Punctul Critic » Fondul şi forma » Sonia Cristina Stan: Faptul divers, cuceririle ştiinţifice şi ocolirea discursului ideologic în presa comunistă din România

Sonia Cristina Stan: Faptul divers, cuceririle ştiinţifice şi ocolirea discursului ideologic în presa comunistă din România

Sonia Cristina Stan[1]

În timpul regimului comunist, puţine erau informaţiile de presă care scăpau retoricii propagandistice a Partidului Comunist Român. Cu toate acestea, ele nu erau cu totul inexistente. Se constituiau de regulă din puţinele ştiri de fapt divers (interne, dar mai ales internaţionale), informaţiile utilitare, răspunsurile la scrisorile adresate redacţiei şi cam atât. Cercetarea noastră s‑a focalizat asupra a ceea ce esteconsiderat cel mai aproape de informaţia pură – ştirile – în primele două ziare ca vizibilitate şi tiraj din România – Scânteia şi România liberă – în decursul unui an ales la întâmplare: anul 1986.

Regimul ceauşist avea 21 de ani de existenţă în 1986, dintre care ultimii (după 1980) au fost cei mai opresivi. Ani traversaţi de înăsprirea extremă a condiţiilor de trai pentru populaţie şi lipsa de orizont în majoritatea componentelor vieţii: absenţa alimentelor de bază sau raţionalizarea acestora, raţionalizarea energiei electrice şi a apei, restrângerea libertăţilor umane fundamentale (la autodeterminare – mai ales la avort în cazul femeilor, la libera circulaţie, la credinţă), modificarea ideii de statut social, de prestigiu, şi indicatorilor clasici ai acestora: glorificarea muncitorilor în detrimentul intelectualilor, influenţa şi avantajele semnificative de care se bucurau reprezentanţii unei clase privilegiate – şefii de restaurante sau alte unităţi de alimentaţie publică (pentru a da numai un exemplu), – funcţii indicatoare de statut, membrii nomenclaturii comuniste, cu o uriaşă influenţă politică. Peste toate acestea, convingerea regimului că edificarea socialismului este cea mai nobilă dintre misiuni. Că societatea nou creată este mai bună decât cea capitalistă – demonizată, sau decât oricare alta. Despre realităţile extrem de dureroase ale României aproape că nu se vorbea. De ele se ocupa Miliţia şi Justiţia, dar acestea nu ajungeau în presă decât arareori şi într‑o variantă acceptabilă. România nu avea violatori, criminali, escroci, morţi şi răniţi. Avea însă furturi din gestiune şi delapidări pe care le prezenta uneori în presă, dar numai pentru a glorifica meritele miliţienilor care le‑au descoperit şi pentru a infiera şi descuraja asemenea elemente care nu pot exista în societatea perfectă pe care regimul credea că o construieşte.

Anul 1986 a fost traversat de câteva evenimente marcante, atât la nivel internaţional, cât şi intern. La 28 ianuarie, explodează naveta Challenger, la câteva secunde de la lansare, mor toţi cei 7 astronauţi aflaţi la bord. La 21 martie, are loc explozia de la mina Vulcan, la noi în ţară, care provoacă moartea a 17 persoane şi rănirea altor două. La 26 aprilie, s‑a produs accidentul de la Centrala Nucleară de la Cernobîl. Pe 7 mai, echipa Steaua Bucureşti câştigă pentru prima dată în istoria fotbalului românesc Cupa Campionilor Europeni la fotbal, învingând în finală, după executarea loviturilor de la 11 m, cu 2‑0, echipa spaniolă „FC Barcelona”. La 31 mai, începe Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic (o ţară încă nedezmeticită după cutremurul devastator din septembrie 1985, în urma căruia au murit 9.000 de oameni). Pe 31 august, se produce în regiunea Vrancea un cutremur cu magnitudinea de 6,5 grade pe scara Richter, resimţit puternic la Bucureşti şi în sud‑estul ţării. Moare la Chicago, pe 22 aprilie, scriitorul Mircea Eliade, iar Elie Wiesel primeşte premiul Nobel pentru Pace. Dintre toate aceste evenimente, doar explozia navetei Challenger este relatată de presa din România şi câştigarea Cupei Campionilor de către Steaua – un eveniment de marcă pentru viaţa sportivă, dar mai ales pentru mândria naţională, relatat în zile succesive de către trimişii speciali sau preluat de pe agenţiile de ştiri internaţionale. Explozia de la Cernobîl de pe 26 aprilie nu avea să fie nici măcar amintită de către presa centrală, nici pe 27, nici pe 28 aprilie, şi nici mai târziu. Tot astfel stau lucrurile şi cu explozia din mina Vulcan sau moartea lui Mircea Eliade. Niciun cuvânt.

