Avatarurile învățământului românesc

Sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de stat și private de diverse tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de instruire și educare.

După Revoluția din anul 1989, sistemul de învățământ românesc a trecut prin nenumărate reforme, mai fericite sau mai puțin fericite. Cea mai mare parte a învățământului din România este organizată de către stat. Ministerul Educației (cu o gamă variată de denumiri oficiale de‑a lungul anilor) asigură organizarea și funcționarea instituțiilor școlare de toate gradele, profilele și formele, sub toate laturile organizatorice, de conținut, didactice și de evaluare. Desigur, funcția de coordonare a Ministerului Educației și Cercetării se îmbină cu funcția de cooperare cu organele de stat beneficiare ale învățământului, cu organele puterii locale, inspectoratele școlare și agenții economici, în condițiile unei descentralizări, autonomii școlare și a autonomiei universitare. Schimbările guvernamentale au dus la o succesiune precipitată de miniștri ai Educației, fiecare cu experiența sa și viziunea proprie legate de procesul instructiv‑educațional, au dus la adopatarea unor reforme, uneori cel puțin ciudate sau mai puțin inspirate, necesare tocmai acolo unde ar trebui să se formeze mentalități și atitudini benefice societății.

Educația, sub toate formele sale, formală, non‑formală, informală, reprezintă una dintre componentele sociale de bază în dezvoltarea unei țări. Aceasta reprezintă un cumul informațional între individ și valorile de orice natură ale unei societăți.

În România, educația s‑a confruntat de‑a lungul anilor cu diferite forme de regim și interese politice, dar a și cunoscut perioade de glorie și de prosperitate.

Cum lumea de azi este într‑o continuă schimbare, prin profunde modificări ale configurației economice mondiale din punct de vedere tehnic, economic, social și politic, este evident că și educația formală se confruntă cu schimbări la nivel procesual, valoric și metodologic.

După 1989, în anul 1995, în România s‑a adoptat Legea Educației, prin care sistemul educativ este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI). Fiecare nivel de învățământ are o anumită formă de organizare, reglementată legislativ, aceste nivele fiind: grădinița, învățământul primar, învățământul secundar, învățământul universitar. Grădinița devine opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (uneori 6 ani) și este obligatorie până în clasa a zecea (16 sau 17 ani). Învățământul primar are 4 clase, iar cel secundar 8 sau 9. Învățământul superior începe alinierea cu învățământul superior european, definitivată în iunie 1999, prin adoptarea Procesului Bologna, denumit în acest fel după Declarația de la Bologna, semnată de către miniștrii a 29 de țări europene, România fiind reprezentată de ministrul educației Andrei Marga.

În ceea ce privește structura anului școlar, acesta a suferit de‑a lungul ultimilor 30 de ani numeroase modificări. De la 3 trimestre s‑a ajuns la organizarea cursurilor în 2 semestre, de anul acesta adoptându‑se inegalitatea duratei dintre ele, primul semestru fiind mult prea scurt în comparație cu cel de‑al doilea. Acest fapt creează un dezechilibru, cu consecințe grave asupra finalizării sarcinilor de lucru în mod eficient, atât din partea profesorilor, cât și a elevilor.

S‑au adoptat o multitudine de reforme privind modalitatea de transmitere a cunoștințelor științifice, prin dispariția manualului unic și înlocuirea acestuia cu manualele alternative, gândite inițial să accesibilizeze cunoștințele științifice ale unei discipline. Ca orice reformă, are atât avantaje, cât și dezavantaje, prin modul în care este gestionată și pusă în practică. Pe lângă un proces anevoios de distribuire, coerența conceptuală a manualelor alternative este discutabilă, această avalanșă de manuale tipărite realizând o confuzie în rândurile elevilor, cadrelor didactice și părinților, situație reflectată de multe ori în cadrul examenului de Bacalaureat la proba de limba și literatura română.

