Punctul Critic » Fondul şi forma » Vasile Leca: Dreptul la vot pentru cetăţenii români care trăiesc în străinătate

Vasile Leca: Dreptul la vot pentru cetăţenii români care trăiesc în străinătate

Consideraţii generale

Votul în străinătate este o problemă extrem de complexă pentru că vizează dreptul constituţional al comunităţii aflate în străinătate, din raţiuni politice sau economice. Diaspora „veche” şi cea „nouă” este constituită din: cetăţeni aflaţi în străinătate în ziua alegvoteaza-noi-fotoerilor din motive personale; cei aflaţi pe perioadă definită sau temporară, fiind legaţi de un loc de muncă sau alte activităţi; cetăţeni care trăiesc în străinătate de o perioadă lungă cu dublă cetăţenie sau doresc stabilirea în ţara gazdă. În acest context, ţările europene acordă dreptul la vot şi‑l garantează diverselor categorii deconstitutia-romaniei-2 cetăţeni, în funcţie de specificul fiecăreia, dar are şi dreptul suveran să le refuze în anumite circumstanţe. În situaţia noastră, votul extern nu a fost tratat constant şi cu atenţie în ultimii 25 de ani, ci tangenţial, din perspectiva consecinţelor politice. Evenimentele de la alegerile prezidenţiale din 2014 au readus problema cu o acuitate deosebită, pentru că acum se discută dreptul de vot a peste 3 milioane de români care trăiesc în afară, iar influenţa lor nu mai poate fi ignorată. Problema de fond impune două aspecte: În ce condiţii se desfăşoară votul din diaspora şi care este mecanismul de desfăşurare. Situaţia provoacă dezbateri într‑un context geopolitic extrem de frământat, pentru că dreptul universal de vot este legat de procesul de democratizare. Aceasta s‑a datorat unui anumit gen de presiune venite din exterior, din diaspora, pentru că cele întâmplate în noiembrie 2014 au arătat că în condiţiile prezenţei a 3 milioane de români în străinătate dreptul la exercitarea votului a căpătat o altă dimensiune. Mai mult, influenţa asupra rezultatului final nu mai poate fi evitată.

 

Votul în străinătate – limite şi exigenţe

Robert Dahl, cunoscut ca teoretician, apărător al democraţiei, alegeriSectii-de-vot-goale-in-strainatate-fotolor libere, corecte şi frecvente analiza o problemă cu influenţă asupra mecanismului alegerilor, şi anume suspiciunea asupra votului desfăşurat în situaţia în care organizarea şi instituţiile nu pot asigura transparenţă. Importanţa corectitudinii alegerilor este legată de existenţa unei justiţii electorale reale cu mecanisme de control capabile să asigure desfăşurarea competiţiei în condiţii normale. Mecanismul electoral cuprinde mai multe elemente care, de‑a lungul timpului, s‑au schimbat şi perfecţionat de fiecare ţară în funcţie de propriile interese. Diversitatea şi complexitatea particularităţilor electorale pot fi surprinse în câteva aspecte:

– Unele state restrâng votul diasporei pe criterii profesionale (Irlanda), numai personalul militar, corpul diplomatic şi familiile lor au drept de vot afară.

– În privinţa perioadei petrecute în străinătate, în SUA, Suedia, Polonia, Bosnia, Norvegia se admit cetăţenilor înregistrarea şi votul indiferent de perioada în care au stat în afară. În alte state, se pierde dreptul la vot după o anumită perioadă, precum în Germania (25 de ani) sau Marea Britanie (15 ani) de absenţă. Raţiunea acestor reţineri este legată de posibilitatea acestor cetăţeni de a evalua real situaţia din ţara de origine, punând sub întrebare capacitatea deciziei în materie de analiză a stării interne a statului.

– Mijlocul de vot este ceva specific pentru diaspora şi are în vedere opţiunea pentru: votul personal exercitat direct de votant la locaţiile din ţara de rezidenţă, ambasadă, consulat şi alte spaţii agreate; votul proxy, o formă discutabilă, prin care un alegător are permisiunea să autorizeze pe altcineva să voteze în locul lui, votul prin corespondenţă, votul electronic.

– Votul personal rămâne cel de bază, celelalte forme sunt practicate la un nivel care depinde de fiecare stat. Votul electronic se află în faza experimentală, folosit în Estonia, Olanda şi Franţa. Un caz special este votul proxy, folosit în Franţa, care a renunţat la votul prin corespondenţă, considerat că este dominat de fraudă.

