Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Mitteleuropa - noua falie în spaţiul euro-comunitar » Dacian Vasincu: Iliberalismul, conservatorismul şi tendinţele autoritariste în Europa Centrală şi de Est (Ungaria, Polonia, România – analiză SWOT)

Dacian Vasincu: Iliberalismul, conservatorismul şi tendinţele autoritariste în Europa Centrală şi de Est (Ungaria, Polonia, România – analiză SWOT)

Introducere asupra contextului iliberalismului din Estul Europei

La trei decenii după implozia comunismului, societatea deschisă, democraţia şi statul de drept rămân concepte sensibile în anumite țări din Europa Centrală și de Est. Fragilizate de o cultură politică încă influențată de demonii autoritarismului comunist, aflate permanent în cătarea kalaşnikovului geopolitic al Rusiei şi mereu pe meniul grupurilor de interese locale şi externe care le‑au intuit potenţialul, ţările din Europa Centrală şi de Est arată şi azi ca rupte din acelaşi film[1].

Interesant este faptul că toți liderii aflați de ani de zile la conducerea țărilor cu probleme din Europa Centrală şi de Est au fost importanți dizidenți de la sfârșitul regimului comunist, chiar adepți ai liberalismului economic și ai integrării europene în anii ’90 – 2000, ca exemplu fiind chiar Viktor Orban, actualul prim‑ministru al Ungariei, care la sfârșitul anilor ’80 era considerat un anticomunist și un dizident al etatismului socialist maghiar, iar acum devine un conservator apropiat centralizării instituționale de dinainte de 1989. După ce la începutul carierei a beneficiat şi el de pe urma lui Soros, fostul bursier Viktor Orban a devenit pionierul deraierilor de pe şina europeană. A proclamat iliberalismul ca doctrină fundamentală, a confiscat instituţii, subminând cu dibăcie statul de drept, iar în timp ce liderul de la Budapesta confiscă politic Ungaria, grupările oligarhice din jurul său confiscă economic ţara, după modelul rusesc.

Conform unei analize a presei europene, după ce au făcut progrese serioase pe calea reformării instituționale, a economiei de piață, a dezvoltării sociale, elevii‑model ai Uniunii Europene, Polonia și Ungaria, demonstrează o reversibilitate a proceselor transformatoare.

Atât la Varşovia, cât şi la Budapesta, puterea politică are ca unică prioritate proclamarea ruperii de societate, în scopul concentrării puterii în cât mai puţine mâini.

Totuși, Polonia lui Kaczyński abordează o serie de acțiuni politice la un nivel diferit de Ungaria lui Orban. Cum era de aştepat, degradarea politicii interne a avut reverberaţii în politica externă, Ungaria transformându‑se, sub regimul Orban, în client al Rusiei şi torpilă a lui Putin în bătăliile sale geopolitice cu Vestul[2]. În schimb, chiar dacă are afinități euro‑sceptice și reacții anti‑Merkel și anti‑Macron privind imigrația, drepturile omului și respectarea justiției asemănător lui Viktor Orban, Jarosław Kaczyński este un anti‑rus convins (mai ales după episodul cu moartea fratelui său, regretatul președinte Lech Kaczyński, în zona Smolenk – Rusia, în martie 2010), dar și un ultraconservator privind politicile europene menționate mai sus, de asemenea, este un pro‑american și un adept al politicilor NATO în Europa. Ceea ce transformă guvernul polonez actual într‑un factor politic greu de înțeles.

În schimb Ungariei, care nu excelează nici sub aspectul poziţiei geografice – teritoriu mic, fără deschidere la mare etc., nici al resurselor natural, decuplându‑se de UE şi NATO şi în general de hulita lume „liberală”, îi rămâne o singură fereastră, pe care Rusia i‑a deschis‑o, dar căreia îi pune din când în când plasă[3].

