Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Securitatea agroalimentară, bătălia pentru apă şi schimbările climatice » Vasile Gabriel Niță, Mecanisme de securitate ale UE și ale spațiului de liberă circulație Schengen în gestionarea problematicii alimentare

Vasile Gabriel Niță, Mecanisme de securitate ale UE și ale spațiului de liberă circulație Schengen în gestionarea problematicii alimentare

Scurt istoric. Elemente de identificare ale spaţiului european. Realităţi și provocări

Europa ca spațiu fizic este adesea folosit alături de sintagma „Bătrânul continent” ca modalitate de a scoate în evidență vechimea și devenirea istorică. De la Atlantic la Urali civilizația europeană a avut un parcurs tumultuos, de mare varietate culturală, socială, economică etc. De la apariția și dezvoltarea comitatelor din spațiul anglo‑saxon, trecând prin landurile germanice, cantoanele elvețiene, în zona balcanică – un adevărat creuzet al comunităţilor etnice, identificăm o vastă diversitate de modele, deveniri și identități care în timp au devenit popoare și națiuni. Chiar și într‑o abordare retrospectivă cu caracter de observație generală apare evidentă concluzia că întregul proces european de structurare politică este o imensă provocare pentru cei care cred și lucrează pentru conceptul de unitate europeană în diversitate, prin instituții comune. Această abordare este cu atât mai dificilă cu cât ea presupune o uniune de state naționale, pe de o parte, și o uniune politică ce presupune renunțarea la părți ale suveranității statale, pe de altă parte. Deși cu un parcurs constant pozitiv, modelul politic european a cunoscut și cunoaște efectele directe ale limitelor sale actuale, ceea ce impune un proces de evaluare și perfecționare. Abordări interne de genul „Vechea Europă vs. Noua Europă”, „Europa cu mai multe viteze”, precum și poziționări individualiste ale unei țări membre pe probleme și interese punctuale sunt tot atâtea realități și provocări ale sistemului. De asemenea, raporturile cu țările europene nemembre ale UE, dar mai ales relația cu Turcia și Rusia, problema valului migraționist și confruntarea cu terorismul islamic sunt problematici de maxim interes și actualitate pentru politica externă comună și de apărare.

UE – scurt istoric. Principale instituţii

Reunind 28 de state, UE este o uniune politică și economică care acoperă aproape tot continentul. Apărută din realitățile perioadei de după încheierea celui de‑al Doilea Război Mondial, inițial a avut drept obiectiv consolidarea cooperării economice. În 1958, a fost înființată Comunitatea Economică Europeană (CEE), compusă din Belgia, Germania, Franța, Italia și Luxemburg și Țările de Jos, în prima etapă, ulterior fiind creată piața unică de mari proporții care se află și acum în dezvoltare.

În 1993, CEE a devenit UE, organizație politică multiaplicată de la problematici privind schimbările climatice, protecția mediului și sănătate la relații externe și securitate, precum și justiție, afaceri interne și migrație. Principiul de organizare este statul de drept bazat pe tratate asupra cărora au convenit toate statele membre. De asemenea, este aplicat principiul democrației reprezentative: cetățenii săi sunt reprezentați direct la nivelul Uniunii în Parlamentul European, statele membre fiind reprezentate în Consiliul European și în Consiliul Uniunii Europene.

Piața unică „internă” este principalul motiv economic al UE asigurând circulația liberă a bunurilor, capitalurilor, serviciilor și persoanelor.

UE promovează drepturile omului pe plan intern și internațional. Prin Tratatul de la Lisabona (2009), Carta fundamentală a drepturilor omului a UE reunește toate aceste drepturi interne.

Instituțiile UE sunt, de asemenea, obligate prin lege să le respecte, la fel și țările membre.

Principalele instituţii

Consiliul European

Reunește șefii de stat și de guvern din toate statele membre ale UE. Obiectivul principal al instituției este de a stabili direcția politică generală și prioritățile UE. Consiliul European are puterea de a vota legi.

