Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » România Mare – Voinţă naţională şi reprezentare europeană » Alegerile parlamentare din 1919 – legitimarea democratică a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918

Alegerile parlamentare din 1919 – legitimarea democratică a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918

Finalul Marelui Război găsește România de partea învingătorilor, ca aliat al țărilor Antantei. Conjunctura politică datorată dispariției celor trei imperii, German, Austro‑Ungar și Otoman, a creat condițiile favorabile pentru realizarea fără întârziere a idealului de unire a românilor într‑un singur stat unitar național. Întreaga suflare românească este coagulată cu gândul la Marea Unire. Dând glas unei fervori menite să dea românismului o împlinire istorică, Constantin Rădulescu‑Motru spunea: „Nu este țară în Europa, care în decursul secolului al XIX‑lea să fi fost mai mult stăpânită de ideologia naționalismului ca România”[1]. Aceste trăiri au desăvârșit o stare care poate fi numită efervescență românească îngemănată cu luciditatea ce acoperea întreaga societate românească. Rolul central în prezervarea, creșterea și alimentarea sentimentelor unioniste a revenit elitelor românești formate din intelectuali – literați, istorici, juriști cu o înaltă pregătire profesională, cei mai mulți formați în marile universități ale Europei: Berlin, Viena, Praga – cu funcție activizantă la scara societății românești în construcţia României Mari şi a conştiinţei naţionale. Trebuie menționat și aportul colosal al elitelor militare instruite în școli de prestigiu. Prin urmare, atunci când conjunctura și/sau oportunitatea politică au apărut, societatea românească a fost pregătită să facă față provocărilor precum războiul, refugiul sau ocupația germană, dar mai ales să fructifice momentul istoric al Marii Uniri.

O importanță deosebită a fost acordată simbolisticii istorico‑naționale în această paradigmă acțională: organizatorii au programat derularea evenimentelor la Alba Iulia, în data de 1 Decembrie 1918, „cetatea istorică a neamului nostrum”, cu trimitere clară la intrarea triumfătoare a lui Mihai Viteazul în Cetatea Alba Iulia la data de 1 noiembrie 1599; de asemenea, Adunările Constituante au fost convocate în sesiune extraordinară în ziua de 24 ianuarie 1919, o altă trimitere clară la semnificația zilei de 24 ianuarie 1859, ziua Unirii principatelor Moldovei și Țării Românești.

De sentimente patrotice profunde era pătrunsă întreaga societate românească, dar mai cu seamă cei 1228 de delegați, cât și masele largi de oameni aparținând tuturor claselor sociale veniți din toate provinciile românești la 1 Decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde este adoptată rezoluția de unire a Transilvaniei cu România și sunt statuate „principiile fundamentale ale alcătuirii noului stat român unificat”[2]. Între acestea, poate cele mai elocvente sunt: „deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare”[3] și „egala îndreptățire și deplina libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat”[4]. „Deplina libertate națională” este explicată clar, fără putință de interpretări paralele, și ea însemna, pentru autorii Rezoluției, dreptul „popoarelor conlocuitoare” de a se „instrui, administra și judeca în limba proprie”, de „a fi reprezentate în corpurile legiuitoare” ale României, de a fi reprezentate în guvernarea țării”[5]. Atunci, în lumina principiilor enunțate, a fost adoptată hotărârea de a organiza alegeri parlamentare în luna ianuarie 1919 în toate provinciile românești și la 24 ianuarie 1919 urma să se întrunească în ședință comună Adunarea Deputaților și Senatul pentru a proclama Marea Unire. Efervescența românească îngemănată cu luciditatea era îmbrățișată de toți românii și deopotrivă de casa regală, însă pasul trecerii de la efervescenţă la luciditate este impus de oportunitatea momentului istoric și contextul social, politic și administrativ.

