Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Cultură naţională, multiculturalism şi dialog intercultural » Alexandra Bucur: Condiția de străin în contextul multiculturalismului

Alexandra Bucur: Condiția de străin în contextul multiculturalismului

În condițiile eterogenizării societății, diversitatea reprezintă un element definitoriu. După abordarea fenomenului migrației, ni se pare firesc să prezentăm câteva reflecții legate de condiția străinului în contextul multiculturalismului. Migrația conduce la întâlnirea unor persoane ce sunt purtătoare ale unor culturi diferite, religioase, lingvistice și etnice.[1]
Datorită intensificării recente a mobi­lității internaționale în Europa, societatea este expusă unei game mult mai largi de stiluri de viață și atitudinilor concurente, discontinuități și contradicții. În contextul creșterii afluxului de străini în Europa, asistăm la o preocupare în ceea ce privește drepturile indivizilor[2]. Într‑o societate democratică, drepturile și libertățile sunt consacrate și declarate, exercitarea acestora fiind guvernată de regula potrivit căreia limita oricărei libertăți individuale o reprezintă necesitatea de a respecta libertățile similare ale altora[3].

Apreciem că cercetarea condiției străinilor în contextul regional actual oferă o imagine de ansamblu a unuia dintre cele mai interesante și dinamice domenii de studiu, cu atât mai mult cu cât componența grupurilor se schimbă permanent. Bineînțeles, condiția străinului a suferit în timp numeroase transformări, determinate de schimbările societății sau de relațiile dintre state. Ființa umană se raportează permanent la societate, asigurându‑i dezvoltarea în condiții optime. În aceste condiții, în Europa de astăzi, problematica străinilor reprezintă o preocupare susținută și sistematică.

Uniunea Europeană este creată pe fundamentul diversității culturilor, obieciurilor, credințelor. Prin Tratatul de Maastricht[4] din 1992, Uniunea Europeană avea să deschidă o paletă largă de câmpuri de acțiune[5]. Astfel, potrivit articolului 2 din Tratat, „Uniu­nea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într‑o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.”

În baza principiului suveranității, statul dispune regimul juridic al diferitelor categorii de persoane care se află pe teritoriul său: cetățenii proprii, cetațenii străini, refugiații, apatrizii etc. Bineînțeles că, în această materie, statul este obligat să respecte reglementările dreptului internațional la care este parte aderantă. Orice individ care se află pe teritoriul unui stat este supus jurisdicției statului respectiv, nu numai cetățenii. Evident, conceptul de străin poate fi evidențiat cel mai bine prin raportarea la conceptul de cetățean. Astfel, se consideră că străinii au drepturi și obligații mai puține decât cetățenii unui stat[6].

Definiția dată de dreptul european, în conformitate cu articolul 1 al Convenției de aplicare a Acordului Schengen, este aceea că prin străin se înțelege orice persoană, alta decât cetățenii statelor membre[7].

În conformitate cu legislația națio­nală, străinul este persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene[8].

Diversitatea este firească prin eterogenitatea societății. Societatea este un ansamblu de comunităţi, ea nefiind suma persoanelor ce se află pe teritoriu, ci o reţea de interacţiuni sociale. Practic, nu există un stat care să nu cuprindă și populații care să facă parte din alte categorii decât populația majoritară[9]. „Aceasta nu înseamnă însă că anumite valori nu pot fi comune mai multor culturi, sau chiar tuturor, și prin aceasta să aibă caracter universal.[10] Ca fundament, multiculturalismul pleacă „de la experiența că există grupuri bine definite din punct de vedere etnic care doresc să‑și păstreze specificul, respectiv diferența, considerând că recunoașterea, ba chiar respectarea diversității nu este incompatibilă cu unitatea politică a unei țări, dimpotrivă, ea poate fi integrată în ea.[11]

În general, străinii sunt purtătorii unei culturi diferite de aceea a statelor gazdă. Străinul, indiferent de statutul său, se dizolvă în societatea țării gazdă, păstrându‑și unele caracteristici specifice, deși preia aspecte din identitatea statului de primire. Persoanele străine, fie ele individuale sau grupuri, poartă acele caracteristici care nu sunt în comun cu cetățenii statului gazdă. Grupurile minoritare își păstrează identitatea și o afirmă. Multiculturalismul presupune o abordare mai profundă decât diversitatea, concentrându‑se asupra incluziunii și respectării drepturilor fundamentale. Totodată, reunește un set divers de culturi și grupuri etnice.

Grupurile de străini cuprind persoane de origini, obiceiuri sau culturi similare. Membrii acestora împărtășesc o caracteristică sau o credință de bază pentru identitate încât persoanele respective nu pot renunța la aceasta, motiv pentru care, de multe ori, ele sunt percepute ca fiind diferite de către membrii majoritari ai societății. Astfel, apare necesitatea de a găsi soluții eficiente în vederea unei conviețuiri echilibrate. Multiculturalismul înseamnă respect față de toate grupurile și culturile existente pe teritoriul unui stat, pretinde respectarea demnității umane, toleranță față de toate ființele umane, precum și sprijinirea diferitelor culturi, recunoscând schimbarea și recunoașterea valorilor oricărui individ.