Cercetarea mea este una sociologică de sorginte calitativă. M‑a interesat care au fost modalităţile de evaziune de sub discursul dominant (propagandistic, fals, lipsit de conţinut, departe de realităţile sociale) în principalele gazete cotidiene de la acea vreme – Scânteia şi România liberă – pe parcursul unui an. Au fost analizate, prin tehnici de analiză de conţinut şi analiză de discurs, apariţiile zilnice ale ziarelor amintite. În grila de analiză, am urmărit preponderent: care erau principalele subiecte abordate (temă, frecvenţă, recurenţă, stereotipii), de cât spaţiu editorial beneficiau, care erau realităţile sociale privilegiate, care era mesajul subiacent (dacă el exista), care erau posibilele surse ale textelor (agenţii, corespondenţi, alte publicaţii etc).

În cele două ziare studiate, Scânteia şi România liberă, în lunile ianuarie‑iunie, preocupările sunt în mare parte legate de: urările de început de an ale „tovarăşului” Nicolae Ceauşescu, telegramele de felicitare din partea altor state prietene (preponderent din Orientul Mijlociu şi Africa), urările de bine din partea „poporului” către cei doi conducători de zilele lor de naştere (patru pagini din cele şase ale ziarelor), maniera magistrală în care autorităţile, populaţia – „printr‑o mobilizare exemplară” – au făcut faţă troienelor din Bucureşti (a nins mult în iarna lui 1986), starea lucrărilor agricole de primăvară – pregătirea pământului, însămânţările etc. Pagini întregi de „chemări la întrecere” iniţiate de consilii judeţene sau întreprinderi, apoi, în lunile de vară, nebunia realizării planurilor de producţie şi, fireşte, raportarea depăşirii acestora. Alte pagini întregi erau ocupate cu plenare şi congrese când acestea aveau loc, sugrumând de fapt tot spaţiul editorial.

Puţinele modalităţi de evaziune din această retorică propagandistică erau rubricile României libere „Cotidiene” (rubrică realizată preponderent de către Petre Mihai Băcanu), alături de „Curier cetăţenesc”, „În câteva rânduri” sau (rar) materiale independente, constituite în ştiri de fapt divers sau cuceriri ştiinţifice. Tot astfel, „Din orizonturile cunoaşterii” a Scânteii, rubrică nesemnată, dar şi alte câteva „scăpări”, în general pe pagina 6, cea a „Vieţii internaţionale”, sau cele de la rubrica „Agenţiile de presă – pe scurt”.

Rubrica denumită „Cotidiene” a României libere nu apărea zilnic, ci de două, trei ori pe săptămână. Era realizată de Petre Mihai Băcanu, dar mai semnau şi: Constantin Azoiţii, Viorel Chiurtu, Virgil Lazăr etc. Reunea în mare parte ştiri de fapt divers – mici istorii insolite, bizarerii, gesturi umane extraordinare, recorduri, dar şi infracţiuni.

Totuşi, nici măcar aceste ştiri nu scapă cu totul retoricii propagandei: un inginer a adus la o fermă legumicolă din Brăila un „burete vegetal”, care are multiple avantaje („Printre altele, din seminţele acestuia se poate obţine ulei, iar seminţele pot fi introduse şi în compoziţia nutreţurilor combinate”, una dintre multele obsesii ale regimului). Un alt legumicultor, tot din Brăila (ştire semnată de acelaşi nume ca şi precedenta – Viorel Chiurtu, probabil corespondent), reuşeşte să planteze iarna în sere ciuperci, fireşte „pentru a folosi intensiv terenul din sere, adică şi între ciclurile de legume”. (11 ian., p. 2) Totul trebuie exploatat cât mai raţional!