După aproape doi ani de război și cam tot atâția de ocupație a armatei germane pentru două treimi din teritoriu, autoritățile tânărului stat român sunt presate în a reorganiza administrativ cât mai repede, inclusiv provinciile românești care se aflaseră sub ocupația austro‑ungară aflate într‑un vid de putere politică și administrativă după dispariția Imperiului Habsburgic. Aceste stări de lucruri au impus autorităților române, instituțiilor satului român angrenarea în elaborarea şi emiterea unui pachet de acte normative menite să definească un cadru legal în baza căruia s‑au organizat şi desfăşurat primele alegeri parlamentare din România Mare.

Apar Decrete‑Lege, acte normative, începând cu două‑trei săptămâni înaintea datei de 1 decembrie 1918 şi continuă să apară pe durata anului 1919 până în luna octombrie. Acestea se completează și alcătuiesc arhitectura sistemului electoral al noului stat unificat România Mare.

Toate aceste Decrete‑Lege sunt semnate de miniștri: de interne; de justiție; de război; precum și de prim‑ministru și promulgate de regele Ferdinand I:

  • Decretul‑Lege NO. 3.272 din 5 Noemvrie 1918 publicat în Monitorul Oficial No. 183 din 6 Noemvrie 1918.
  • Decretul‑Lege No. 3.402 din 14 Noemvrie 1918 publicat în Monitorul Oficial No. 191 din 16 Noemvrie 1918.
  • Decretul‑Lege No. 3.674 din 13 Decemvrie 1918 publicat în Monitorul Oficial No. 213 din 14 Decemvrie 1918.
  • Decretul‑Lege No. 3.675 din 13 Decemvrie 1918 publicat în Monitorul Oficial No. 220 din 22 Decemvrie 1918.
  • Decretul‑Lege No. 777 din 18 Fevruarie 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 261 din 19 Fevruarie 1919.
  • Decretul‑Lege No. 1.040 din 4 Martie 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 273 din 1 Martie 1919.
  • Decretul‑Lege No. 1.718 din 2 Mai 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 14 din 3 Mai 1919.
  • Decretul‑Lege No. 2.087 din 2 Iunie 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 37 din 3 Iunie 1919.
  • Decretul‑Lege No. 2.903 din 8 Iulie 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 66 din 9 Iulie 1919.
  • Decretul‑Lege No. 3.600 din 21 August 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 103 din 26 August 1919.
  • Decretul‑Lege No. 3.620 din 24 August 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 103 din 26 August 1919.
  • Decretul‑Lege No. 3.621 din 24 August 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 103 din 26 August 1919.
  • Decretul‑Lege No. 3.593 din 30 August 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 107 din 31 August 1919.
  • Decretul‑Lege No. 4.230 din 2 Octomvrie 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 134 din 3 Octomvrie 1919.
  • Decretul‑Lege No. 4.234 din 6 Octomvrie 1919 publicat în Monitorul Oficial No. 139 din 9 Octomvrie 1919.

Pe scurt, este legiferat pentru prima dată în România votul universal, drept pe care îl au doar bărbaţii cu vârsta de 21 de ani împliniți. Astfel, numărul alegătorilor creşte, iar în condiţiile României preponderent rurale ţărănimea dobândeşte greutate electorală cu impact clar şi direct asupra vieţii politice.

Rata de reprezentare creşte, prin comparație cu sistemul anterior al votului cenzitar: un deputat la 30.000 de locuitori; un senator la 70.000 de locuitori. Universităților din București, Iași, Cluj, Cernăuți și Chișinău le sunt repartizate câte un mandat de senator de drept, ales de către profesori și agregați titulari dintre aceștia.

Pentru a candida pentru un post în Adunarea Deputaților erau necesare următoarele condiții:

1)  Să fie cetățean român;

2)  Să dețină exercițiul drepturilor civile și politice (să nu fi fost condamnat);

3)  Să aibă vârsta minimă de 25 de ani;

4)  Să aibă domiciliul real în una din comunele României reîntregite;

Pentru a candida pentru un post în Senat erau necesare următoarele condiții:

1)  Să fie cetățean român;

2)  Să dețină exercițiul drepturilor civile și politice (să nu fi fost condamnat);

3)  Să aibă vârsta de 40 de ani împliniți;

4)  Să aibă domiciliul real în una din comunele României reîntregite.