Într‑o societate multiculturală, pentru conservarea trăsăturilor și modelelor culturale distincte, drepturile exclusive pot fi recunoscute ca fiind fundamentale pentru minoritățile culturale și lingvistice. Apreciem că protecția împotriva ștergerii identității este posibilă mai mult printr‑o afirmare activă a caracteristicilor distincte prin folosirea, mai degrabă, a libertății, decât prin izolare. În ceea ce privește membrii acestor comunități minoritare, garantarea conservării drepturilor culturale și educaționale le extinde mai multe avantaje, inclusiv venituri financiare.

Sociologul Louis Wirth a definit un grupul minoritar drept „un grup de persoane care, datorită caracteristicilor lor fizice sau culturale, sunt separate de ceilalți în societatea în care trăiesc prin tratament diferențiat și inegal și care se consideră, prin urmare, obiecte de discriminare colectivă”[12].

În general, persoanele din categoriile vulnerabile sunt cel mai susceptibile de a fi discriminate[13]. Legislația legată de drepturile străinilor este fundamentată pe teoriile demnității, egalității și nediscriminării. În ciuda aspectelor evidențiate de larga panoplie a normelor internaționale sau naționale care au fost adoptate pentru a întări drepturile străinilor, numeroase rapoarte evidențiază că discriminarea continuă să fie practicată.

La impactul cu societatea statului‑gazdă, străinul caută să se integreze, pentru a se conecta facil la noua comunitate, însă fără a renunța la componentele sale identitare, lingvistice, culturale. Astfel, noua societate este un spațiu al devenirii, tocmai prin punerea în comun a valorilor individuale ale străinului cu cele ale statului pe al cărui teritoriu se află. Străinul parcurge astfel un proces de redefinire generală, ceea ce implică și un sentiment de fuziune cu noile valori întâlnite. Comunităţile formate de străini păstrează propria cultură, fiind preocupate de recunoașterea identității specifice.Individul, indiferent cărei comunități aparține, trăiește cu sentimentul apartenenței.

Integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în România şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti, în vederea prevenirii şi combaterii marginalizării sociale, respectiv în vederea adaptării la condiţiile societăţii româneşti[14].

Politicile sociale privind integrarea trebuie să fie adaptate specificului populaţiei avute în vedere, dar şi condiţiilor locale, naţionale, care să ia în calcul nu doar aspectele economice şi sociale ale integrării, ci şi pe cele referitoare la cultură, cetăţenie.

Unele studii[15] evidențiază faptul că populațiile native devin mai reticente în a sprijini programele de protecție socială în cazul în care proporția de străini la nivel regional crește. Acest aspect are un efect important asupra imigrației: cu cât rata șomajului este mai mare, cu atât atitudinea negativă dintre imigranți și cetățenii statului res­pectiv se adâncește.

Prezenţa unui mare număr de rezidenţi ilegali are o influenţă negativă atât asupra pieţei forţei de muncă, ei lucrând fără forme legale, cât şi asupra procesului de integrare şi coeziune socială, ei fiind excluşi de la participarea deplină în cadrul societăţii, atât privind contribuţia, cât şi beneficiul[16].

Valorile multiculturale care recunosc și respectă diversitatea culturală și drepturile grupurilor minoritare reprezintă o precondiție importantă a societății multiculturale. În acest sens, apreciem că autoritățile din România se implică activ în ceea ce privește incluziunea străinilor, astfel încât aceștia să se poată manifesta pe deplin, în conformitate cu legislația națională, precum şi cu documentele internaţionale și regionale în materie. Principiul care stă la baza acestei incluziuni este egalitatea deplină de drepturi şi şanse. Se urmărește realizarea unui parteneriat viabil între structurile administraţiei publice și străinii aflați pe teritoriul României.

În ceea ce privește obținerea cetă­țeniei, un aspect pozitiv al legislației românești pentru accesarea procedurii de către străinii de pe teritoriul său este faptul că România acceptă dubla cetățenie.

Conservarea limbii și culturii este un proces complex și continuu de manifestare și transmitere a trăsăturilor culturale. Cultura, ca un sens al valorii finale, desemnează un mod de viață și influențează profund comportamentul uman.

În epoca globalizării, care accelerează schimburile personale și culturale între țări, înțelegerea și respectarea altor culturi a devenit mai importantă ca niciodată. Pe de o parte, multiculturalismul vizează recunoașterea altor culturi și construirea unui temei comun. Pe de altă parte, însă, multiculturalismul înseamnă trecerea regulată a limitelor culturale[17]. Cu toate acestea, ambele idei necesită atât trecerea frontierelor, cât și păstrarea frontierelor. Totodată, valorile sociale universale pe care oamenii le au în legătură cu egalitatea și justiția socială îi determină pe cetățeni să aibă atitudini mai deschise față de grupurile minoritare și să sprijine politicile pentru străini.