Planurile‑cadru stabilesc materiile de studiu obligatoriu pentru fiecare nivel. Acestea cuprind atât disciplinele de studiu din fiecare clasă, cât și numărul de ore aferente săptămânal fiecărei discipline. Și la nivelul acestora s‑au produs o serie de schimbări. Există materiile studiate în trunchiul comun (stabilit la nivel național), pentru fiecare filieră, profil și specializare, și materiile din CDL (curriculum la decizie locală) și CDȘ (curriculum la decizia școlii), pentru care se are în vedere mărirea numărului de ore de studiu pe săptămână, propuneri de modificări oficiale existând din anul 2016. Alte schimbări la nivel de cadru sunt introducerea anumitor discipline noi (Tehnologia informației și a comunicațiilor, Informatica, Educația financiară, Educația multiculturală).

În ceea ce privește participarea la schimburile naționale sau internaționale de experiență, prin intermediul proiectelor, cele internaționale în special prin programele Erasmus, Socrates‑Erasmus și Comenius, actuale Erasmus+, aceasta a luat amploare în ultimii ani, însă există școli unde acestea sunt inexistente. Acest tip de reformă poate face o diferență în sistemul educațional, în abordarea unor metodologii atractive, prin cunoașterea multilaterală și o experiență trăită într‑un alt mediu.

Totuși, aceste politici de adaptare și de reîmprospătare a sistemului de educație nu au niciun fel de relevanță în momentul în care, în România, rata abandonului școlar este în fruntea țărilor membre UE.

Statisticile plasează România pe ultimele locuri în UE la implicarea tinerilor în procesul educațional, aceste rezultate fiind consecința reformelor de la nivelul structurii instituțiilor de învățământ. Ediția din 2018 a Monitorului Educației și Formării al Comisiei Europene prezintă modul în care evoluează sistemele de educație și formare din UE, cu o gamă largă de date. Măsoară progresele înregistrate în UE pentru îndeplinirea celor șase obiective stabilite pentru 2020 la capitolul educație și formare. România ocupă ultimele locuri la majoritatea indicatorilor urmăriți.

Potrivit datelor prezentate, România a înregistrat următoarele evoluții, privind cele șase ținte stabilite pentru 2020 la nivel european:

  • a treia cea mai mare rată a abandonului școlar timpuriu din UE (proporția tinerilor care au cel mult gimnaziu în segmentul de vârstă 18‑24 ani, perioada analizată 2014‑2017): 18,1% (neschimbat comparativ cu 2014), față de o medie UE de 10,6%, apropiată de ținta de 10% pentru 2020;
  • pe ultimul loc în UE la ponderea absolvenților de studii superioare (segment de vârstă 30‑34 ani, perioada 2014‑2017): 26,3% (+1,3% în perioada analizată), față de o medie europeană aproape de ținta de 40% pentru 2020;
  • educația și îngrijirea preșcolarilor (vârsta de 4 ani – începutul ciclului primar, perioada 2013‑2016): 88,2% (+1,8%), comparativ cu o medie UE de 95,3%, peste ținta pentru 2020;
  • tineri de 15 ani cu un nivel scăzut de cunoștințe (perioada 2012‑2015): citire 38,7% (+1,5%), la o medie UE 19,7%; matematică 39,9% (‑0,9%), medie UE de 22,2%; științe 38,5% (+1,2%), comparativ cu o medie UE de 20,6%; ținta UE pentru 2020 la acest capitol este de 15%;
  • rata de angajare a noilor absolvenți (20‑34 ani, perioada 2014‑2017): general 76% (+9,8%), la o medie europeană de 80,2% (82% țintă 2020); studii superioare 87,4%, peste media UE de 84,9%;
  • cea mai slabă rată din UE privind participarea adulților la procesul de învățare (25‑64 ani, perioada 2014‑2017): 1,1% (‑0,4%), comparativ cu o medie UE de 10,9% (15% ținta pentru 2020).

România a realizat progrese privind rata ocupării forței de muncă în rândul tinerilor cu studii, dar cu provocări cauzate de decalajul urban‑rural și de incluziunea romilor.

Viața într‑o școală de țară este diferită de cea dintr‑o școală de oraș.