Urmărind ca model în special Ungaria, dar și Polonia din perspectiva legiilor justiției, România și Republica Moldova încearcă să se apropie de profilul falsului naționalism și iliberalism din aceste țări. Din păcate pentru Moldova lui Igor Dodon, care beneficiază și de o guvernare instabilă a așa‑zișilor pro‑europeni, pe toate palierele politicilor publice, modelul lui Orban este dublat și de cel al lui Vladimir Putin, idiolatrizat atât de Dodon, cât și, pe ascuns, de un lider al pro‑europenilor, Vlad Plahotniuc.

În România situația este cumva diferită, chiar dacă actualul lider PSD, Liviu Dragnea, cochetează cu realizarea unei republici a la Teleorman, cu inserții oligarhico‑relaționale după modelele Erdogan sau Putin, sau cu un etatism instituțional, după model FIDESZ din Ungaria.

Antagonismul instituțional între Klaus Iohannis și actuala coaliție guvernamentală, condusă „din umbră” de către Liviu Dragnea din ianuarie 2017, forțează limitele statului de drept până la un haos tăcut al principalilor actori din justiție, dar și din economie, finanțe, mediul de afaceri, sănătate sau educație.

Anumite diagnostice socio‑politice, dar și cu inserții de proceduri legislative în special în cazul României, pe model SWOT a profilului situațional din Polonia, Ungaria, Republica Moldova și România vor evidenția concluziile preliminare și „de suprafață” ale evoluției estului Europei în ultimii trei‑patru ani.

  1. Profil SWOT – Polonia, Ungaria și România

2.1. Situaţia geoeconomică și politică din Polonia evidenţiată prin SWOT

Puncte TariPuncte Slabe
– situație economică cu unul dintre nivelurile de trai cele mai ridicate din Europa Centrală și de Est;

– domenii economice dezvoltate (agricultura mecanizată, industria siderurgică, transporturile și serviciile de cazare și alimentație publică) și infrastructura rutieră care o transformă în cel mai important centru geo‑strategic din Europa Centrală și de Est;

 

– Polonia este statul din Uniunea Europeană care duce o politică de ultrascepticism european, antiimigranţi şi care aduce critici dure Germaniei pentru toleranţa pe care o manifestă faţă de imigranţi;

– guvernul polonez a adoptat mai multe măsuri criticate de Bruxelles pentru că nu respectă valorile statului de drept și încalcă principiul separaţiei puterilor în stat;

OportunitățiAmenințări
– circa 60% din investiţiile publice din Polonia sunt finanţate de UE;

– Polonia este liderul de necontestat al Europei de Est în ceea ce priveşte investiţiile directe străine de tip greenfield şi numărul de locuri de muncă create prin acestea;

 

– Comisia Europeană a activat aplicarea articolului 7 din tratatul UE faţă de Polonia, care ar putea să ducă la suspendarea dreptului de vot al ţării;

– permanentizarea relaţiei conflictuale dintre Varşovia şi Bruxelles a devenit o constantă a politicii partidului care în prezent guvernează ţara – Partidul Lege şi Dreptate (PiS), condus de Jaroslaw Kaczynski;

– situația conflictuală din Ucraina care poate oricând să creeze o criză care va afecta vecinii din jur, inclusiv Polonia (a nu se uita că în Ucraina de Vest trăiește o puternică comunitate poloneză, orașul Lvov/Liov este un punct de reper).

2.2. Situaţia geoeconomică și politică din Ungaria[4][5][6]

Puncte TariPuncte Slabe
– în Ungaria, datoriile publice au scăzut din 2010 de la 82 la 70 de procente;

– conform datelor statistice, din 1990 și până în prezent, Ungaria a atras investiții străine directe de peste 65 miliarde de euro, cea mai mare parte a resurselor fiind plasată în industria auto și în firmele de IT;4

– Criza financiară internaţională s‑a răsfrânt și asupra Ungariei, în acest sens principala autoritate în plan financiar, Banca Națională a Ungariei, a folosit măsuri extensive pentru reducerea impactului crizei asupra economiei: au fost utilizate măsuri pentru sporirea lichidității pe piețele valutare, pentru temperarea imprevizibilității forței financiare a monedei forint şi pentru îmbunătățirea lichidității pe piaţa forintului5.