Consiliul Uniunii Europene

Reunește miniștrii din statele UE responsabili cu diferite domenii politice. Considerat alături de Parlamentul European principalul organism legislativ al UE, acesta adoptă acte normative și bugetul Uniunii, elaborează politica externă și de securitate comună.

Comisia Europeană

Este independentă din punct de vedere politic și reprezintă interesul general al UE, fiind alcătuită din 28 de comisari europeni, câte unul de fiecare stat membru. Comisarii reprezintă UE și au țările din care provin. Acțiunea Comisiei se bazează pe departamente administrative numite Direcții generale responsabile pe domenii politice.

Parlamentul European

Este singura instituție a UE ai cărei membri sunt aleși direct de cetățenii UE. Parlamentul European contribuie la elaborarea legislației europene alături de Consiliul Uniunii Europene și de Comisia Europeană în special, în ceea ce privește stabilirea bugetului UE, politica agricolă, justiția și afacerile interne.

Curtea de Justiție a UE

Asigură respectarea legislației europene și aplicarea corectă a tratatelor incluse Tratatului de la Lisabona – drepturile omului.

Instituţii UE cu atribuţii în aplicarea legii și securităţii comune. Mecanisme de lucru

Europol

Principalii pași care au precedat Agenția Europeană Europol sunt fixați pe reperele Tratatului de la Maastricht din 1992 și ulterior Convenția Europol din 1 octombrie 1998, care statuează că nu este o agenție clasică a UE, ci o organizație internațională cu statut propriu fondată direct prin contribuția statelor membre UE. Convenția a fost amendată de mai multe ori, ultima dată în 2009. Agenția Europol este complet operațională din 01 ianuarie 2010 și este aliniată cu celelalte grupuri și agenții ale pilonului de afaceri interne și justiție a UE.

Principalele obiective ale Europol sunt:

a) Trebuie să devină un hub infor­mațional al UE (centru de culegere și prelucrare a informațiilor) pe care le distribuie drept capabilitate de aplicare a legii în țările membre UE. Dezvoltarea Secure Information Exchange Network Application (SIENA) aduce Europol în prima linie în aplicarea legii în UE.

b) Asigură suport operațional efectiv și expertiză pentru investigațiile pe care statele membre le desfășoară. Diferența majoră dintre Interpol și Europol sub aspect operațional este că prima asigură în mod exclusiv cooperarea prin diseminarea de informații operative și solicitări legale (ex. extrădarea, comisiile rogatorii), iar cea de‑a doua realizează efectiv procesul informativ‑operativ și de intervenție prin structuri proprii și în colaborare cu agențiile de aplicare a legii din țările membre.

Domenii principale de acțiune:

a) Combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

b) Prevenirea și combaterea traficului de ființe umane.

c) Prevenirea și combaterea imigra-
ției ilegale.

d) Europol Cyber Crime Centre (EC3) din Europol este punctul focal din UE care asigură expertiză și schimb de informații, susține și mobilizează resurse pentru investigații, construiește capacități operaționale și de analiză și promovează soluții la nivel UE.

e) Criminalitatea privind proprietatea intelectuală/contrafaceri.

f) Traficul ilegal de țigări. Valoarea estimată a traficului ilicit este de 10 mld. de Euro anual la nivel UE.

g) Contrafacerea monedei Euro. Este implicată în investigațiile majore de contrafacere a monedei europene în țările membre, cât și în cooperarea internațională, schimb de informații, asigură suport tehnic și criminalistic.

h) Frauda cu TVA. Comisia Europeană estimează valoarea fraudei la cel puțin 60 de mld. Euro anual care include comerțul de la bunuri și servicii, până la piețele de energie și de mediu.

i) Spălarea banilor și evaziune fiscală.

j) Grupurile de crimă organizată, mobile, cu relevanță criminală în jafuri asumate, furturi din cargo, case de bani, automate bancare, autoturisme, utilaje mari de construcții etc.

k) Terorism, care este o imensă amenințare pentru Europa în condițiile actuale. Acordă asistență țărilor membre în conducerea investigațiilor prin culegerea și diseminarea de informații, suport și analiză ca Raportul anual privind situația terorismului și dinamica acestuia, dar și expertiză analitică cazuală.

