Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Basarabia românească. Destin şi istorie » Taras Dobrovolskyy: Basarabia în secolul al XXI‑lea

Taras Dobrovolskyy: Basarabia în secolul al XXI‑lea

Introducere
Subiectul Basarabiei și al destinului acestei regiuni istorice nu și‑a pierdut actualitatea pe scena politică românească, unde sunt invocate în continuare trecutul istoric comun și aceeași identitate lingvistică și culturală cu restul spațiului românesc. Subiectul este actual și dacă ne referim la sfera intereselor rusești în regiune, și la obiectivul Ucrainei de a‑și păstra integritatea teritorială. Evenimentele recente din Basarabia pot fi grupate în trei categorii separate, în funcție de importanța lor strategică – Bucovina de Nord, Republica Moldova și sudul Basarabiei.

Obiectivul primordial al articolului constă în clarificarea unor întrebări referitoare la destinul acestor teritorii în plan lingvistic, teritorial, politic, cultural, în componența României, Ucrainei sau a Republicii Moldova. Nu este trecută cu vederea nici imposibilitatea intrării acestor teritorii în componența României imediat după 1991, spre deosebire de anul 1918 (când s‑a produs Marea Unire).

Rezultă o reexaminare a contextului în care s‑a aflat şi se află încă Bucovina de Nord, Republica Moldova și sudul Basarabiei, urmând să se ia în considerare principalele evenimente din ultimii ani, dar și parcursul istoric al populației care locuiește compact în cele trei zone de interes pentru politica externă românească.

Bucovina de Nord
Unul dintre momentele de cotitură în existenţa populației românești din Bucovina de Nord este anul 2014, mai precis intrarea peninsulei Crimeea în componența Federației Ruse și începerea ostilităților pe teritoriul Ucrainei între forțele guvernamentale și grupările separatiste sprijinite de Moscova.

Subiectul minorităților a devenit una din problemele centrale de pe agenda autorităților de la Kiev, deranjate de extinderea separatismului în regiunile estice ale țării (Donbas). Evident că suspiciunile Kievului s‑au extins și asupra comunității românești din Bucovina de Nord, care constituie al treilea grup etnic pe teritoriul Ucrainei (după ucraineni și ruși). Conform rezultatelor recensământului populației Ucrainei din 2001, populația românească numără 409.608 de persoane (dintre care moldoveni s‑au declarat 258.619, iar români s‑au considerat 150.989 de persoane). Este important de precizat că în Cernăuți (44,38% din totalul diasporei) și Transcarpatia (7,85%) locuiesc compact cei mai mulți români din Ucraina[1].

Aprehensiunile autorităților de la Kiev, referitoare la insuficienta integrare a românilor în proiectul național/statal ucrainean, sunt alimentate de refuzul multor români de a participa la operaţiunile militare din regiunea Donbas împotriva separatiștilor și mercenarilor din Federația Rusă. În contextul confruntărilor militare din estul Ucrainei, românii din Bucovina de Nord au refuzat mobilizarea și în semn de protest au blocat o autostradă. Mulți dintre tinerii români, beneficiind de existența pașaportului românesc, au fugit de mobilizare în România ori au plecat în alte țări din Uniunea Europeană în căutarea unui loc de muncă.

Potrivit autorităților ucrainene, românizarea activă a Bucovinei de Nord este un fapt incontestabil în ultimele decenii. Deși, în teorie, pentru dubla cetățenie este prevăzut un articol special în Codul Penal al Ucrainei și orice persoană care deține două pașapoarte este pasibilă de pedeapsă, în realitate, însă, nimeni nu este tras la răspundere pentru că ar deține pașaport în Polonia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria sau România. În legea referitoare la cetățenie nu este prescris un mecanism de tragere la răspundere a persoanelor care dețin cetățenia altui stat împreună cu cea a Ucrainei[2].

În plus, dacă înainte dubla cetățenie reprezenta doar un avantaj financiar semnificativ și oferea deținătorului posibilitatea trecerii neîngrădite a frontierei cu Uniunea Europeană, acum acest lucru este literalmente un coridor sau un colac de salvare pentru dezertori (potrivit organelor ucrainene).

