sumele din conturile bancare).

Discuțiile din cadrul celui de‑al treilea panel, Economia viitorului. Este necesară o reformare a modelului economic?, prezidat de Gabriela Crețu, au creionat necesitatea unei reforme a modelului economic, care va deveni, treptat, un model economic digital. Se preconizează, prin această transformare, revoluționarea fiecărui sector economic, concomitent cu creșterea productivității ce ar putea genera un antagonism: pe de‑o parte, oportunitatea de a răspândi prosperitate către miliarde de oameni și de a canaliza acest surplus spre zone sensibile, deficitare la nivel european și, pe de altă parte, riscul de a crea și mai multă injustiție și inegalitate. Istoria parcursului european a demonstrat că efectul firesc al inovației este creșterea standardului de viață. Dezbaterile conferinței au ridicat și problema noilor frontiere tehnologice, caracteristice celei de‑a patra revoluții industriale, în strânsă legătură cu o temă proprie capitalismului: raportul între piață și stat. Marile reforme structurale, liberalizarea piețelor, reducerea impozitelor și taxelor, în completarea unei dereglementări a piețelor muncii, sunt din ce în ce mai mult practici și caracteristici ale modelului economic curent, aparent generator de profit pe mai multe paliere: social, financiar, politic. Modelul macroeconomic dinaintea crizei, bazat, conform analiștilor, pe trei mari ipoteze (1. Politica monetară poate stabiliza singură ciclurile economice urmărind o inflație stabilă; 2. Politica fiscală joacă un rol secundar; 3. Reglementarea financiară nu influențează politica macroeconomică.) și‑a păstrat actualitatea, rămânând neschimbat după criza din 2008‑2009. Unul dintre cei mai cunoscuți economiști americani, Joseph Stiglitz[7], atrage atenția în cartea „Prețul inegalității” asupra a două cercuri care se autogenerează: concentrarea puterii economice și concentrarea puterii politice.

În sinteză, reforma UEM actuală presupune un proces gradual și condiționat spre un buget comun/o capacitate fiscală comună:

  1. Stabilirea unor zone‑tampon la nivel naţional ‑ disciplină fiscală consolidată;
  2. Reforme structurale pentru creşterea rezilienţei economiilor naţionale care să permită absorbţia şocurilor de către pieţele naţionale; Aceasta este semnificaţia principală atribuită „convergenţei”;
  3. Partajarea riscurilor din piețe;
  4. Partajarea riscurilor prin instrumente publice în final: buget comun / capacitate fiscală, după îndeplinirea primelor 3 condiţii şi doar pentru şocuri foarte mari, fără transferuri fiscale permanente.

Opiniile sunt împărţite în privinţa bugetului comun al zonei euro. Discuţia se duce în special în privinţa obiectivului acestui buget şi a mărimii lui, orice variantă fiind, practic, luată în dezbatere. Pentru ca zona euro să fie funcţională e nevoie de un echilibru între solidaritatea europeană şi responsabilitatea statelor membre. Care ar trebui să fie principalele instrumente ale solidarităţii economice şi sociale ale UE şi care ar trebui să fie principalele politici care să definească responsabilitatea statelor sunt câteva dintre temele care constituie provocările viitorului.

Al patrulea panel, Vecinătatea europeană: Balcani; Parteneriatul Estic; Relațiile euro‑atlantice, a fost prezidat de Titus Corlățean, senator și fost ministru al afacerilor externe. În cadrul dezbaterilor s‑a pus accentul pe necesitatea continuării într‑un ritm mai alert a politicii de extindere pentru statele din Balcanii de Vest, pe viitorul Parteneriatului Estic dintr‑o perspectivă strategică și totodată pe menținerea relevanței relației transatlantice și a parteneriatului strategic între statele europene democratice și SUA.