FRONTEX (European Agency for the Management of Operational Cooperation of the External Border of the Member States)

Promovează, coordonează și dezvoltă managementul granițelor europene în acord cu drepturile din Carta Europeană a drepturilor omului prin aplicarea conceptului de Management Integrat al Frontierei.

Agenția a fost înființată în 2004 și are scopul de a întări cooperarea între autoritățile de frontieră europene.

Conform Regulamentului Frontex desfășoară următoarele activități:

a) Organizarea operațiunilor – planificare, coordonare, implementare și evaluare a operațiunilor conduse prin folosirea personalului și echipamentelor statelor membre la frontierele externe (mare, pământ, aer);

b) Pregătirea personalului prin dezvoltare comună a standardelor și specialiștilor;

c) Cercetare în domeniul echipamentelor și tehnologiilor pentru suportul autorităților de control al frontierelor;

d) Asigură capabilitatea de răspuns rapid prin crearea European Border Guard Teams (EBGT);

e) Asistă statele membre în opera­țiunile de returnare a cetățenilor străini cu ședere ilegală cu asigurarea respectării drepturilor omului și demnității umane;

f) Sistem de informații privind riscu­rile imediate, privind frontierele externe și analize de risc privind vulnerabilități și amenințări în dinamica lor.

Colaborează cu Europol, Eurojust, CEPOL și autoritățile vamale națio­nale. De asemenea, lucrează strâns cu autoritățile non EU/Schengen, în special pentru identificarea surselor și rutelor migrației ilegale în acord cu politica externă a UE.

Spaţiul Schengen. Arhitectura organizatorică cea mai complexă pentru înlocuirea controalelor la frontierele interne

Scurt istoric și dinamica

Repere istorice:

1984 – Cancelarul german Helmut Kohl și Președintele François Mitterand iau decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Franța și Germania

1985 – Uniunea economică Benelux, Germania și Franța semnează Acordul privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.

1990 – Belgia, Germania, Franța, Luxemburg și Regatul Țărilor de Jos cad de acord asupra Convenției de punere în aplicare a Acordului privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune, semnat la Schengen la 14 iunie 1985, care va produce efecte începând cu 26 martie 1995

1999 – Printr‑un protocol atașat Tratatului de la Amsterdam acquis‑ul Schengen este încorporat în cadrul legislativ și instituțional al UE, conținând Titlul IV – vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a persoanelor, al Tratatului UE

În prezent, spațiul Schengen este compus din 26 de state europene cu drepturi depline, din care 4 state (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein) nu sunt membre UE. De asemenea, 2 state membre ale UE (Irlanda, Marea Britanie) au decis să nu aplice în totalitate acquis‑ul Schengen, dar colaborează cu statele membre în anumite domenii. 3 state membre UE sunt, în antecamera Schengen: România, Bulgaria, Cipru. Între 1985‑2010 s‑a parcurs un traseu care, deși dificil sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de Acquis, dar și al procedurilor UE, a asigurat un drum de la 5 state semnatare inițial la totalul actual de 26.

Acquis‑ul Schengen

Reprezintă totalitatea procedurilor Acordului Schengen, Convenției de Aplicare a Acordului Schengen, deciziile și declarațiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum și protocoalele și acordurile de aderare care au urmat.