 

Particularităţile votului în străinătate

Una dintre cele mai importante etape în procesul electoral este înregistrarea votanţilor. De ce este special? Pentru că în funcţie de numărul cetăţenilor înregistraţi se planifică şi celelalte etape. Înregistrarea este o cerinţă de care depinde organizarea participării la vot. În unele ţări, aceasta se face printr‑o cerere prealabilă a cetăţeanului aflat în străinătate (sistem de înregistrare activ). În Franţa, Noi-de-ce-n-am-votat-Diaspora-romaneascaînregistrarea francezilor din afară, la fel ca şi în Georgia şi alte ţări se face de către misiunile diplomatice şi consulare din teritoriul asupra căruia acestea au jurisdicţie. În Norvegia, autorităţile municipale ţin evidenţa rezidenţilor din străinătate; la fel şi Olanda, în timp ce în Suedia administraţia financiară ţine evidenţa.

În general, se practică înregistrarea celor cu drept de vot din afară, în registru electoral, dar şi aici, cu precizarea că înregistrarea variază de la ţară la ţară. În Belgia, de exemplu, votanţii sunt înregistraţi în registrul ţinut la misiunile diplomatice fără menţiunea „cetăţean rezident” sau „temporar” în străinătate. În Brazilia, persoanele aflate în străinătate trebuie să se înregistreze pe lista de la misiune, indiferent de timpul şederii. Ungaria cere cetăţenilor înregistrarea în registrul populaţiei la un birou consular care are acceptul ţării în care se află să organizeze scrutinul. Mexicul cere cetăţenilor săi aflaţi în afară permanent sau temporar să deţină o carte de alegător emisă în nume personal din ţară. Norvegia menţine timp de 10 ani înregistrarea pe lista electorală a autorităţii locale, după care cetăţeanul din străinătate se adresează comisiei electorale pentru reînscriere.

La noi, nu există o dispoziţie legală pentru înregistrarea prealabilă votării.

Perioada pentru înregistrare este diferită şi poate varia de la 180 de zile până la 3 zile înainte de alegeri. Astfel, în Brazilia cetăţenii trebuie să se înregistreze cu 180 de zile înainte de alegeri, în timp ce în Polonia cu 3 zile. Cererea de înscriere poate varia pornind de la forma imprimată la o declaraţie verbală. În Germania este necesară o scrisoare recomandată, în Spania este necesară completarea unui formular, iar în Ungaria înregistrarea trebuie făcută personal sau de o persoană delegat; există şi posibilitatea prin poştă (recomandat). În Malta, cererea se face printr‑o declaraţie sub jurământ.

– Sunt şi alte forme de înregistrare practicate în statele lumii, dar în esenţă rămâne practica fiecărui stat de a cunoaşte numărul cetăţenilor aflaţi în străinătate care doresc să voteze.

– În cronologia organizării votului în străinătate, urmează alcătuirea listelor electorale realizate pe baza cererilor celor aflaţi în străinătate. De obicei, autorităţile care au primit cererile fac şi listele. Varietatea alcătuirii listelor este diversă, se pot face la misiuni diplomatice sau la instituţii din ţara respectivă. Modalităţile de desfăşurare a alegerilor în străinătate, în viziunea Comisiei de la Veneţia, sunt cele ce privesc votul prin corespondenţă, votul prin reprezentare, anticipat sau electronic. În general, votul personal este agreat de multe ţări, dar şi cel prin corespondenţă a căpătat în ultima perioadă o anumită atenţie. Într‑un raport privind votarea în afara ţării, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) analizează mai multe aspecte privind argumentele în favoarea votului în străinătate. În esenţă, Comisia acceptă ideea diversităţii, dar asta nu împiedică statele europene să sprijine dreptul universal de vot care în ultimă instanţă este una dintre pietrele fundamentale ale democraţiei.

 

Votul extern pentru România

Cele prezentate mai sus sunt o imagine succintă a particularităţilor mecanismului electoral extern, marcat de specificul fiecărei ţări şi a diversităţii acestuia. În acest context, se pot prezenta câteva aspecte privind votul extern al cetăţenilor români aflaţi în străinătate, la data alegerilor.