În urmă cu zece ani, în luna mai 2009, şefii de stat şi de guverne ale Republicii Armenia, Republicii Azerbaidjan, Republicii Belarus, Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei, omologi din statele membre UE, precum şi reprezentanţi ai Uniunii Europene au lansat, la Summit‑ul de la Praga, un parteneriat vizionar ‑ Parteneriatul Estic (EaP). Acesta a reprezentat o dimensiune specifică a Acţiunii externe UE şi parte a Politicii europene de vecinătate, care se va derula în paralel şi suplimentar cooperării bilaterale existente cu aceste ţări. Acest demers comun, de a construi o regiune mai prosperă şi mai solidă, a fost fondat pe interesele şi angajamentele reciproce, aducând ţările partenere est‑europene mai aproape de Uniunea Europeană, în beneficiul cetăţenilor şi cu respectarea propriilor lor opţiuni strategice. De‑a lungul anilor, Parteneriatul Estic s‑a dezvoltat şi s‑a maturizat, marcând realizări care sunt în prezent fundamentele relaţiilor noastre – Acorduri de Asociere, Acordurile de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător, Regimul de călătorie fără vize.

Acordul de Parteneriat Cuprinzător şi Consolidat sau Priorităţile Parteneriatului.

Summit‑ul Parteneriatului Estic de la Bruxelles din 2017 a marcat o nouă eră pentru acesta. A fost adoptată o abordare mai pragmatică şi au fost stabilite 20 de obiective[8] pentru 2020 ca obiective reprezentative pentru reformele în curs[9]. Cooperarea în cadrul parteneriatului a fost extinsă, aprofundată şi s‑a iniţiat o mai mare concentrare asupra ei. A fost actualizată pentru a se alinia Strategiei Globale UE şi pentru a include angajamentele globale din cadrul Agendei 2030 şi obiectivele ei de dezvoltare sustenabilă, şi, de asemenea, Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice.

Extindere/Balcanii de Vest

Viitorul Europei şi consolidarea rolului său de actor global sunt strâns legate de capacitatea sa de a continua să proiecteze stabilitate şi prosperitate în imediata vecinătate. Aceasta se poate obţine prin furnizarea unei perspective credibile de extindere către partenerii europeni care sunt angajaţi şi dornici să ducă la bun sfârşit procesul de transformare şi democratizare. Acest proces cuprinzător are ca obiectiv stimularea unor societăţi cu adevărat europene în ceea ce priveşte valorile şi standardele, extinzând astfel zona europeană de stabilitate şi prosperitate.

2018 a fost anul oportunităţilor reînnoite pentru politica de extindere. Încă de la începutul anului, prin Strategia de Extindere – O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest şi un angajament sporit al UE în regiune[10] ‑ publicată de Comisia Europeană în februarie 2018, a fost confirmat viitorul european al regiunii, fiind considerată o investiţie geostrategică într‑o Europă stabilă, puternică şi unită pe baza unor valori comune şi pe baza capacităţii de a ne proteja cetăţenii.

Strategia a enunţat şase iniţiative reprezentative care acţionau ca o amplificare semnificativă a angajamentului UE luat faţă de Balcanii de Vest, cu accentul pus pe consolidarea instituţiilor, cooperarea în domeniul securităţii şi migraţiei, dezvoltării economice şi sociale, reconcilierii sau bunelor relaţii între vecini.

După cum s‑a reiterat în Concluziile Consiliului privind procesul de extindere, stabilizare şi asociere din iunie 2018[11] și în urma Noului pachet anual privind Extinderea Comisiei din mai 2019[12], Uniunea Europeană îşi menţine angajamentul în privinţa politicii de extindere, considerată politica fundamentală a Uniunii Europene. Nevoia de asumare a procesului de către statele candidate şi aspirante[13], precum şi principiile de merite proprii şi condiţionalitate dreaptă şi riguroasă au fost, de asemenea, reafirmate.