Domeniile Acquis‑ului Schengen

Controlul frontierelor

– Presupune adoptarea și respectarea Legislației Comunitare relevante (Codul frontierelor Schengen, Regulamentul Consiliului 2004/2252 din 13 decembrie 2004, Directiva Consiliului 20014/82 din 29 aprilie 2004)

– Convenția Schengen care stabi­lește regulile și procedurile privind controalele la frontierele externe Schengen

– Libera circulație stabilește măsuri pentru cetățenii UE, cât și condiții de intrare pentru cetățenii statelor terțe

– Asistență din partea agenției Frontex luând în considerare compe­ten­ța și misiunile sale

– Biometrie – armonizarea elementelor de securitate și integrarea elementelor de identitate biometrică în documentul de călătorie

Politica comună de vize a fost identificată ca o componentă fundamentală a creării unui spațiu comun fără controale la frontierele interne. Regulamentul care stabilește Codul Comunitar de Vize asigură:

– Toate instrumentele legale cu privire la vize într‑un singur Cod de Vize

– Dezvoltarea anumitor părți ale legislației curente

– Îmbunătățirea transportului prin clarificarea statutului legal al prevederilor din instituțiile consulare comune

– Îmbunătățirea garanțiilor procedurale prin stabilirea regulilor cu privire la motivarea obligatorie a refuzului cererilor de vize

VIS – Sistemul pentru schimbul de date privind vizele între statele membre, introducerea și actualizarea datelor privind vizele și consultarea acestora pe cale electronică

În materie de migraţie, se poate constata adoptarea legislației comunitare relevante și managementul eficient al migrației, sens în care Consiliul European a adoptat, în 2005, documentul Abordarea Globală a Migrației. Documentul abordează domenii privind: procesul de imigrație legală, controlul imigrației neregulate, parteneriatele cu state terțe, cooperarea cu țările de origine și tranzit

Pe de altă parte, planul de acțiune al Programului de la Haga prevede crearea unui sistem european de azil (SECA)

De asemenea, se are în vedere dezvoltarea Programelor de Protecție Regională în cooperare cu UNHCR

Fondul European pentru Refugiați are rolul de a întări solidaritatea între statele membre în procesul de prevenire a solicitanților de azil, refugiaților și persoanelor dislocate.

Odată cu abolirea controalelor la granițele interne care sunt părți la Convenția Schengen au fost elaborate prevederi pentru îmbunătățirea cooperării polițienești în spațiul de referință, astfel:

– Asistență mutuală operațională și schimb direct de informații între autorități de aplicare a legii

– Supraveghere transfrontalieră

– Urmărirea transfrontalieră a suspecților

– Îmbunătățirea legăturilor de comunicare între agențiile de aplicare a legii

– Schimburi de informații prin intermediul autorității centrale de aplicare a legii

– Detașarea ofițerilor de legătură

Comisia Europeană a decis crearea unor grupuri de coordonare în domenii precum:

– Informarea operativă (Europol) și Cooperare polițienească la nivel înalt (European Police Chiefs Task Force)

– Pregătirea personalului (Colegiul European de poliție – CEPOL)

– Participarea la eforturile de menținere a păcii (Forțele Europene de Intervenție Rapidă)

Un rol foarte important în acest domeniu îl are EUROPOL, fiind înființate, printre altele, Stații comune de poliție și Centre de cooperare polițienească și vamală la mai multe granițe interne.

În materie de cooperare judiciară, pot fi identificate următoarele aspecte:

Aplicarea deciziei privind Mandatul European de prestare care presupune:

– Eliminarea instituției extrădării între statele membre și înlocuirea cu un sistem de predare între statele membre și între autoritățile judiciare

Aplicarea principiului non bis în idem

O persoană condamnată pentru o faptă pe teritoriul unui stat nu poate fi urmărită, pentru aceeași faptă, pe teritoriul celorlalte state membre.

– Transferarea executării hotărârii penale. O persoană condamnată definitiv într‑un stat poate executa pedeapsa în alt stat, de principiu cel de origine.