Fiecare candidat are dreptul de a‑și depune candidatura pentru Adunarea Deputaților în cel mult două circumscripții electorale.

Sunt delimitate circumscripțiile electorale, mai exact fiecare județ va forma o circumscripție electorală care va fi coordonată de un Birou Electoral Central condus de un președinte magistrat, ajutat de magistrați și de grefieri. Secțiunile și subsecțiunile de votare vor fi conduse de un președinte de secție de votare care va fi magistrat (judecător) sau cel puțin magistrat stagiar asistat de un grefier.

Sunt stabilite incompatibilitățile, cine poate candida și cine nu. Aici trebuie menționat faptul că sunt considerați nedemni a fi alegători sau aleși: cei aflați sub interdicție, alienații, deținătorii caselor de prostituție sau de jocuri de noroc, criminalii condamnați, condamnații de instanțele judecătorești militare pentru dezertare, comercianții în stare de faliment, până la reabilitare, cei care au comis acte de dușmănie împotriva statului român sau a națiunii române, cei care s‑au sustras de la recrutările orânduite de autoritățile statului român sau au refuzat prestarea jurământului de credință, cei care declară că renunță la cetățenia română sau își rezervă dreptul de a opta pentru o cetățenie străină, militarii și toate funcțiunile retribuite de stat, asistații sociali.

Legislația menționată este cuprinzătoare, stabilind data, intervalul orar de desfășurare a scrutinului, locația pentru fiecare Birou Electoral Central de circumscripție, secțiune și subsecțiune de votare până la asigurarea pazei și logisticii, la penalități ce sunt aplicabile tuturor celor implicați. Normele se aplică tuturor, de la candidați și alegători până la primari și secretari, funcționari ai statului sau membri ai birourilor electorale. Pedepsele sunt reprezentate de amenda începând de la 200 de lei până la maxim 3000 de lei, iar în cazul funcționarilor, suplimentar, pierderea dreptului de a mai ocupa funcțiuni publice timp de 2 ani sau chiar închisoare, de la 15 zile la 3 luni.

Secțiunea „penalități” prevede și obligativitatea exercitării votului pentru toți alegătorii. Alegătorul deținător al certificatului de alegător înscris în lista electorală care nu votează este pedepsit de lege, este dat în judecată și amendat. Absența de la vot și ne­exercitarea dreptului obligatoriu poate fi motivată doar prin adeverință medicală eliberată de un medic și din care să reiasă imposibilitatea, incapacitatea medicală a deplasării alegătorului. Doar așa alegătorul înscris în lista electorală poate scăpa de judecată și amendă.

Cadrul normativ stabilește în mod riguros toate detaliile, inclusiv culoarea hârtiei pe care vor fi tipărite buletinele de vot, formatul, dimensiunea buletinelor de vot, semnele electorale adoptate de partidele politice până la ordinea tipăririi în pagină, dimensiunea și forma chenarului (identică) pentru toate listele de candidați, forma, dimensiunea, materialul și înscrisul ștampilei de vot, dar și modul de exercitare a votului.

Este asigurată confidențialitatea. Exercitarea votului se face în gherete de lemn special construite, cu perdea, iar la intrarea în aceasta alegătorul primește buletinul de vot, ștampila și un creion negru. Se votează prin aplicarea ștampilei inscripționate „VOTAT” în chenarul listei de candidați ai partidului agreat, după care cu creionul primit sunt marcate cu „X” mare (șterse) chenarele celorlalte partide concurente. Buletinele de vot care conțin doar ștampila „VOTAT”, fără a marca cu „X” pe ceilalți candidații, sunt anulate.

O dovadă clară a deschiderii autentic democratice a autorităților române este tipărirea formularisticii electorale nu doar în limba română, ci și în limbile minorităților. Pentru Banat și Bucovina s‑a tipărit în limba germană, iar pentru Caliacra și Durostor în slavă.