Practic, până la ultimele alegeri (prezidenţiale, noiembrie 2014), nu a existat în exterior, în afara dreptului la vot personal, o altă formă de vot, cu excepţia încercării din 2003 în cadrul militarilor români dislocaţi pe teatrul de operaţiuni din Irak şi Afghanistan. Votul s‑a desfăşurat în exterior fără o înregistrare prealabilă a votanţilor, numai pe baza unor liste deschise la centrul de vot (ambasadă, consulat, institut cultural sau alte spaţii deschise cu acordul ţării gazdă). Evenimentele de la ultimele alegeri au arătat că practica trecută în materie de alegeri trebuie abandonată. Mai precis, alături de votul personal, trebuie găsită şi o altă formă (votul prin corespondenţă sau cel electronic) care să împlinească cererea din ce în ce mai mare a celor din afară de a vota.

Această stare nu este semnificativă numai României, ci şi altor ţări. Comisia de la Veneţia exprima faptul că „cetăţenilor care locuiesc în ţări străine nu li s‑a acordat dreptul la vot până la sfârşitul anilor 1980 (Germania, Marea Britanie) sau 1990 (Canada, Japonia)” şi asta chiar şi în democraţiile cu tradiţie, dar situaţia a început să se schimbe şi trebuie acţionat în consecinţă.

Din practica electorală curentă se observă creşterea rolului votului extern, care nu mai este o chestiune de politică generală, ci implică atenţie pentru o implementare concretă şi corectă care să evite surprizele de afară.

Analiza trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte, cum ar fi: reprezentativitatea şi legitimitatea conjugate cu dreptul individual de vot; numărul votanţilor de afară poate influenţa rezultatul alegerilor dacă este într‑o proporţie ridicată; dacă sunt necesare criterii pentru un drept de vot absolut; vicierea rezultatelor anulează caracterul benefic pentru cei din afară; lipsa unei legături constante cu ţara de origine influenţează calitatea votului. În acest context, mijloacele şi condiţiile aferente votului devin importante pentru o participare ridicată de alegători, desfăşurate transparent şi corect.

Majoritatea ţărilor văd în libera circulaţie a cetăţenilor o formă de presiune pentru construirea unui cadru care să permită participarea la exerciţiul electoral în condiţii de transparenţă şi normalitate. Din acest motiv, fiecare stat încearcă să găsească formule legale şi instituţionale în funcţie de specificul lui caracterizat de o serie de variabile şi realităţi concrete.

În cazul nostru, o problemă importantă este legată de dreptul de influenţă al cetăţenilor care au părăsit ţara şi au pierdut contactul cu ţara mamă, dar prin vot participă la alegerea organismelor reprezentative ale statului (Guvern, Parlament), decidenţi majoritari pentru cetăţenii de pe teritoriul ţării şi parţial pentru ceilalţi. Opiniile asupra acestei situaţii sunt diferite, esenţială rămâne ideea necesităţii asigurării dreptului exercitării votului tuturor cetăţenilor ţării.

Comisia de la Veneţia avertizează asupra atenţiei ce trebuie acordate proporţiei cetăţenilor din străinătate şi impactului asupra rezultatului alegerilor. La un număr mare, impactul poate fi decisiv şi obligă la implementarea unor măsuri speciale.

Indiferent de forma de vot (proporţional, mixt sau altceva) şi a sistemului (personal, corespondenţă sau electronic), baza oficială a alegerilor naţionale (locale, parlamentare şi prezidenţiale) este Registrul Electoral. Din păcate, acesta nu există pentru cetăţenii români aflaţi în afară.

Realizarea unui Certificat Electoral (existent în multe ţări) este un alt pas necesar ca document individual, cu două părţi, una la AEP, cealaltă la cetăţean, cu termen de valabilitate. Documentul poate fi ridicat de la autoritatea locală în ţară sau de la oficiile diplomatice în străinătate. Pe baza adresei înscrise în registrul electoral, fiecare primeşte plicul mare electoral (prin poştă) care conţine plic de întoarcere cu datele necesare, instrucţiuni privind votul şi buletinul de vot propriu‑zis. Ambasada strânge şi trimite plicurile la Autoritatea Electorală Permanentă prin mijloace oficiale. Deschiderea plicurilor se face la AEP, în faţa Comisiei autorizate şi a observatorilor. Secretul votului este asigurat prin desigilarea plicurilor după validarea informatică a tuturor certificatelor electorale.

Pe scurt, ce s‑a prezentat este o formă de mecanism electoral pentru votul prin corespondenţă, cu mult mai multe detalii tehnice.