Cooperarea EUROJUST – organ al Uniunii, cu personalitate juridică, formată din procurori, magistrați și ofițeri de poliție cu competențe echivalente, având ca rol:

– Consolidarea luptei împotriva formelor grave de criminalitate organizată

– Coordonarea și susținerea des­fă­șurării acțiunilor penale în statele membre

– Sprijinirea cercetării sau urmăririi penale privind un stat membru vs un stat terț

În privinţa substanțelor narcotice, Consiliul a identificat două scopuri generale referitoare la droguri:

– Asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății și coeziunii sociale prin prevenirea și reducerea consumului de droguri

– Intensificarea acțiunii de prevenire a criminalității asociate drogurilor printr‑o coordonare eficientă și abordare unitară

Cu privire la armele de foc și muniție, s‑au stabilit obiective prioritare:

– Schimbul de informații între statele membre pentru facilitarea urmăririi armelor de foc în vederea combaterii eficiente a fabricării ilicite și a traficului ilicit cu arme de foc și muniție

– Pașaportul european pentru arme de foc – principalul document de care au nevoie vânătorii și sportivii de tir pentru a deține o armă de foc pe durata călătoriei în statele membre

S‑a creat totodată şi Sistemul Informatic Schengen (SIS).

SIS permite autorităților desemnate de părțile contractante ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la:

– Semnalări cu privire la persoane și obiecte pentru controale la frontieră și verificări, precum și pentru controale ale poliției și ale autorității vamale exercitate în interiorul țării conform dreptului comun

– Semnalări pentru acordarea vizelor, a permiselor de ședere și pentru supravegherea străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor privind circulația persoanelor.

 

Biroul SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entries) asigură:

– Rol de unic punct de contact al statelor membre

– Furnizarea de informații în timp real

– Lucrează în regim de dispecerat 24/7

 

Sistemul Informatic de Vize (VIS) vizează:

– Simplifică procedurile de acordare a vizelor

– Facilitează combaterea fraudei

– Facilitează combaterea la punctul de trecere a frontierei

– Ajută la identificarea persoanelor care nu îndeplinesc condițiile de intrare, ședere sau rezidență

– Contribuie la menținerea amenin­țărilor la adresa siguranței interne a statelor membre

O preocupare de prim ordin, în aceeaşi ordine de idei, o constituie protecția datelor personale.

La nivel UE, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, organism de supraveghere independent, monitorizează activitatea instituțiilor și organismelor comunitare referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal, astfel:

– Adoptă măsurile de securitate necesare

– Reglementează accesul pentru anumite instituții în funcție de componentele specifice pentru exploatarea exclusivă în scopurile determinate

– Stabilește drepturi și proceduri pentru acces al personalului autorizat

La 27 mai 2005, Germania, Austria, Belgia, Olanda, Franța, Luxemburg și Spania, semnează Tratatul de la Prum, având următoarele priorități principale:

– Facilitarea cercetării internațio­nale pe baza profilului ADN

– Îmbunătățirea schimbului de date dactiloscopice prin accesarea electronică directă a bazelor de date adiționale (sistemul AFIS)

– Schimbul de date și informații în timpul evenimentelor majore

– Intensificarea luptei împotriva te­­ro­­rismului prin schimbul extins de date

– Facilitarea angajării agenților de securitate de la bordul avioanelor

– Prevenirea migrației ilegale

Cea mai mare parte a prevederilor Tratatului au fost integrate acquis‑ului Schengen.

România în contextul calităţii de membru UE și candidat la spaţiul Schengen

După 01.01.2007, data integrării în UE, România a intrat în etapa de pregătire și adoptare a măsurilor necesare eliminării controlului la frontierele interne în vederea aderării la spațiul Schengen. Astfel, principalele reglementări adoptate au fost:

a) Strategia Națională de Aderare la Spațiul Schengen care stabilește direcțiile de acțiune pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor și acțiunilor specifice pentru aderare

b) Planul de Acțiune Schengen care reprezintă instrumentul de implementare a SNASS conținând acțiunile și calendarul realizărilor acestora

c) Strategia Națională de Management Integrat al Frontierei de Stat a României care este documentul prin care sunt stabilite limite directoare pentru realizarea unui management comun și coerent al frontierei de stat aliniat cerințelor comunitare, creându‑se mai întâi conceptual și ulterior fizic, Sistemul integral de securitate a frontierelor României (SISF).