Formularistica electorală cuprindea: Declarația de candidatură; Afișele de informare; Listele de susținători; Lista electorală; Certificatul de alegător; Lista centralizatoare a voturilor; Afișele cu rezulatul votului. Toate tipărite nu doar în limba română, ci și în limbile minorităților amintite.

„Fiecare popor care izbutește să scuture jugul unei tiranii sau să scape din lațul unor împrejurări nefavorabile renaște”[6].

Un prim obiectiv urmărit prin organizarea de alegeri parlamentare este legitimarea cât mai largă a membrilor noului legislativ în vederea ratificării cât mai urgente a Tratatelor de Unire cu România:

  • Unirea Basarabiei cu Regatul României, din data de 27 martie 1918;
  • Unirea Bucovinei cu Regatul României, din data de 28 noiembrie 1918;
  • Unirea Transilvaniei cu țara, din data de 1 Decembrie 1918.

Fiind primul exercițiu electoral în condițiile votului universal, s‑a optat pentru un vot întins pe durata a trei zile la Adunarea Deputaților și două zile la Senat. Oportunitatea politică a momentului, precaritatea vieții sociale, vidul de putere cauzat de dispariția Imperiului Austro‑Ungar, dar și dorința societății românești de‑a se uni într‑un singur stat au forțat autoritățile române în a lua decizii rapide. Alegerile sunt anunțate a se desfășura în ianuarie 1919 și amânate pentru luna mai, apoi din nou amânate pe rând pentru iulie și septembrie pentru ca în final să se desfășoare în noiembrie 1919. Mai exact, în datele de 2, 3 și 4 s‑a votat pentru Adunarea Deputaților, respectiv 7 și 8 pentru Senat. Organizarea alegerilor impunea în primul rând existența echidistanței politice a autorităților angajate în procesul electoral. Astfel, s‑a procedat la nominalizarea în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri (prim‑ministru) a generalului Arthur Văitoianu, militar de carieră, un organizator desăvârșit care și‑a dus la îndeplinire misiunea încredințată: organizarea alegerilor parlamentare.

Atmosfera administrativă ce dăinuia în perioada premergătoare alegerilor este redată în bună măsură de comunicarea interinstituţională existentă între: Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Ministerul de Război, dar şi alte instituţii angajate în procesul electoral şi care erau chemate să rezolve probleme dintre cele mai diverse: logistică, paza militară, deplasarea magistraţilor şi a grefierilor etc.

Adresa No 26.493/23 iulie 1919

A Ministerului de Justiție către Ministerul de Război prin care solicită: „să se pună la dispozițiunea președinților birourilor electorale centrale, cât și a președinților secțiunilor și subsecțiunilor de votare forțe militare în numărul ce aceștia vor chibzui că sunt necesare pentru menținerea liniștei și a bunei ordini la localurile de votare precum și pentru executarea măsurilor ordonate – adresa este semnată cu „P” G.D. Nedelescu.

Paza continuă a localurilor destinate votării și birourilor electorale centrale a corpului electoral și a urnelor pe durata a mai multor zile nu putea fi încredințată decât armatei, structură neangajată politic, echidistantă și singura capabilă să mobilizeze un personal instruit și numeros pe măsura necesității. Repartizarea unui număr egal de militari pentru fiecare local în care se derulau operațiuni electorale nu se putea face din simplul motiv că populația nu avusese acces la vot până atunci, era lipsită de exercițiul votului, dar și din cauza mediului ostil în special în Transilvania, întreținut de organizațiile și retorica ungurească.

Gradul de implicare al autorităților în aplicarea cadrului legal pe linia pregătirii, organizării și desfășurării alegerilor este surprins de următoarele documente:

Înștiințarea No. 28.054/4 August 1919

„D‑ul Arhitect I. Cuturi însărcinat al Ministerului de Justiție cu expedierea gheretelor de vot, meselor și a urnelor de vot pe calea ferată către prefecturile de județ aduce la cunoștință că scândurile din care sunt construite gheretele s‑au uscat lăsând spații între scânduri, între 2 și 9 mm prin care se poate vedea și nu este asigurat secretul votului. Fapt pentru care D‑ul Arhitect propune să se astupe spațiile dintre scânduri cu două foi de hârtie maculatură lipite prin partea interioară cu cocă făcută din făină albă fiartă, așa cum se întrebuințează la lipirea afișelor”.