 

– executivul maghiar domină piața media prin finanțări provenite din Federația Rusă (în mass‑media nu există niciun oponent capabil să combată dezinformarea pro‑rusă livrată direct de media controlată de guvern);

– îngrădirea libertății presei;

– atacurile ostile ale guvernului împotriva societăţii civile (acea societate civilă care a contribuit la bunăstarea social și economică a Ungariei și la un lobby maghiar puternic pe lângă marile instituții internaționale și centre de putere mondială);

– în 2017 Ungaria a adoptat o lege care impune restricții organizațiilor nonguvernamentale în ceea ce privește primirea de fonduri din străinătate. Un act normativ similar a intrat în vigoare și în Rusia – Legea Agenților Străini –, menit să reducă la tăcere media independentă și vocile opoziției6.

– în anul 2017, volumul investiţiilor a crescut cu 16,7%, atingând un maxim istoric de 6.439 miliarde de forinţi (20,5 miliarde euro). Investiţiile în sectorul construcţiilor au avansat cu 21,3%, în timp ce cele din sectorul utilajelor şi echipamentelor au fost cu 12,8% mai mari.
OportunitățiAmenințări
– Ungaria a devenit victima propriului succes economic. Ani la rând a atras investiţii masive, graţie taxelor mici, iar acum nu mai face faţă cererii şi nu se poate extinde, din lipsă de forță de muncă. Autoritățile maghiare au identificat soluţia automatizării rapide, dar este nevoie de o infuzie de fonduri care depinde de interesul marilor investitori naționali sau europeni.

 

– Ungaria, membră a Uniunii Europene și a Alianței Nord‑Atlantice, nu este un stat autocrat, însă, după opt ani sub conducerea lui Orban, sistemul său politic începe să semene cu cel al Rusiei;

– noua construcție europeană, în care România și Bulgaria vor putea să joace un rol interesant în noua geopolitică a zonei, în locul Ungariei şi, eventual, al Slovaciei;

– fundația Open Society (OSF) se gândește să‑și închidă, în anumite condiții, sediul din Budapesta și să‑l mute în altă țară. Motivul este planificata lege „Stop Soros” a guvernului ungar. Dacă această lege va fi adoptată în forma ei actuală, ceea ce guvernul lui Viktor Orbán plănuiește să facă actualmente, atunci fundația Open Society va părăsi Ungaria.

2.3. Situaţia geoeconomică și politică din România

Puncte TariPuncte Slabe
– economia României, statistic, are o creștere neașteptată pe PIB;

– nivelul salariilor versus consum cunoaște un ascendent față de anul 2016;

– investițiile în infrastructură la nivel minim față de necesitatea dezvoltării societății;

– migrația în creștere comparativ cu anul 2016;

– desprindere treptată (pe termen scurt) a economiei de implicațiile politice;

– România a beneficiat de o creștere economică semnificativă prin aderarea la UE în anul 2007, aceasta a promovat comerțul internațional cu ceilalți membri ai Uniunii. Principalul partener de afaceri al României este Germania. Acesta contribuie cu 19,7% la export și cu 19,8% la importul în cazul economiei româneşti. Al doilea partener de afaceri important este Italia. Cooperarea reciprocă dintre aceste două țări joacă astfel un rol important pentru economia românească, deși importanța comerțului cu Italia în ultimii ani a scăzut ușor. Pentru România este importantă și colaborarea cu Franța, care participă la comerțul internațional cu 6,2%, și, de asemenea, Ungaria, care participă la comerțul internațional cu 6,8%. Un comerț reciproc important mai are loc între țările precum Polonia (3,8%), Turcia (3,8%), Marea Britanie (3,3%) sau Olanda (3,3%). Printre alte economii importante pentru România se include și Austria, Bulgaria sau, de exemplu, pe partea importurilor, China7.