Uniunea Europeană şi Statele Unite sunt aliaţi de lungă durată. Parteneriatul transatlantic se bazează pe legături politice, culturale, economice şi istorice solide, care se sprijină pe interese şi valori comune. De‑a lungul anilor, această relaţie specială s‑a dezvoltat în mod constant şi a fost susţinută de o strânsă cooperare şi acţiuni comune în diverse domenii de politici. Ca parteneri cu un mod de gândire similar, EU şi SUA au colaborat pe aspecte de politică externă şi provocări globale comune, promovând pacea, democraţia şi dezvoltarea sustenabilă în toată lumea. Dimensiunea de securitate şi apărare joacă un rol important în legăturile transatlantice, în special în contextul actual internaţional, marcat de provocări comune, conflicte şi alte ameninţări la adresa securităţii. În timp ce NATO rămâne principalul garant pentru apărarea colectivă a membrilor săi şi pentru securitatea zonei transatlantice, UE şi‑a consolidat recent propriile capacităţi şi instrumente de securitate şi apărare, evidenţiind importanţa păstrării unui parteneriat apropriat şi complementar UE‑NATO în acest domeniu. UE şi SUA sunt parteneri reciproc indispensabili pentru comerţ şi investiţii. Legăturile economice solide au generat beneficii şi oportunităţi economice de neegalat, care au ajutat la crearea a milioane de locuri de muncă pe ambele maluri ale Atlanticului. Legăturile economice UE‑SUA reprezintă aproximativ jumătate din PIB global şi o treime din comerţul mondial. Aceasta rămâne cea mai extinsă relaţie bilaterală de comerţ şi investiţii şi este, fără îndoială, un motor central pentru economia globală din prezent. Mai mult, parteneriatul transatlantic acoperă un spectru larg de domenii sectoriale, în care cooperarea este asigurată prin dialoguri regulate, atât la nivel politic, cât şi tehnic, în domenii pornind de la securitate cibernetică, justiţie şi afaceri interne, aspecte digitale şi financiare, până la schimbarea climatului şi mediului, energie, cultură şi educaţie, şi de asemenea ştiinţă şi tehnologie.

Așadar, dincolo de viziunile diferite ale diferitelor familii politice asupra viitorului Uniunii Europene, dincolo de viitorul său Cadru Financiar Multianual 2021‑2027, care creionează prioritățile sectoriale ale Uniunii, dincolo de modelul unei Europe construită pentru cetățenii săi, rămâne provocarea mereu actuală, reprezentată de capacitatea Uniunii Europene de a supraviețui crizelor prin care trece și de a găsi soluții cât mai viabile pentru a‑și menține nealterat modelul.

Linkuri utile:

http://www.cdep.ro/eu/AFACERI_EUROPENE.listdocsupl
https://ec.europa.eu/neighbourhood‑enlargement/sites/near/files/eap_generic_factsheet_eng_web.pdf.
https://www.consilium.europa.eu/ro/council‑eu/presidency‑council‑eu/.

Note:
[1] Programul președinției române a fost axat pe patru priorități importante: Europa convergenței, o Europă mai sigură, Europa ca actor global puternic și Europa valorilor comune.
[2] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32010R0407.
[3] Discursul lui Siegfried Mureșan ‑ Vicepreședinte al Comisiei pentru bugete a Parlamentului European – la Dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene – Parlamentul României – aprilie 2019.
[4] http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0218_RO.html.
[5] http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2016/586639/EPRS_BRI%282016%29586639_EN.pdf.
[6] https://ec.europa.eu/commission/sites/beta‑political/files/comm_sibiu_06‑05_ro.pdf.
[7] Joseph Stiglitz ‑ Economist american, analist de politici publice, profesor în cadrul Universităţii Columbia. Distins cu Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice (2001). Fost prim‑vicepreşedinte şi economist‑şef al Băncii Mondiale şi fost membru şi preşedinte al Consiliului Consilierilor Economic (al Preşedintelui Statelor Unite ale Americii).
[8] Împărțite în 5 teme majore: obiective orizontale; economie mai puternică; guvernanță mai puternică, societate mai puternică, conectivitate consolidată.
[9] https://www.consilium.europa.eu/media/31690/eap‑generic‑factsheet‑digital.pdf.
[10] https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/communication-credible-enlargement-perspective-western-balkans_en.pdf.
[11] https://www.consilium.europa.eu/media/35863/st10555-en18.pdf.
[12] https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/sites/near/files/20190529-communication-on-eu-enlargement-policy.pdf.
[13] La 26 iunie 2018, Consiliul Afaceri Generale a adoptat concluzii privind:
– politica de extindere a UE vizând Muntenegrul, Serbia și Turcia;
– procesul de stabilizare și de asociere UE‑Balcanii de Vest, vizând Republica Macedonia de Nord, Albania, Bosnia și Herțegovina, precum și Kosovo* (*Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244(1999), precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo).

Alina GRIGORESCU

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*