Poziția comunității românești din Bucovina de Nord față de perspectiva participării la un război pentru interesul național al Ucrainei reprezintă o situație de contestare a autorității Kievului, de renunțare la proiecte și inițiative care ar sprijini integritatea statală a Ucrainei. Cert este că până în 2014 se considera că vestul Ucrainei, spre deosebire de regiunile estice locuite în principal de rusofoni, rămâne neschimbat. Comparativ cu cei din Donbas sau din regiuni mai estice ale Ucrainei, ucrainenii din vestul țării sunt mai aproape de Europa și dezvoltă relații strânse de frontieră cu Polonia, Slovacia, inclusiv România (dată fiind comunitatea românească destul de numeroasă în Bucovina de Nord). Dar evenimentele recente au demonstrat că vestul Ucrainei nu este atât de omogen, fiind compus din grupuri cu propria viziune asupra destinului și construcției identitare.

Sudul Basarabiei
Este cunoscut faptul că una dintre sarcinile promotorilor și autorilor proiectului Novorossia a fost crearea unui coridor pentru a lega Transnistria de Odesa și coasta sudică a Ucrainei. Sudul Basarabiei sau Bugeacul este o regiune extrem de importantă în ce privește realizarea planurilor strategice ale Moscovei de a obține acces direct către regiunea transnistreană, în vederea suplimentării forțelor militare ruse situate acolo. Comunitatea românească din sudul Basarabiei constituie circa o treime (30,22%) din numărul total al românilor ucraineni, la care putem adăuga românii din Mîkolaiv (3,21%) și Kirovohrad (2,02%)[3], aflați pe linia unei posibile deplasări a forțelor militare ale Novorossiei.

Profitând de existența unor comuntăți numeroase de ruși, bulgari și români în sudul Basarabiei, Moscova a lansat un nou proiect separatist în sudul Ucrainei, realizat inclusiv cu sprijinul unor politicieni din Republica Moldova. Pe 6 aprilie 2015, promotorii proiectului au organizat la Odesa congresul de constituire a „Radei Populare a Basarabiei”. Cu mesaje de încurajare a venit și fostul başkan al autonomiei găgăuze din sudul Republicii Moldova, Mihail Formuzal, cunoscut mai ales pentru veleitățile sale separatiste față de autoritățile centrale de la Chișinău. Potrivit organizatorilor congresului, Rada a fost înfiinţată ca organ reprezentativ, cu scopul de a apăra interesele comunităţilor etnice din Basarabia[4].

Dar șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei, Vasili Grițak, consideră că serviciile secrete străine au planificat constituirea „republicii populare basarabene” în regiunea Odesa pentru a destabiliza situația din Republica Moldova și România și pentru a duce războiul hibrid purtat de Federația Rusă mai departe în Europa. Pe 29 aprilie 2015, la Odesa, Serviciul de Securitate al Ucrainei a reținut un grup de separatiști care intenționau să proclame „Basarabia”. Presa locală a anunțat că au fost reținuți activiști proruși care aveau legături puternice cu „Rada Populară din Basarabia”. Potrivit organelor de ordine ucrainene, unul din liderii grupului a recunoscut că la începutul lunii aprilie 2015 a plecat la Moscova, unde a fost recrutat de reprezentanți ai serviciilor speciale rusești[5].