SISF cuprinde patru niveluri/filtre complementare:

a) Filtrul I – Acțiuni desfășurate în state terțe, în special țările de origine și tranzit privind migrația ilegală și alte forme de infracționalitate transfrontalieră

b) Filtrul II – Cooperare internațio­nală la frontiera de stat, cu statele vecine și între statele membre UE

c) Filtrul III – Controlul și supravegherea frontierei de stat a României

d) Filtrul IV – Acțiuni desfășurate în interiorul teritoriului național

Instituția coordonatoare a fost desemnată Ministerul Afacerilor Interne prin Departamentul Schengen condus de un Secretar de Stat.

MAI a fost autoritatea responsabilă pentru Facilitarea Schengen – singura, până acum, care a fost accesată integral de România.

Inițial, pe baza Calendarului de ade­rare la spațiul Schengen, data prevăzută pentru aderare a fost martie 2011.

Sistemul integrat pentru securitatea frontierei de stat (SISF) este principalul instrument de exercitare a managementului integrat al frontierei de stat.

Subsistemele SISF:

a) Subsistemul infrastructurii operative

b) Subsistemul supravegherea fron­tierei; conține totalitatea mijloacelor tehnice și mecanisme de monitorizare a frontierei verzi, respectiv albastru

c) Subsistemul control al trecerii frontierei – asigură efectuarea controlului la trecerea frontierei a persoanelor și bunurilor

d) Subsistemul IT – online disponibil tuturor instituțiilor cu atribuții în domeniu

e) Subsistemul IT back‑up

f) Subsistemul radiocomunicații mobile

g) Subsistemul comunicații fixe

h) Subsistemul comunicații voce și date

i) Subsistemul mobilitate

j) Subsistemul suport logistic integrat

Deși, din punct de vedere tehnic, metodologic și procedural România îndeplinește de mai mult timp condițiile de aderare și chiar operează integrat în procedurile Schengen, practic aderarea este amânată sistematic prin opoziția unor state membre invocându‑se în special rapoartele Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) care nu au fost niciodată incluse în Acquis‑ul Schengen.

Modul de interacţiune și importanţa mecanismelor specifice UE în efortul de asigurare a securităţii alimentare

Garantarea securității și siguranței alimentare are o dimensiune transfrontalieră pentru că multe produse agroalimentare provin din țări terțe. UE este o piață unică, ceea ce presupune că odată intrate produsele, pot circula liber pe teritoriul său. De asemenea, politica agricolă intră în competența UE, ceea ce înseamnă că intervine în chestiuni privind calitatea și siguranța produselor alimentare prin norme și măsuri de sprijin, îndrumare și control, convenite la nivel european.

Standardele europene presupun:

– Prevenirea intrării și răspândirii pe teritoriul UE a bolilor care afectează plantele și animalele.

– Prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om.

– Menținerea normelor comune privind protecția consumatorilor și prevenirea concurenței neloiale.

– Contribuția la garantarea securității alimentare la nivel global; până în 2030, se estimează că populația globului va fi de 8 mld. de locuitori. Producția alimentară va trebui să fie cu 40% mai mare, iar 80% din creștere va trebui să provină din agricultura intensivă.

În cheia temei pe care o abordăm, controalele ce se efectuează la granițele UE sunt esențiale pentru a proteja sănătatea oamenilor și pentru a garanta că importurile respectă standardele europene. Controalele au în vedere atât aspectele ce țin de cantitate și calitate, dar și de respectarea normelor financiar‑fiscale și de legalitate a operațiunilor comerciale.