Gheretele fuseseră construite încă din luna ianuarie, când au fost programate întâia oară alegerile care aveau să fie amânate de mai multe ori pe durata a aproape un an, timp în care lemnul scândurilor s‑a uscat. Autoritățile nu puteau să cheltuiească alți bani pentru construirea altor noi gherete; prin urmare, s‑a găsit soluția ce‑a mai puțin costisitoare și care se găsea la îndemâna oricui. Aparent este o problemă banală, aproape ridicolă, însă aceasta a fost abordată cu maximă seriozitate, căutându‑se soluții pentru respectarea legii, în speță, a confidențialității votului.

În ciuda deschiderii democratice manifestate de autoritățile române, minoritatea maghiară din Transilvania, controlată de cele două organizații ungurești conduse de la Budapesta, a procedat la a impune retragerea tuturor magistraților și grefierilor unguri din procesul electoral, ba mai mult, a impus etnicilor unguri să nu candideze și să nu participe la nici un scrutin. În paralel au căutat să intimideze și să forțeze populația majoritar românească din Transilvania pentru a nu participa sub nicio formă la alegeri, nici din poziția de alegători, dar nici în calitate de candidați. Acest tip de acțiuni subversive a determinat Ministerul de Justiție, organizator al alegerilor, să solicite pază militară Ministerului de Război, dar și altor instituții.

(Numărul și data adresei, inlizibile)

Ministerul Justiției solicită Direcțiunei Poștelor asigurarea unui număr corespunzător de „ambulanțe de poștă” necesare deplasării magistraților și grefierilor corpului electoral pe durata alegerilor pentru Adunarea Deputaților și Senat. Directorul General al Poștelor ia cunoștință de solicitare și rezoluționează cu semnătură indescifrabilă „logistica să dispozeze conform”.

Ordin al ministrului de Interne 1 noiembrie 1919

Fără alcool

„În zilele de 2, 3, 4, 7 și 8 noiembrie 1919, urmând să aibă loc alegerile pentru Cameră și Senat, se aduce la cunoștință tuturor comercianților de băuturi spirtoase din comunele urbane și rurale din Vechiul Regat că în conformitate cu art. 31 alineatul (4) din Legea pentru monopolul vânzării băuturilor spirtoase în comunele rurale și măsuri contra beției, în zilele de alegeri pentru Corpurile Legiuitoare vor fi închise toate cârciumile din comunele rurale, iar în comunele urbane numai cele cuprinse în zona de votare de 500 de metri, prevăzută prin actuala lege electorală”[7].

În prima zi a votului, 5 noiembrie 1919, accesul la urne este permis de la ora 8 dimineața până la ora de încheiere, conform legislației. Alegătorii sunt informați, afișele cu informațiile despre alegeri aduc la cunoștință populației tot ce ține de scrutin în circumscripția de care aparțin.

Încheierea votării este lăsată practic la latitudinea președintelui de secțiune sau subsecțiune de votare, atunci când nu mai vin alegători la vot. După încheierea votării din ziua respectivă se numără alegătorii care s‑au prezentat la urne și se încheie un proces‑verbal în care este consemat numărul de alegători prezenți și numărul de certificate de alegător preluate. Actul este scris și semnat de grefier, de președintele comisiei de votare și de ceilalți membri. Buletinele de vot rămase, ștampila și toate documentele se păstrează sub sigiliu. Localul este sigilat în prezența pazei militare comandată de un ofițer care preia paza locației prin același proces‑verbal. Dimineața, la deschiderea locației se rupe sigiliul în prezența ofițerului ce comandă paza și a întregii comisii de votare și se reia procesul la ora opt. Aceste acțiuni s‑au repetat pe durata întregului proces electoral, trei zile pentru Adunarea Deputaților și două pentru Senat. La finalul fiecărui scrutin pentru Adunarea Deputaților și pentru Senat sunt desigilate urnele și se face numărarea voturilor pentru fiecare candidat în parte.