Rezultă că nu doar Bucovina de Nord alimentează suspiciunile Kievului în ce privește susținerea fermă a integrității statele a Ucrainei de către comunitatea românească, bulgară sau rusă. Este vorba, în speţă, de nouă raioane cu puternice grupuri minoritare – Arciz, Bolgrad, Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Reni, Sărata, Tarutin şi Tatarbunar – din sudul Basarabiei, care se află astăzi în componenţa Ucrainei. La congresul de constituire a „Radei Populare a Basarabiei” au fost reprezentate cele mai importante comunităţi etnice din regiune – bulgară, găgăuză, rusă, ucraineană, romă, moldovenească şi poloneză. Reprezentanții acestor grupuri minoritare nu ascundeau faptul că urmăreau constituirea unei entităţi cu statut special în sudul Ucrainei. „Misiunea noastră este de a obţine pentru Basarabia un statut de autonomie naţional‑culturală. Popoarele noastre trebuie să fie corespunzător reprezentate în viaţa politică şi economică a Ucrainei, iar comunităţile noastre trebuie să poată influenţa deciziile care privesc regiunea noastră[6], se afirmă într‑un mesaj difuzat cu această ocazie. Dar în plus față de necesitatea constituirii unei entități cu statut special, s‑a invocat și dreptul la autodeterminare în cazul aderării Ucrainei la Alianța Nord‑Atlantică.

În privința realizării proiectului Novorossia, Vladimir Putin oscilează între pragmatismul financiar și mesianismul eurasiatic, dictat în mare măsură de personaje controversate ca Alexandr Dughin sau Alexandr Prohanov. Și totuși, viziunea acestui „țar” asupra lumii ce‑l înconjoară se remarcă printr‑un caracter răzbunător pe cei care nu sunt de acord cu el. Ucraina și‑a plătit prețul îndepărtării de „lumea rusă” sau „lumea lui Putin” și îl va plăti în continuare, iar o bună parte a populației ucrainene se îndepărtează de vectorul național ucrainean fie prin refuzul de a se mobiliza pentru a lupta împotriva separatiștilor din estul Ucrainei, fie prin proteste față de adoptarea Legii Educației.

De altfel, în septembrie 2017, președintele Ucrainei, Petro Poroşenko, a promulgat Legea Educației, declarând că reforma învăţământului „este una dintre cele mai importante reforme, care va îmbunătăţi calitatea educaţiei”, asigurând paşii necesari pentru includerea Ucrainei în spaţiul educaţional european.

Noua lege a educaţiei din Ucraina prevede introducerea treptată a noului sistem de organizare a învățământului, materiile care se predau în limbă română urmând să fie înlocuite cu discipline predate exclusiv în limba ucraineană. Prima fază a reformei va avea loc începând cu 1 septembrie 2018 (reforma claselor primare şi a grădiniţelor). Predarea materiilor în limbă română se va păstra doar în clasele primare (1‑4). De la 1 septembrie 2022, reforma va fi implementată în cazul claselor medii, iar din 2027 se va răsfrânge și asupra claselor superioare (9‑12)[7].

Potrivit așteptărilor majorității experților, Legea Educației a stârnit numeroase critici mai ales din partea reprezentanților comunității românești din Ucraina. S‑a recurs la semnarea unui apel către Poroșenko, prin care se solicita respingerea prin veto a acestei legi, iar președintele României, Klaus Iohannis, chiar și‑a anulat vizita programată în octombrie 2017 în Ucraina, arătându‑se indignat de „restricționarea predării în limba minorităților naționale”. Pe de altă parte, naționaliștii ucraineni consideră că aceste gesturi politice fac parte din proiectul Bucureștiului de a constitui din nou România Mare pe seama Ucrainei[8].

Cert este că războiul din Ucraina, noua reformă a învățământului, protestele comunității românești, refuzul românilor ucraineni de a se mobiliza în armata ucraineană, proiectele separatiste prevăzute în sudul Basarabiei reprezintă momente dificile pentru promotorii statalității ucrainene. Capacitatea statului ucrainean de a rezista forțelor centrifugale din diferite regiuni este condiționată și de solidarizarea comunității românești cu conducerea politică de la Kiev.

Republica Moldova
Situația românilor basarabeni din Republica Moldova este diferită față de statutul basarabenilor ucraineni. Se consideră că Moldova este stat independent, suveran, dar nu și indivizibil. Aici disponibilitatea președintelui Igor Dodon de a comunica direct cu așa‑numitul președinte al Transnistriei, Vadim Krasnoselsky, nu se înscrie nicidecum în logica războiului ucrainean. Transnistria are un statut diferit de cel al Republicii Populare Donețk și al Republicii Populare Lugansk, iar conflictul înghețat și conviețuirea nelipsită de provocări cu separatiștii din regiune au o anumită vechime. Dincolo de continuarea dialogului cu regimul separatist de la Tiraspol, s‑a prefigurat și chiar s‑a afirmat de ceva timp logica unei confruntări permanente între președintele pro‑Moscova Igor Dodon și coaliția pentru integrare europeană. Iar cele mai grele lupte și cele mai vizibile rezultate se dau la nivelul Curții Constituționale a Republicii Moldova.