Multiculturalismul este un concept care reflectă valori diverse, astfel încât este dificil să fie definit în unanimitate. Cu toate acestea, el indică, de obicei, un sistem care recunoaște și respectă diferite culturi, mai degrabă decât să le asimileze în cultura dominantă a grupului.

Țările europene se confruntă, în general, cu același gen de probleme. Oricare ar fi situația juridică a imigranților, aceștia trebuie să facă față problemelor legate de adaptarea la o societate diferită. Astfel, aceștia se confruntă cu probleme de identitate culturală, precum și, uneori, cu experiența xenofobiei sau a discriminării. Pe de altă parte, populația majoritară a statelor membre se confruntă cu dificultățile ce rezultă din adaptarea la o diversitate culturală și etnică.

Această incursiune în realitățile și valorile societății actuale își dorește să fie o invitație pentru a reconsidera importața migrației și influențele sale la nivelul statelor. Minoritățile de diferite origini rasiale, etnice, sociale și culturale au devenit mai vizibile în ultimii ani și necesită o atenție deosebită și o intervenție socială. Diversitatea rasială și culturală crește datorită migrației internaționale. Conflictul dintre cultura nativă și cea a țării gazdă poate crea contraste sociale, care pot duce la neînțelegerea de către nou‑veniți a sistemelor sociale sau legale. Evident că o integrare eficientă a străinilor pe teritoriile statelor‑gazdă presupune nu numai respectarea drepturilor acestora, ci, în primul rând, respectarea de către aceștia a obligațiilor pe care le au pe perioada șederii pe teritoriul statului‑gazdă.

Note:

[1] Doctorand SNSPA – Științe administrative, membru al Institutului European de Drept, Viena.
[2] A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Drepturile omului – un sistem în evoluție, IRDO, București, 2008, p. 131 și urm.
[3] A se vedea Marius Andreescu, Principii și valori ale dreptului și culturii, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 57.
[4] A se vedea Tratatul asupra Uniunii Europene din 1992, revizuit în 2007.
[5] A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Elena Marinică, Dreptul Uniunii Europene, Ed. Universitară, Ed. Universul Academic, București, 2017, p. 97 și urm.
[6] A se vedea A.T. Moldovan, Expulzarea, extrădarea și readmisia în dreptul internațional, Ed. All Beck, București, 2004, p. 70.
[7] A se vedea CONVENŢIA DE APLICARE A ACORDULUI SCHENGEN din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune.
[8] A se vedea ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România cu modif. şi complet. ulterioare, art. 2. Acesta constituie, în conformitate cu art.1, cadrul prin care sunt reglementate intrarea, şederea şi ieşirea străinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României, drepturile şi obligaţiile acestora, precum şi măsuri specifice de control al imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte.
[9] A se vedea Raportul privind drepturile fundamentale 2018, p. 4. La 17 ani de la adoptarea Directivei privind egalitatea rasială și la 9 ani de la adoptarea Deciziei‑cadru a UE privind rasismul și xenofobia, imigranții și grupurile etnice minoritare continuă să se confrunte pe scară largă cu acțiuni de discriminare, hărțuire și creare discriminatorie de profiluri etnice, pe tot cuprinsul Uniunii Europene, conform rezultatelor celui de al doilea sondaj al Uniunii Europene privind minoritățile și discriminarea (EU‑MIDIS II), realizat de FRA.
[10] A se vedea Adrian Năstase, Drepturile omului ‑ religie a sfârșitului de secol, I.R.D.O, București, 1992, p. 20.
[11] A se vedea Feischmidt, Margit, „Multiculturalismul” in Altera, nr. 12/1999, p. 12.
[12] A se vedea Wirth, L. (1945). „The Problem of Minority Groups”. In Linton, Ralph. The Science of Man in the World Crisis. New York: Columbia University Press. p. 347.
[13] A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Petru Emanuel Zlătescu, Reglementări actuale în domeniul nediscriminării, Drepturile omului, anul XXVI nr. 2 , 2016, IRDO, p. 29 și urm.
[14] ORDONANŢA Nr. 44 din 29 ianuarie 2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, Art. 2, lit. b, publicată în Monitorul Oficial nr. 93 din 31.1.2004, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv OG 1/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în Romania şi a OG 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă de protecție sau un drept de şedere în România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spatiului Economic European.
[15] A se vedea Alexander W. Schmidt-Catrana, Dennis C. Spiesa, Immigration and Welfare Support in Germany, http://asr.sagepub.com/content/early/2016/03/01/000312241 6633140.abstract.
[16] The Council Directive 2003/9/EC of 27 January, laying down minimum standards for the reception of asylum seekers.
[17] A se vedea Yack B, Multicultralism and the Political Theorists. European Journal of Political Theory, 1, 2002, p. 109.

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*