Centralizarea se făcea nominal pentru fiecare candidat. Fiecare vot este consemnat cu o linie mică verticală, iar când se ajunge la zece sunt barate cu o linie oblică. Ulterior se calcula numărul total de voturi obținut de candidat, care se scrie cu cifre arabe pe centralizatorul cu liniuțe. Rezultatele obținute de fiecare candidat sunt consemnate în procesul‑verbal final al secțiunii/subsecțiunii de votare și se transmite sub pază militară către Biroul Electoral Central (circumscripție, județ). Rezultatele votului la nivelul circumscripției sunt consemnate într‑un proces‑verbal care totaliza rezultatele votului din toate secțiunile și subsecțiunile.

Acest document împreună cu procesele‑verbale ale secțiunilor și subsecțiunilor erau trimise la București la Ministerul de Justiție, Comisia Centrală Electorală în vederea centralizării rezultatelor la nivel național în baza cărora erau repartizate mandatele. Tabloul social, dar și atmosfera existentă în societate sunt surprinse deopotrivă de documente oficiale și de o parte din presa vremii:

Rezultatele alegerilor sunt aduse la cunoștință publicului alegător prin publicarea în ziarele locale, dar și prin afișe.

(Libertatea, Orăștie 2 Noiembrie 1919) Sărbătoarea așteptată: „Alegători români de pe cuprinsurile ținute sub amenințarea baionetei jandarmului unguresc, și voi alegători de coprinsul Basarabiei, ținuți cu fruntea la pământ sub pleasna cnutului muscălesc, și voi alegători din Bucovina, ținuți înapoi prin viclenia zâmbitoare, dar tot atât de ucigașă, austriacă, ridicați‑vă astăzi fețele voastre fericite spre ceruri și așa cum ați pășit în fața sfântului Altar înălțându‑vă fața spre Domnul, pentru a‑I mulțumi lui de norocul nemăsurat ce l‑a revărsat spre casa voastră”[8].

(Dacia, 2 Noiembrie 1919 semnat I.Al. Brătescu‑Voinești)Alegere Judecată: „Oameni buni, sunteți chemați să împliniți unul din cele mai însemnate acte ale vieții voastre de cetățeni, sunteți chemați să alegeți pe aceia care vor lucra legile cărora va trebui să vă supuneți voi și semenii voștri. Se cuvine deci ca de urnă, întocmai ca de sfânta cuminecătură, cu frică și cu dragoste să vă apropiați; iar hotărârea voastră să n‑o dați cu ușurință. Mulți vin să vă ceară votul, mulți vin să vă ademenească cu făgăduieli și cu încântări meșteșugite”[9].

(Universul, 5 Noiembrie 1919, Reportaj)Ca un prohod: „Am cercetat multe secțiuni ca să‑mi dau seama de aspectul lor, de psihologia alegătorilor și m‑așteptam să văd pasiune latină, discuțiuni efervescente, dueluri de principii – luptă politică cu alte cuvinte, așa cum ne‑am obicinuit să înțelegem moravurile politicii la noi. Și totuși liniște, moliciune sau ceva așa ca un prohod”[10].

(Adevărul, 6 Noiembrie 1919, Călărași)Bătut: „Candidatul partidului liberal, d. Ilie Lupu, din Slobozia, a rupt portretul generalului Averescu, care era lipit pe o clădire în apropierea localului de vot. Soldații de gardă, împreună cu un sergent i‑au cerut socoteală. D Lupu fiind arogant, soldații l‑au bătut”[11].