– interesul politic pe Legile Justiției depășește limitele democrației parlamentare;

– creșterea clientelismului politic în domeniul serviciilor publice locale și al regiilor autonome ale statului;

– prioritățile actualei puteri sunt de centralizare, etatism instituțional și un început de iliberalism ce va afecta societatea și economia românească în viitorul apropiat;

– slăbirea rolului opoziției parlamentare (PNL, USR și parțial PMP) și lipsa unui raport de echilibru politic vizavi de majoritatea pro‑guvernamentală;

– monopolizarea activității legislative prin subiectivismul afișat al acțiunilor parlamentare ale Coaliției Guvernamentele, profitând și de lipsa de omogenitate participativă a opoziției parlamentare (superficialitatea decizională a votului în Plenul celor două Camere, precum și lipsa dezbaterii concrete pe idei constructive în legătură cu principalele proiecte parlamentare de interes național: pachetul legilor justiției, legea salarizării unitare, proiectul privind Fondul Suveran de Investiții etc.)

OportunitățiAmenințări
– calitatea de membru NATO și UE oferă deschidere spre potențiale finanțări strategice internaționale;

– poziția geostrategică.

– decizia Comisiei Europene de a condiționa fondurile europene de respectarea statului de drept;

– creșterea iredentismului maghiar prin noua politică iliberală anunțată de premierul Viktor Orban;

– interesul investițional crescând american în Bulgaria, Polonia și România (baza de la Deveselu și cea de la Mihai Kogălniceanu reprezintă un punct de plecare important, realizând o punte între interesul militar și cel economic al SUA în zonă);– situația politică tensionată din Europa de Est (Republica Moldova, Cehia, Polonia, Ungaria, Macedonia, Bulgaria, Kosovo), „butoiul de pulbere mocnit” din Ucraina, conflict instituţional în Armenia, democrația autoritară din Turcia, toate sub „bagheta magică” a acțiunilor și intereselor proprii ale Federației Ruse, sunt potențiale pericole din viitorul foarte apropiat.

2.4. Concluzii

Scurtele analize SWOT prezentate mai sus reprezintă un punct de vedere micro‑geopolitic referitor la o imagine de ansamblu a evoluțiilor din cele mai importante state din estul european, în special membre ale Uniunii Europene;

Creșterea interesului unor factori de putere actuali care doresc conservarea polilor instituționali și financiari în mâinile propriei camarile reprezintă un început al prăbușirii sistemului pluripartidismului democratic în Europa Centrală și de Est;

Consumul, nivelul de trai, investi­țiile instituționale care au beneficiat de fonduri europene și finanțări internaționale au impus o schimbare a mentalităților și o decuplare a economiei de politic, de aici și anumite inserții tipice unor lideri din Ungaria, Polonia şi România (pe modelul „puterea corupe, puterea absolută corupe în mod absolut”) de a descuraja mecanismele anticorupției și de a realiza noi politici tip trust de influențare a vieții economice. Efectele pe termen mediu vor consta în:

– fie creșterea migrației persoanelor din clasa de mijloc calificată și experimentată spre țări care oferă oportunități de stabilitate instituțională;

– fie în apariția unor conflicte între autorități și opinia publică (se vedea protestele din iarna anului 2017 în România, toamna lui 2017 în Polonia și Ungaria) pe teme legate de statul de drept, proteste sociale cu privire la taxarea sistemului de salarizare şi pensii (de exemplu: centralizarea fiscală dorită de Guvernul Orban în Ungaria, chestiunea controversată a Pilonului II de pensii obligatorii private din România) etc., într‑un cuvânt apariția unei dihotomii electorale clare între adversarii europenizării și competiției interne în toate politicile sociale și adepții democrației liberale și a unei dezvoltări reale a societății;

Cartea falsului naționalism, confundat cu creștinismul conservator și cu populismul social jucat de principalii actori ai iliberalismului din Polonia, Ungaria și România, precum și, adiacent, din Republica Moldova, indiferent de numele lor… reprezintă un pericol pentru întregul continent european, pe fondul valului migraționist care exacerbează ideologiile de mai sus. Rusia joacă o carte interesantă folosindu‑se de cele precizate mai sus, sperând să identifice noi zone potențiale de influență care să fie folosite pentru resursele umane, naturale și financiare în favoarea conservării propriilor bogății și pentru a recrea colosul imperial de altădată. Actualii lideri din Europa Centrală și de Est (în special Ungaria și România) nu înțeleg jocul Rusiei sau dacă‑l înțeleg nu dau semne că‑i interesează atât timp cât bunăstarea proprie este deasupra interesului național.