Conform Comisiei Europene pentru democraţie prin drept, este necesar ca statele membre, ţinând cont de mobilitatea europeană a cetăţenilor şi în conformitate cu situaţia particulară a anumitor state, „să adopte o abordare pozitivă faţă de dreptul de vot al cetăţenilor care trăiesc în afara ţării, deoarece acest drept favorizează extinderea cetăţeniei naţionale şi europene”.

*

Recomandarea Comisiei de la Veneţia şi decizia Curţii Constituţionale privesc legea electorală care nu poate fi modificată mai târziu de un an înaintea alegerilor. În acest moment, numai printr‑un efort deosebit, pot fi atinse termenele „scadente”, respectiv iunie 2015 (alegeri locale) şi 1.12.2015 (alegeri pentru Parlamentul României). Marja de timp prezentată nu exprimă prea mult optimism pentru închiderea dezbaterilor în timp util. Singura posibilitate rămâne adăugirea şi modificarea capitolelor discutabile din legile electorale în vigoare, paralel cu dezbaterea Codului electoral şi introducerea modificărilor în forma de cod existent.

Reforma electorală a devenit o preocupare la noi încă din 2011, fiind accelerată după evenimentele de la alegerile prezidenţiale (2014) din diaspora. Situaţia devine necesară pentru că numărul celor care au dorit şi vor dori, din rândul celor de afară, să‑şi exercite dreptul constituţional, va fi indiscutabil în creştere.

Diaspora existentă în momentul de faţă are printre altele două particularităţi: poate influenţa rezultatul alegerilor în urma comunicării rapide cu ţara (rude, prieteni, cunoştinţe) şi poate orienta o anumită tendinţă de vot în decursul aceleiaşi zile.

Legătura dintre diaspora şi ţară este în acest context o verigă extrem de importantă în lanţul sociologic care poate produce procente (deloc de negijat) în favoarea unei formaţiuni politice sau alteia.

Formarea mecanismului şi mijloacele votului prin corespondenţă sunt sprijinite de Comisia de la Veneţia, dar finalitatea actului de vot (orientarea spre o opţiune politică) este stimulată în diaspora actuală de „electori” din ţara şi comunitatea de afară.

Diaspora momentului este constituită din cea veche, care are legături cu ţara, este sentimentală şi cea nouă (numeroasă), care este permanent conectată cu familiile rămase acasă.

La aproape 3 milioane de români din străinătate, diversitatea este foarte mare şi numai o analiză atentă a tendinţelor diasporei celei noi poate construi un mecanism durabil pentru orientarea în perioada următoare.

Cunoaşterea diasporei este necesară pentru viitor, de aceea este importantă realizarea reformei electorale, care trebuie să aibă sens şi înţelegere pentru fiecare cetăţean român, indiferent unde se află.

În acest moment, electoratul român are o doză de neîncredere în mecanismul de vot din cauza numeroaselor nereguli trecute, dar acestea ţin şi de minusurile legislaţiei actuale din care ar trebui eliminate tocmai aceste elemente de suspiciune (procedura de numărare a voturilor, finanţarea campaniior electorale etc.)

Votul, prin corespondenţă şi cel electronic, este până la urmă o decizie politică, iar partea tehnică şi expertiza aparţin instituţiilor specializate. Problema electorală a Diasporei a devenit în prezent un aspect ce nu mai poate fi evitat, rezultatele alegerilor în străinătate nu mai pot fi lăsate la voia întâmplării, timpul votului „de viteză a secundelor” şi a visului de 1 milion de voturi obţinute rapid a trecut.

Vasile Leca
Ambasador, cadru didactic universitar,

doctor în ştiinţe politice, senior editor revista „Balcanii şi Europa”

 

 

Bibliografie:

– Robert A. Dahl, A. Robert, Poliarhiile, Participare şi opoziţie, Iaşi, Institutul European, 2000.

– European Commission for Democracy through Law (Venice Commission), Report on Electoral Law and Electoral Administration in Europe .Synthesis study on Recurrent – Challenges and Problematic, 2006.

– Dnni, Bernard şi Leconte, Patrick, Sociologia politicului, Editura Eikon, 2004

– Putnamm, Robert, Cum funcţionează democraţia? Tradiţiile civile ale Italiei, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

– Sum, E. Paul, Political participation in Romania, Resources, Attitudes and the Mobilization, Capacity of civil society, University of North Dakota, 2005.

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*