O școală urbană poate avea peste 100‑200 de elevi pe an, laboratoare bine dotate, cluburi bazate pe interese diferite, psihologi și asistenți de predare, programe academice pentru elevii talentați, pe când școlile rurale sunt de obicei mici, cu clase simultane la nivel primar, în unele sate oferind doar 4 ani de educație.

Rata ridicată a abandonului școlar a fost sesizată în special în mediul rural. Principalele motive ale abandonului școlar sunt: sărăcia, inexistența școlilor în marea majoritate a satelor, distanțele foarte mari între domiciliul elevului și școală, inexistența cadrelor didactice sau pregătirea deficitară a celor existenți și lipsa finanțării unor proiecte de îmbunătățire a situației actuale, precum și implementarea deficitară a altora.

Potrivit raportului, în anul școlar 2014‑2015, rata abandonului școlar a crescut în comparație cu anul școlar anterior. La nivel general, 1,8% dintre elevii de nivel primar și gimnazial abandonează școala. Mediul rural, învățământul gimnazial, populația școlară masculină, respectiv clasele de început de ciclu gimnazial prezintă valori ridicate ale abandonului școlar. Astfel, cele mai mari valori ale ratei abandonului școlar s‑au înregistrat la nivelul învățământului gimnazial din mediul rural (2,3%), al băieților din gimnaziu (2,1%), respectiv la nivelul claselor I, a II‑a și a V‑a (2,4%).

În învățământul primar, abandonul școlar a crescut constant după momentul trecerii la 10 ani de școlaritate obligatorie; situația s‑a îmbunătățit în ultimii ani, dar pentru anul scolar 2014‑2015 valoarea indicatorului a înregistrat o creștere semnificativă (1,8%). Diferența pe medii de rezidență a crescut ușor, mediul rural fiind în continuare defavorizat.

De asemenea, a crescut ușor decalajul dintre sexe, mai mulți băieți din ciclul primar abandonează școala, comparativ cu fetele. În învățământul gimnazial se înregistrează o ușoară creștere a ratei abandonului școlar față de anul anterior; valoarea indicatorului a fost de 1,9% în 2014‑2015. La acest nivel de studiu diferențele pe medii sunt mai mari decât în ciclul primar, în defavoarea mediului rural. Și la nivel gimnazial se observă faptul că populația de școlari baieți este în descreștere.

Majoritatea copiilor din mediul rural nu intră în ciclul liceal de învățământ. Dacă ar fi luate în calcul previziunile statisticilor din ultimii 10 ani referitoare la abandonul școlar din învățământul preuniversitar sau nepromovarea acestuia, acestea prevăd abandonul învățământului din mediul rural. În mediul urban, rata abandonului școlar pentru învățământul primar și gimnazial este mult mai mică. Totuși, din cauza obligativității celor 10 clase, promovarea liceului a devenit o provocare. Rata cea mai mică de abandon școlar se înregistrează la nivelul filierei vocaționale – 1,6%; rata cea mai mare se remarcă la nivelul filierei tehnologice – 5,4% (17.967 de elevi). În cadrul acestei filiere, cele mai mari valori ale abandonului se înregistrează la profilurile tehnic (6,9%) și la resurse naturale și protecția mediului (5,4%); la nivelul filierei teoretice rata abandonului a fost de 1,8% (6.201 elevi); în cadrul acestei filiere, profilul real este cel care înregistrează cea mai mare rată a abandonului, de 2,2%.

Majoritatea motivelor abandonului învățământului preuniversitar în mediul urban îl reprezintă:

– dezinteresul elevilor față de materiile predate și utilitatea acestora,
– agresivitatea între elevi, fenomenele de violență în școli,
– fenomenul de bullying,
– integrarea în grupuri care favorizează abandonul școlar,
– lipsa personalului calificat.

Pe lângă o rată a abandonului crescută, România se confruntă și cu o rată scăzută a promovabilității la examene. Majoritatea dificultăților se înregistrează la disciplina matematică, atât în cadrul promovabilității examenului de capacitate, cât și a examenului de Bacalaureat. Gradul de dificultate a crescut din anul 2015 până în 2019, înregistrându‑se un grad de dificultate de 5,11 la examenul național de capacitate, pentru promovarea primelor 8 clase, 9 dacă se are în vedere și clasa 0.