Instituțiile și organismele UE cu competențe în materia securității și siguranței alimentare sunt:

a) Parlamentul European prin Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranța alimentară

b) Consiliul Uniunii Europene prin Comisia pentru ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori

c) Comisia Europeană prin direcțiile:

– Sănătate și siguranță alimentară

– Protecția consumatorilor

d) Comitetul Economic și Social European prin Secțiunea agriculturii, dezvoltării rurale și protecția mediului

e) Comitetul Regiunilor prin Comisia pentru resurse naturale

f) Agențiile UE prin Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

O analiză de sistem a instituțiilor, organizațiilor europene prezentate până acum scoate în evidență câteva elemente de natură a evidenția conceptual și din punct de vedere al mecanismelor de funcționare această construcție, astfel:

  1. UE este un sistem complex arhitectural
  2. Principiul de organizare și funcționare este specializarea și complementaritatea
  3. Decizia politică a reprezentanților statelor membre este pusă în operă prin organe legislative și de reglementare prin Directive care ulterior sunt adoptate și se aplică la nivelul statelor membre.
  4. Deciziile cu sferă de aplicație multiplă ori de interfață sunt constituite și aplicate în comun cu respectarea principiului specializării
  5. Sunt create și implicate structuri de aplicare a legii de nivel european FRONTEX/EUROPOL
  6. Sistemul este constituit având la bază capabilitățile statelor membre care au organisme proprii specializate și care beneficiază de suport divers din partea instituțiilor UE
  7. Este asigurat feedback‑ul între nivelul statal și cel al instituțiilor UE care asigură posibilitatea intervenției pentru corectare și modelare
  8. Se aplică, pentru adoptarea deciziilor, principiul consensului (excepție a făcut, până acum, Directiva privind relocarea refugiaților)
  9. Legislația generală aplicabilă, inclusiv cea penală, este cea a statelor membre
  10. Competența judiciară aplicabilă este, de asemenea, cea a statelor membre, UE contribuind esențial la cooperarea judiciară, polițienească și în materie penală, inclusiv cu instituțiile specifice (Mandatul european de arestare, cooperare judiciară)

În esență, securitatea și siguranța alimentară este abordată la nivel prioritar în politica UE, fapt ce se repercutează asupra tuturor mecanismelor europene, prin competențe, norme și proceduri ce se adresează tuturor nivelurilor și structurilor desemnate să le aplice ori să regleze la respectarea lor.

Concluzii

  1. Prin istorie și obiective UE este o construcție unică la nivel mondial bazată pe principii democratice ca uniune de state naționale;
  2. UE are o arhitectură foarte complexă cu relaționări și interdependențe interne multiple existând riscul existenței suprapunerilor, paralelismelor sau chiar al exceptărilor
  3. UE este un mecanism extrem de birocratic, adesea greoi în reacție și luarea deciziilor urgente
  4. Există probleme de coeziune comportamental‑politică la nivelul politicii interne și externe, consecință a intereselor profund diferite uneori (Brexit, migrație)
  5. Eficiența structurilor europene de aplicare a legii este încă limitată (exemplu, apariția și dezvoltarea valului de migrație)

Modelul actual european este la un moment de răscruce. Sunt două posibilități de evoluție:

a) Negativă – Destructurarea pas cu pas a proiectului pornind de la lipsa de substanță și viabilitate, continuând cu posibile noi ieșiri din UE (Brexit; Elveția a renunțat unilateral și definitiv la cererea de aderare la UE)

b) Pozitivă – Reconsiderarea cons­trucției europene, noi modelări și modificări conceptuale și de funcționare, măsuri care să asigure mersul înainte și succesul proiectului european (UE). Este ipoteza de lucru dezirabilă și mai aproape de logica subsecventă dinamicii sistemului european. Valorile europene sunt mult prea consolidate istoric pentru ca o evoluție plină de provocări să pună în discuție modelul european în sensul destructurării lui. Cu siguranță, procesul de evoluție european va continua chiar dacă va parcurge un proces obligatoriu de reevaluare, și va găsi căile de regenerare și reafirmare în interesul atât al comunității europene, cât și al celei mondiale, UE trebuind să devină un actor de maximă importanță politică, economică, socială și de securitate la nivel global.

Gl. (r) Dr. Vasile Gabriel Niță

Total 3 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*