Erau semnalate aici şi fapte de corupţie sau infracţiuni, un lucru aparent contradictoriu, căci Ceauşescu nu agrea prezenţa aspectelor disfuncţionale ale societăţii în presă. Totuşi, el recomandase gazetarilor imediat după venirea la putere, în 1965, să prezinte şi „aspectele negative” ale societăţii, dar numai pentru a‑i infiera pe cei care îl opreau din făurirea societăţii visate, şi le ceruse chiar să găsească modalităţi de combatere a acestor fenomene prin scris. Aceste fapte erau reclamate direct la redacţie de către cetăţeni (care veneau cu „proba”), sesizate de către alţii sau descoperite de redactori:

Vânzarea la pachet, condiţionarea cumpărării anumitor produse alături de altele mai puţin căutate

–   Un cetăţean din Bacău (căruia i se publică numele şi adresa) cumpără o găină („mare şi grasă”) de la un Agrocoop, dar constată acasă că aceasta are ataşate 13 picioare. Se prezintă cu „monstrul” la redacţia României libere, ca să fie crezut pe cuvânt. Responsabilul unităţii „a refuzat însă să destăinuie metoda, procedeul prin care s‑a putut ajunge la asemenea performanţă. Suntem siguri că organele în drept vor fi în măsură să reconstituie… metoda”, scrie gazeta. (11 ian., p. 2) Metoda, folosită la scară largă, este una cunoscută de către cetăţeni: pentru a atârna mai mult la cântar, şefii unităţilor agroalimentare recurgeau frecvent la astfel de trucuri.

–   La cofetăria din Oşorhei, Bihor, ciocolata se vinde dacă se achiziţionează şi un pachet de ţigări Amiral. La fel şi la o unitate de legume‑fructe din Săveni‑Botoşani, cumperi cartofi dacă iei alături şi un pachet de Litoral. Autorul (PM Băcanu) amendează şi ironizează aceste practici, mai ales alăturarea dintre nişte produse atât de necompatibile. (15 ian., p. 2)

–   O gestionară de la o unitate de papetărie‑jucării‑parfumerie are nefericita idee să introducă în nişte pungi de cadouri şi o surpriză: un calendar (de 25 de lei bucata), numai că pe acesta scrie „La mulţi ani 1983!”. „Pesemne că o astfel de «iniţiativă» nu trebuie trecută cu vederea de ICSMI Brăila care are obligaţia să‑i aducă la cunoştinţă gestionarei inventive că ne aflăm, totuşi, în 1986”, ironizează şi amendează, de asemenea, redactorul semnatar, Viorel Chiurtu. (4 ian., p. 2)

Furturi din gestiune, delapidări

–   La Sibiu au fost descoperiţi câţiva gestionari extrem de „păgubitori”, unul a furat din gestiunea unui depozit 250.000 de lei, pentru că se putea, nu‑l controla nimeni, gestionara nouă fură şi ea, dar mai puţin: 80.000 de lei, la cooperativa Sadu, „gestionarul I. Hanea a socotit cam aşa: fur cât pot şi dacă mă prinde pun banii la loc imediat. Zis şi făcut. Când la o verificare i s‑a găsit o lipsă din gestiune a 273.000 de lei – cu consimţământul tacit al conducerii – a «pus banii jos», în aceeaşi zi. Câtă operativitate!”.

Furturi, mici infracţiuni

–   O bandă de infractori – „Pantera”, „Chiorul” şi „Şopârlă”, trei inşi care furaseră zece cojoace şi o haină de blană de iepure dintr‑o fabrică din Focşani, intrând pe un chepeng. (9 ian., p. 2)

Recorduri horticole, dendricole etc. (cel mai mare burete, cea mai mare ciupercă, – de regulă deţinătorii vin la redacţie cu ele). Cele mai multe sunt informaţii obţinute de la… serele din diverse localităţi.

–   un alt cetăţean vine la redacţie (se pare că era o practică uzuală) cu un burete uriaş de Pleurotus pe care l‑a găsit pe tulpina unei plute în pădurea Gorgota‑Glodeni. Dar nu este cel mai mare pe care l‑a cules, acela avea 10,5 kilograme…

–   nişte pensionari din Chitila au reuşit să cultive, din seminţe, dovleci japonezi de 2 metri.

–   în Grădina Botanică din Bucureşti a reuşit să crească Albiţia julibrisin, un fel de mimoză, care în alte ţări din Europa nu a putut fi aclimatizată decât în sere. (16 ian., p. 2)

Istorii insolite

–   un mistreţ de vreo 80 de kilograme a intrat în capitală. A fost văzut prin cartierul Pantelimon şi se pare că ar fi apărut dinspre pădurea Cernica. L‑au alergat locuitorii şi în final a fost împuşcat de către un vânător. (4 ian., p. 2)

Recorduri de natalitate, de greutate la naştere, naşterea de gemeni, tripleţi etc.