În ceea ce privește promovabilitatea la exemenul național de Bacalaureat, situația este fluctuantă tot la disciplina matematică. În anul 2011 s‑a introdus monitorizarea video a probei de examen, când a existat un procent de promovabilitate de 45,72%, aceasta rată scăzând drastic față de anii precedenți. Prin urmare, nu se poate spune că este o corelație directă între cei care au promovat în 2011, cu această măsură impusă, și cei care au promovat proba de Bacalaureat național înainte de 2011, care au fost produsul educației sistemului de învățământ românesc sau produsul fraudei? Din cauza acestei statistici, în anii 2015‑2016, s‑a înregistrat o creștere semnificativă a celor care frecventează învățământul postliceal și de maiștri. Creșterea semnificativă a efectivelor de elevi care frecventează acest tip de învățământ se explică prin faptul că această rută a devenit o opțiune atractivă, în condițiile în care în ultimii ani a crescut ponderea absolvenților de liceu fără diplomă de Bacalaureat și a scăzut rata brută de cuprindere în învățământul superior de licență (de la 56,9% în 2009/2010 la 35,8% în 2015/2016).

Situația actuală privind reușita la examene se datorează mai multor factori:

– interesul scăzut al elevilor pentru școală,
– nestimularea sau lipsa încurajării prin burse și premii satisfăcătoare, care să dea un sentiment de importanță elevului,
– existența unei programe încărcate,
– structura deficitară a anului școlar,
– lipsa cadrelor didactice competente și dedicate profesiei,
– lipsa de perspectivă a elevilor legată de piața muncii a domeniilor profitabile.

Toate acestea creionează sistemul de învățământ românesc, care adoptă diferite reforme interesante și aparent stimulante, însă odată puse în practică, acestea încurcă sistemul educațional mai mult decât să îl înlesnească și să îl facă atractiv pentru elevi și cadre didactice.

În pofida acestei rate descurajatoare de promovabilitate la examene, prezența și reușita elevilor la activitățile extrașcolare de tipul concursurilor și olimpiadelor fac cinste învățământului românesc. Deși aceștia sunt o excepție de la situația educațională generală, merită aduși în discuție. În anul școlar 2015‑2016, olimpiadele și concursurile școlare naționale și internaționale au fost organizate și desfășurate conform graficului stabilit, în condiții de siguranță și normalitate. Au fost premiați 202 elevi, 215 profesori și 99 unități școlare de proveniență. În anul școlar 2015‑2016, au avut loc un număr de 11 olimpiade școlare pentru elevii aparținând minorităților naționale. Elevii aparținând minorităților naționale au participat la olimpiade școlare (etapa națională) finanțate de MENCS pentru limbile materne: maghiară, germană, slovacă, ucraineană, rromani, turcă, rusă, sârbă, cehă, croată și polonă. Majoritatea performanțelor în cadrul olimpiadelor și concursurilor școlare sunt obținute la disciplinele exacte, în special matematică, ceea ce este în opoziție cu rata promovabilității la examenele naționale, cauza fiind dificultățile întâmpinate tocmai la această probă. Echipa României a obținut șase medalii la Olimpiada Internațională de Matematică 2019, din care o medalie de aur, două de argint și trei de bronz, fiecare membru al echipei câștigând câte o medalie. Patru dintre elevi s‑au aflat pentru prima dată la un concurs internațional de seniori de o asemenea anvergură. Tot în anul 2019, Ministerul Educației Naționale a anunțat zece premii importante la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică, dintre care două medalii de aur, patru medalii de argint și patru medalii de bronz.

Acești indicatori ai educației scot în evidență discrepanțele din sistemul de învățământ, prin diferențele vizibile dintre posibilitățile mediului rural și cele ale mediului urban, dificultățile întâmpinate în școală de către elevi și cadre dicatice, precum și necesitatea unei constanțe statistice a promovabilității examenelor naționale, ce ar duce la o mai bună corelare a ofertei școlare cu cerințe de pe piața muncii, prin care să confere societății palmaresul de cetățeni care să susțină creșterea și dezvoltarea acesteia.