Pe 31 octombrie 2017, Curtea Constituţională de la Chișinău a dat aviz pozitiv solicitării unui grup de parlamentari, referitor la proiectul de lege privind modificarea articolului 13 din Constituţia republicii, care prevede înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu sintagma „limba română”. „Din momentul adoptării Constituţiei, în 1994, se discută intens limba pe care o vorbesc cetăţenii Republicii Moldova. Cetăţenii Republicii Moldova vorbesc limba română[9], a declarat liderul fracţiunii Partidului Liberal Democrat din Parlament, Tudor Deliu.

Altă înfrângere pentru liderul prorus Igor Dodon se datorează tot Curții Constituționale, prin instituirea interimatului funcţiei de preşedinte al Republicii Moldova, după ce a fost depusă o sesizare de către Guvern referitoare la refuzul președintelui de a semna decretul de numire a ministrului Apărării. Membrii Curții Constituţionale au constatat existența unor circumstanţe care au justificat instituirea acestei situaţii în cazul numirii lui Eugen Sturza în funcţia de ministru al Apărării, decretul urmând să fie semnat de premierul Pavel Filip sau de preşedintele Parlamentului, Andrian Candu. Curtea a decis că refuzul lui Igor Dodon de a semna decretul de numire în funcţia de ministru al Apărării pentru Eugen Sturza „constituie o încălcare gravă a obligaţiilor şi a jurământului depus la învestirea în funcţie[10].

Instituirea interimatului funcției de președinte în Republica Moldova reprezintă deznodământul unei lungi confruntări a președintelui Dodon cu celelalte instituții ale statului, în special cu Guvernul și Parlamentul Republicii Moldova. De exemplu, pe 6 septembrie 2017, Dodon anunţa despre decizia de suspendare a Hotărârii Guvernului privind participarea militarilor moldoveni la exerciţii militare în Ucraina. În pofida statutului de comandant suprem al președintelui țării, Guvernul a dispus deplasarea a 57 de militari moldoveni în Ucraina cu scopul de a participa la exerciţiile militare Rapid Trident – 2017[11].

Dincolo de trimiterea soldaților în Ucraina sau proiectul de introducere a sintagmei „limba română” în Constituție, este memorabilă deportarea în masă a jurnaliștilor, artiștilor și politicienilor ruși din Republica Moldova. Situația se explică prin dorința actualei coaliții de guvernare de a demonstra Occidentului că Moldova a ales definitiv vectorul occidental în detrimentul vectorului rusesc.

Concluzie
Bucovina de Nord, sudul Basarabiei și Republica Moldova sunt teritorii înstrăinate de România ca urmare a ultimatumului sovietic din anul 1940. Mulți cetățeni români, ucraineni sau moldoveni nu au renunțat la conștiința apartenenței acestor teritorii la România Mare. Mai persistă argumentul identității lingvistice, culturale și istorice comune. Teritoriile situate în Ucraina au avut un parcurs special față de evoluția românilor din Republica Moldova. Ce îi leagă pe basarabenii din Bucovina de Nord, sudul Basarabiei și Republica Moldova este comuna lor experiență sovietică, ceea ce înseamnă deportări masive, colectivizare și nimicirea în masă a populației băștinașe.

De ce nu s‑a realizat în 1991 obiectivul unirii acestor teritorii cu România? De ce în 1918 acest lucru a fost posibil? Poate că explicația poate fi dată prin prisma politicilor inumane de creare a unui „homo sovieticus” în detrimentul identității naționale a băștinașilor? Sau poate contextul este diferit și primează principiul inviolabilității teritoriilor naționale, respectat în egală măsură de Ucraina, Republica Moldova și România? Cert este că ne putem aștepta la schimbări de anvergură în plan geopolitic, pe măsură ce va crește apetitul Moscovei pentru noi teritorii sau în contextul consolidării structurilor euro‑atlantice în această parte a Europei.