(Epoca, 9 Noiembrie 1919)A trecut…: „Și astfel a trecut taifunul, pulverizând legenda forței liberale. Țara reală de care se vorbea ca de un mit există în sfârșit și de dânsa vor trebui să asculte toți, oricât de departe și oricât de sus le‑ar fi urechile. Descoperiți‑vă, domnilor, cu respect și admirație înaintea Suveranității Naționale, care și‑a luat în stăpânire drepturile. Măria Sa Poporul se ține de cuvânt, chia când aceia pe care îi iubește și în care crede, n‑au avut destulă credință în învierea și cerbicia lui”[12].

Panorama societății românești aflată la primul vot universal este completată de sesizări, situații și întâmplări din timpul alegerilor având drept protagoniști atât alegători, cât și pe unii candidați și/sau oficiali ai statului. Sesizări, note, înștiințări cele mai multe sunt adresate Biroului Electoral Central, fiind făcute de către alegători, partide, candidați sau susținători pe diferite spețe dintre care cele mai elocvente sunt: continuarea campaniei electorale în timpul votării și în apropierea secțiunii/subsecțiunii de votare; mita electorală; până la acuzații de blocare a dreptului de vot. Situațiile, întâmplările care au făcut obiectul sesizărilor, notelor și înștiințărilor se înscriu cadrului legal, acestea surprind preocuparea corpului electoral.

  • Continuarea campaniei electorale/mita electorală – Legea interzice continuarea campaniei electorale în interiorul localului de vot sau în apropierea acestuia, documentele relevă și cazuri contrare. Mai exact un anumit domn Stan Ilie, comerciant, cunoscut simpatizant al partidului liberal, a continuat campania în apropierea subsecțiunii de votare făcând promisiuni: Cei cari vor vota deștept îi aștept la sfârșit în crâșma mea spre a‑i omeni pentru destoinicie.
  • Blocarea exercitării dreptului de vot – În ceea ce am numit precaritate a vieții sociale intră și epidemiile apărute în diverse localități. Cea mai frecventă epidemie era tifosul exantematic adus în comunitățile rurale de către cei lăsați la vatră în timpul războiului din cauze medicale, dintre care infirmii de război sau cei care sufereau tulburări psihice grave datorate războiului și care erau plasați în locații anume destinate. Sărăcia domina întreaga societate, dar era tot mai prezentă în comunitățile rurale ca urmare a războiului și ocupației germane. Așa se face că atunci când o persoană murea hainele defunctului erau păstrate și/sau transmise către alții, punând pe această cale în circulație epidemiile. Astfel se explică o așa‑zisă inerție a epidemiei de tifos până în anul 1920, în special în zona Dobrogei, situație care a dus la impunerea stării de carantină pentru anumite cătune sau chiar comune și implicit blocarea organizării votului. Această situație a furnizat muniție politică adversarilor guvernului. Liberalii în special acuzau blocarea în fiefurile lor tocmai pentru a fi văduviți de voturile sigure pe care le‑ar fi avut.

            Tranzițiile, reformele, schimbările necesită eforturi şi costuri, ele devin tot mai posibile când nevoia de schimbare este evidentă şi în jurul său se raliază tot mai mulţi indivizi.

O privire de ansamblu a orizontului de așteptare existent în plan social, de ambele părți ale munților Carpați, în acele timpuri ne înfățișează imaginea unei societăți compuse, pe de o parte, din indivizi ce încercau să îşi conserve poziţia dominantă și avantajele (populația minoritară maghiară din Transilvania), iar pe de altă parte, din indivizi generatori de nou, de schimbare, mânaţi de necesitatea îmbunătăţirii vieţii personale, dar şi a societăţii în ansamblu (populația majoritar românească). Schimbarea, în cazul românilor era reprezentată de Marea Unire și dorința creării unui stat național unitar român, modern. Un moment istoric important, poate chiar de cotitură, a avut loc la data de 23 martie 1917, când, aflându‑se în vizită pe front, regele Ferdinand a rostit în fața militarilor Armatei a II‑a, la Răcăciuni, următorul discurs:

„Vouă fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v‑aţi născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele vostru că pe lângă răsplata cea mare a izbândei care vă asigură fiecăruia recunoştinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul a stăpâni într‑o măsură mai largă pământul pe care v‑aţi luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătaţi – scumpii mei ostaşi – demni de încrederea ce Ţara şi Regele vostru pun în voi şi împliniţi‑vă ca până acuma datoria voastră cu sfinţenie. Să trăiască scumpa noastră Ţară şi viteaza ei armată, nădejdea şi fala ei!”