Reformele structurale ale sistemului de educație abordate până în prezent au dus la acutizarea problemelor deja existente.

Privind obiectiv, potrivit standardelor de calitate, majoritatea ideilor de schimbare a sistemului de învățământ au eșuat sau au supraaglomerat programa școlară, printr‑o aplicare incorectă sau o lipsă de coerență în metodologie.

În urma absolvirii învățământului preuniversitar, majoritatea elevilor aleg studiile în străinătate sau se gândesc să profeseze în afara țării după terminarea studiilor.

O situație defectuoasă evidentă a sistemului de învățământ actual o reprezintă lipsa de interes pentru integrarea și utilitatea celor care fac parte din rata generală a statisticilor, respectiv cei din mediul rural și cei care aleg să termine un liceu cu profil tehnic. Pentru aceștia, încă se încearcă găsirea unui mediu propice dezvoltării lor, astfel încât întreaga societate să beneficieze de pe urma prezenței lor atât în școală, cât și pe piața muncii. Astfel, aceștia reprezintă un număr foarte mare de oameni care rămân fără perspectivă.

Și cadrele didactice au traversat perioade dificile din cauza salarizării și a schimbării bruște de structură și planuri‑cadru. În anul școlar 2015‑2016, ponderea personalului didactic calificat a înregistrat tendințe diferite: creșteri la nivel preșcolar, liceal și postliceal și scăderi ușoare la nivel primar, gimnazial și profesional. Cu excepția învățământului preșcolar și primar, ponderea cadrelor didactice calificate este mai mare în mediul urban, comparativ cu mediul rural. În aceeași perioadă, s‑au înregistrat unele schimbări în ceea ce privește ponderea cadrelor didactice cu normă întreagă, în special la nivelul învățământului gimnazial de masă, al învățământului postliceal și al celui profesional. Diferențele pe medii de rezidență sunt, în general, reduse. Majoritatea cadrelor didactice din sistemul de învățământ sunt cele de sex feminin. Ponderea personalului didactic feminin în sistemul românesc de învățământ înregistrează situații similare cu cele la nivel european: cea mai mare pondere a profesoarelor se regăsesc la nivel primar și secundar inferior; cu cât copiii/elevii au vârste mai mici, cu atât numărul personalului didactic feminin este mai mare. Dezechilibrul dintre sexe în profesia de cadru didactic este o problemă cu care se confruntă majoritatea sistemelor educaționale. În general, proporția relativ scăzută a bărbaților este prezentă la toate categoriile de vârstă a cadrelor didactice, ușor mai pronunțată în rândul celor mai tineri. Această situație nu reprezintă neapărat o problemă sau o dificultate în parcursul educațional, însă este o stare de fapt care ar trebui să ne dea de gândit referitor la evoluția și viitorul acestei profesii, ținând cont de statisticile din ultimii ani legate de calitatea și eficiența școlarizării românești.

Prin urmare, sistemul de învățământ românesc actual reprezintă suma tuturor reformelor semnificative sau nu din ultimii 30 de ani. Acestea au condus la starea de fapt existentă, care necesită numeroase îmbunătățiri, la nivel conceptual, de paradigmă și metodologie, dar mai ales mai mult profesionalism din partea tuturor celor implicați în sistem, consecvență și răbdare pentru ca toate schimbările să se sedimenteze într‑un sistem educațional eficient.

Bibliografie:
„The Romanian Educational Policy in Transition” . UNESCO. Accesat în 31 august 2008.
***http://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea‑Educației‑nationale‑nr‑1‑2011.
***EDU – Legea Învățământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) – Accesat la data de 12.03.2009.
*** Monitor european de educație și formare – 2018. https://ec.europa.eu/România/news/20181016_monitor_european_educatie_si_formare_2018_date_România_ue_ro.
Raport privind starea învățământului preuniversitar din România: Rata abandonului școlar în învățământul liceal, perioada 2009‑2015, pagina 30.

Manuela Elena CONCIOIU

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*