Note:[1] Ucraina – un butoi cu praf de pușcă, Hotnews, 2014,  http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16505993-ucraina-butoi-praf-pusca.htm.
[2] Буковинці ховаються від мобілізації за подвійним громадянством, Погляд, 2017, https://pogliad.ua/news/chernivtsi/bukovinci-hovayutsya-vid-mobilizaciyi-za-podviynim-gromadyanstvom-149516.
[3] Ucraina – un butoi cu praf de pușcă, Hotnews, 2014,  http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16505993-ucraina-butoi-praf-pusca.htm.
[4] Marin Viorica, Rusia lucrează la o nouă zonă separatistă în sudul Ucrainei: „Republica Populară a Basarabiei”, care ar putea destabiliza şi Republica Moldova, Adevărul, 2015, http://adevarul.ro/international/europa/rusia-lucreaza-noua-zona-separatista-sudul-ucrainei-republica-populara-basarabiei-putea-destabiliza-republica-moldova-1_5523d1d2448e03c0fd4f5648/index.html.
[5] Грицак о “Бессарабской народной республике”: Планировался заход “зеленых человечков” с территории Приднестровья, Гордон УА, 2017, http://gordonua.com/news/war/gricak-o-bessarabskoy-narodnoy-respublike-planirovalsya-zahod-zelenyh-chelovechkov-s-territorii-pridnestrovya-136015.html.
[6] Marin Viorica, Rusia lucrează la o nouă zonă separatistă în sudul Ucrainei: „Republica Populară a Basarabiei” care ar putea destabiliza şi Republica Moldova, Adevărul, 2015, http://adevarul.ro/international/europa/rusia-lucreaza-noua-zona-separatista-sudul-ucrainei–republica-populara-basarabiei-putea-destabiliza-republica-moldova-1_5523d1d2448e03c0fd4f5648/index.html.
[7] Preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko a promulgat controversata Lege a Educaţiei, care restricţionează predarea în limba minorităţilor naţionale, News, 2017, https://www.news.ro/externe/presedintele-ucrainei-petro-porosenko-a-promulgat-controversata-lege-a-educatiei-care-restrictioneaza-predarea-in-limba-minoritatilor-nationale-1922403425002017092217225484.
[8] Закон про освіту для Румунії був лише приводом, – експерт Василь Філіпчук, Громадське Радiо, 2017, https://hromadskeradio.org/en/news/2017/09/22/zakon-pro-osvitu-dlya-rumuniyi-buv-lyshe-pryvodom-ekspert-vasyl-filipchuk.
[9] Botnarenco Iurii, Curtea Constituţională a dat aviz pozitiv modificării articolului 13 din Constituţie. Limba română poate deveni limbă de stat în Legea Supremă, Adevărul, 31 octombrie 2017, http://adevarul.ro/moldova/politica/curtea-constitutionala-dat-aviz-pozitiv-modificarii-articolului-13-constitutie-limba-romana-deveni-limba-stat-legea-suprema-1_59f859a05ab6550cb8a9bdae/index.html.
[10] Popescu Mariu, Președintele Igor Dodon, suspendat temporar de Curtea Constituţională a Republicii Moldova, Press Alert, 20 octombrie 2017, https://www.pressalert.ro/2017/10/presedintele-igor-dodon-suspendat-temporar-de-curtea-constitutionala-republicii-moldova/.
[11] Ion Monica, Moldova trimite militari pentru exerciţiile NATO din Ucraina, în pofida vetoului prezidenţial, Radio România – Agenția de Presă, 7 septembrie 2017, http://www.rador.ro/2017/09/07/moldova-trimite-militari-pentru-exercitiile-nato-din-ucraina-in-pofida-vetoului-prezidential/.

Total 2 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*