–   naşterea unor copii „uriaşi” – 5.700 kg (15 ian.)

–   cinci generaţii care convieţuiesc în aceeaşi familie: un copil din Maramureş are mamă, bunică, străbunică şi stră‑străbunică (care adună fânul la 81 de ani) (16 ian.)

–   gesturi umanitare: cetăţeni care donează sânge pentru semenii lor, de regulă colegi

–   ce mai fac siamezele Lina şi Gherghina operate de doctorul Dan Hamza în urmă cu trei ani, dar şi tripleţii Oscar, Petru şi Ioan din Maramureş. (11 ian.)

Istorisiri cu animale

–   cum îi cheamă pe cei doi pinguini de la Delfinariul din Constanţa aduşi de comandanţii navelor (acelora de pescuit oceanic, de care am amintit) şi cum se face că nu se prea înţeleg – pentru că sunt concurenţi la adunatul cercurilor aruncate de delfini.

Toate ştirile de la această rubrică au dimensiuni reduse (cam 1.000 – 1.500 de semne tipografice – o jumătate sau cel mult trei sferturi de pagină A4) şi provin din surse diverse: de la corespondenţi, de la diverse instituţii – Miliţie, Procuratură, Tribunale etc.), dar şi de la cetăţeni sau din experienţa directă a redactorilor.

„Curier cetăţenesc” (cu o frecvenţă meteorică) cuprindea informaţii utilitare, reunite în ştiri foarte scurte (o frază, maxim două):

–   unde se pot adresa cetăţenii pentru diverse servicii: de tocilărie, de recondiţionări

–   tronsoane de tramvaie date în folosinţă, sau… patinoare artificiale (ca cel de la Galaţi)

–   diverse nereguli minore (în cazul de faţă probabil o greşeală de tipar) sesizate de redacţie: „Din tabelul cu mersul trenurilor din vitrina Agenţiei de voiaj din Târgu Jiu, rezultă că personalul 2021 (Bucueşti‑Simeria) staţionează în acest oraş zece ore şi 11 minute”.

–   redeschiderea barului Melody (denumit „Restaurantul Melody” în text) în incinta hotelului Ambasador, unde evoluau soliştii Mihaela Oancea, Păuniţa Ionescu, Gil Dobrică.

Dar tot această rubrică furniza printre altele poziţia unor nave româneşti de pescuit oceanic (15 ian. pag. 5): ce nave sunt în Mauritania, în zona Marii Britanii, sud‑vestul Africii, Luanda, sau în revizie. De acestea să fie vorba oare în rememorările lui Petre Mihai Băcanu, relatate de multe ori în interviurile din ultimii ani? În rubricile analizate în această cercetare nu apare nicio semnătură (e foarte probabil ca tot PM Băcanu să o fi realizat, dar fără semnătură). „Dădeam, de exemplu, poziţia navelor româneşti pe glob. Aveam de unde, că erau 300 de nave. Rudele erau foarte interesate, voiau să ştie. Odată, am avut scandal cu Securitatea. Ce interes am avut să dau poziţia navelor? «Domnule, am mai dat‑o, asta se afişează‑n port, la Constanţa!». Ceauşescu era la Predeal şi cineva îi arătase o ştire din rubrică: una din nave venea cu peşte şi pleca cu arme în Namibia. «Află agenturili!». Nu mi‑a mai apărut semnătura vreo două luni” [2].

Dar şi fapte diverse pure, adorabile: „Un afiş pe peretele bodegii Terasa Victoria din Târgu Jiu: Păstraţi curăţenia la locul de muncă. Fără comentarii”.

„Pe marginea scrisorilor adresate redacţiei”, o altă rubrică în care se puteau citi informaţii trimise de cititori despre diverse nereguli, cereri, nelămuriri, sau… mici delaţiuni: cetăţeni care ţineau neapărat să‑şi pârască vecinul, să reclame o neregulă sau să se dea pe sine drept exemplu de abnegaţie în lupta pentru economisirea energiei electrice, de pildă. „Părerea mea, ne scrie Gh. Tomozei din Bucureşti, este că totul porneşte de la preocuparea de a se înlătura orice sursă de risipă. La noi acasă, becurile nu ard nici un minut în plus, mărimea lor este stabilită în funcţie de cerinţe, iar aparatele sunt folosite raţional. Rezultatul acestei permanente strădanii îl citim la contorul electric”. (23 ian.) Cetăţenii sesizau nereguli redacţiei: produse cu termenul de garanţie expirat, condiţionarea achiţizionării produselor împreună cu altele (de care am vorbit mai sus), pensii de întreţinere nelivrate mamelor din pricina neatenţiei vreunui contabil etc.