Regele a dus la împlinire promisiunile făcute și la data de 19 iunie 1917 se promulgă proiectul de revizuire a Constituţiei. Era adoptată reforma agrară prin exproprierea marii proprietăţi şi se introducea votul universal. Promisiunile ținute și împlinite ale regelui, concretizate în legea fundamentală, au contribuit la ridicarea moralului trupelor. În luna iulie 1917, trupele austro‑ungare şi germane se pregăteau să atace Moldova de la sud la nord. Ofensiva acestora a fost respinsă de militarii români: La Mărăşti (11‑19 iulie); Mărăşeşti (24 iulie‑6 august) şi Oituz (26 iulie‑9 august). Eroismul ostașilor români, faptele lor de arme și spiritul jertfei au contribuit decisiv la dobândirea unității naționale. Idealul Marii Uniri i‑a însuflețit pe toți românii, fiecare contribuind la desăvârșirea acestuia. Elitelor românești le revine meritul de‑a fi conștientizat deopotrivă necesitatea modernizării și fundamentării tânărului stat pe baze noi moderne, recunoscând importanța celor mulți, nu doar din perspectivă militară, ci și socială. După 1 Decembrie 1918 România Mare îşi consolidează continuu poziţia de stat naţional, iar primii pași pe această cale sunt reprezentați de cele două mari reforme:

  • Reforma agrară – Sunt împroprietăriţi veteranii de război şi urmaşii celor morţi;
  • Votul universal.

În anii ce au urmat, România a cunoascut un nivel de dezvoltare pe care nu‑l mai cunoscuse, pornind de la o democraţie reală. Partidele politice au fost actorii principali ai democraţiei, iar la conducerea acestora se găseau personalităţi marcante intrate în conştiinţa naţională. Tabloul politic intern al acelor vremuri evidențiază lipsa de coeziune a partidelor politice din Transilvania, Vechiul Regat, Basarabia și Bucovia. Singura acțiune catalizatoare a întregului eșicher politic românesc a fost realizarea Marii Uniri, în fapt unicul și cel mai prețios deziderat asupra căruia s‑au aplecat cu toții. Organizarea și desfășurarea primelor alegeri parlamentare în România Mare s‑a impus ca o necesitate imediată pe calea legitimării actului Marii Uniri.

Bibliografie selectivă:
Rezoluția de Unire de la Alba Iulia (din 1 Decembrie 1918) și autonomia, Acad. Ioan-Aurel Pop.
Arhivele Naționale ale României – Ministerul Justiției – Comisia Electorală Centrală, Fond 1383/ de la Nr. 1 la Nr.114/ 1919. Fond 1383/ Nr. 1/1920.
Zece Alegeri Interbelice 1919‑1937 Cine a câștigat?, Ioan Lăcustă.
Românismul Catehismul unei noi spiritualități, C. Rădulescu‑Motru.
Cunoaşte România, Academia Română, Societatea Română de Statistică, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă.

Note:
[1] C. Rădulescu Motru, Românismul catehismul unei noi spiritualități, Editura Gramont București 1996 p. 125.
[2] Acad. Ioan-Aurel Pop, Rezoluția de Unire de la Alba Iulia (din 1 Decembrie 1918) și autonomia.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] C. Rădulescu Motru, op. cit., p. 35.
[7] Ioan Lăcustă, Zece alegeri interbelice 1919‑1937, cine a câștigat?, p. 22.
[8] Ioan Lăcustă, op. cit. p. 23.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] Ibidem.

Gabriel DOLINSCHI

Total 2 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*