Totuși, pe fondul scurtelor analize diagnostic de mai sus, actorii politici guvernamentali din țările enumerate au o problemă: toate aceste țări sunt ancorate în blocul euro‑atlantic și cel de integrare europeană, iar orice posibil scenariu de „Brexit” pentru oricare dintre cele trei tări are efecte catastrofale sub aspect politico‑instituțional și chiar teritorial‑financiar. În acest sens, nu cred că Victor Orban, Jaroslaw Kaczynski sau liderii din România care îi stimează (nu contează numele) vor avea capacitatea de a‑și asuma un conflict euro‑atlantic alimentat de ispitele siropoase ale intereselor oligarhilor din Răsăritul Europei sau, mai nou, cei reactivați din Orientul Apropiat. Mai concret, chiar dacă se încearcă controlul electoral prin strategiile de etatism parlamentar și de iliberalism politic (tip populisto‑conservator), realitățile economico‑sociale se vor impune în special în Polonia versus România și vor influența eșaloanele II și III din cele două mari partide aflate la putere (Partidul Lege şi Dreptate (PiS) – Polonia, Partidul Social‑Democrat – România), care vor atenua hegemonia conducerii actuale, ajungând la un compromis cu marile puteri euro‑atlantice. În schimb, Ungaria va risca să joace cartea interesului rusesc până va ajunge să depindă preponderent de acesta.

Dacă această analiză se va dovedi validă, vara și toamna anului 2018 vor aduce dovezile confirmate ale celor afirmate mai sus.

Bibliografie

 – Septimiu CHELCEA (2002) – „Opinia publică. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?”, Bucureşti, Editura Economică.
– Laurențiu MIHU (2017)‑ https://www.digi24.ro/opinii/cu‑ce‑e‑diferita‑romania‑de‑ungaria‑si‑polonia‑766801
– Iuliana TOMULEASA (2014) – Câteva lucruri pe care nu le ştiai despre… sistemul economic al Ungariei, revista Economia online, septembrie 2014.
– Keno VERSECK (2018) – Retragerea instituțiilor Soros din Ungaria?, Radio Deutsche Welle, emisiunea FOCUS, 24 aprilie 2018
– Dacian VASINCU (2017) – Alegerile parlamentare din 2016 – o altă etapă din viața politică actuală, Revista Expert Electoral nr.1(14)/2017, editată de Autoritatea Electorală Permanentă, ed. Monitorul Oficial al României, aprilie 2017
– Analiza AKCENTA (2015‑2016) privind evoluția din ultimii 10 ani ai României – Situația economică actuală a României punând accent pe comerțul exterior
– https://www.g4media.ro/statul‑de‑drept‑din‑polonia‑evaluat‑de‑curtea‑europeana‑de‑justitie‑cea‑mai‑importanta‑decizie‑a‑anului‑a‑judecatorilor‑europeni‑ar‑putea‑avea‑efecte‑asupra‑romaniei‑si‑ungariei.html
– https://www.cia.gov/library/publications/resources/the‑world‑factbook/geos/md.html

Note:
[1] Laurențiu MIHU – https://www.digi24.ro/opinii/cu-ce-e-diferita-romania-de-ungaria-si-polonia-766801.
[2] Idem 1
[3] Idem 3
[4] Iuliana Tomuleasa – Câteva lucruri pe care nu le ştiai despre… sistemul economic al Ungariei, revista Economia online, septembrie 2014.
[5] Idem 4
[6] Keno Verseck – Retragerea instituțiilor Soros din Ungaria?, radio Deutsche Welle, emisiunea FOCUS, 24 aprilie 2018.

Total 7 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Dacian Vasincu

Dacian VASINCU (născut la 26.04.1979, loc. Suceava, jud. Suceava) a absolvit Facultatea de Administraţie Publică din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Drept, precum și un masterat în Sociologie la Universitatea din București, specializarea Sondaje de [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*