Asemănătoare acestei rubrici, dar cu diferenţa că scrisorile cititorilor erau publicate ca atare, era şi rubrica Opinii (apărea rar pe pagina 6):

–   un biet cetăţean din Oţelu Roşu încearcă probabil să‑şi facă un album foto şi se adresează cooperativei Cartonajul din Bucureşti, dorind să cumpere doar colile de carton, fără coperţi. Numai că niciuna dintre unităţile cooperativei nu‑i răspunde. Furios, scrie redacţiei: „Nu ştiu ce să cred. Nu există aceste unităţi, sau cei în cauză nu primesc comenzile?”

–   un alt cetăţean, din Constanţa, este foarte trist că staţia unde îşi încărca sifoanele s‑a stricat sau merge doar din când în când, din pricina unei defecţiuni la conducta de aducţiune a apei, neremediată de luni de zile. „Ne întrebăm ce este atât de greu să se repare o conductă care măsoară doar cinci metri? Cine trebuie să o repare: ICRAL sau întreprinderea de apă şi canal?”

–   o asociaţie de locatari de pe Banu Manta, Bucureşti, scrie redacţiei semnalând că locatarii au fost lăsaţi fără apă curentă. „Ştim că în acest timp s‑a lucrat la o conductă, dar pentru a evita situaţia expusă, ar fi fost necesar ca organele în drept să anunţe cu o zi înainte intenţia de‑a se închide apa”.

–   o bucureşteancă din Şoseaua Iancului scrie că: „În urmă cu un an, ICAB a făcut o reparaţie pe strada Vulturilor la o conductă spartă. De atunci cetăţenii aşteaptă ca gropile rămase de pe urma reparaţiilor să fie astupate (…) ţinem să aducem aminte întreprinderii care uită să repare ce a stricat, că orice lucru început trebuie terminat”. (8 febr.)

La rubrica „În câteva rânduri”, alături de informaţii serioase despre realităţi externe, se ofereau deseori informaţii enigmatice despre populaţia diverselor state ale lumii (Canada, Statele Unite ale Americii, Danemarca, Bangladesh), preluate din date statistice provenite din recensăminte: „Populaţia Pakistanului se ridică la 93,4 milioane de locuitori, mai mare decât în 1981, anul când a fost efectuat ultimul recensământ”. Atât, fără nicio altă contextualizare.

Coloana fără titlu şi fără semnătură, care se constituie din ştiri internaţionale pe scurt, din pagina şase (pagina de externe denumită Viaţa internaţională), lată de cinci centimetri, înaltă cât toată pagina şi delimitată de restul articolelor prin două linii pe înălţime, cuprindea informaţii gen magazin în mare parte – descoperiri arheologice, descoperiri ştiinţifice, cuceriri ale tehnicii şi medicinei, dar şi fapt divers, toate din afara graniţelor ţării. Sursele erau agenţiile internaţionale de ştiri (atribuite în text), dar atunci când sursa nu este indicată este greu de identificat – probabil alte publicaţii străine, mai ales pentru ştirile privitoare la ştiinţă.

Descoperiri arheologice: s‑a descoperit mormântul lui Maya, vistiernicul faraonului Tutankhamon (12 febr.)

Descoperiri medicale: specialiştii chinezi „au pus la punct un aparat pentru diagnosticarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii), mai ieftin decât cele importate” (18 febr.), o nouă metodă de operare a cataractei (31 ian.)…

Recorduri: Doi grădinari din Florida au reuşit să producă un soi neobişnuit de roşie „hidroponică”, cu multe fructe cântărind peste un kilogram. (31 ian.) Prima lalea complet neagră din lume a fost obţinută de un cultivator de 29 de ani din Olanda, pentru realizarea căreia s‑a străduit mai bine de şapte ani. (22 febr.)

Catastrofe aviatice (cu consecinţele lor): urşii, cerbii şi mistreţii au părăsit muntele Osutaka, unde s‑a prăbuşit un avion în 1984, soldat cu 520 de victime, din pricina zgomotului continuu datorat operaţiunilor de recuperare a victimelor şi resturilor epavei. (9 ian.)

Gesturi umane neobişnuite: un tânăr canadian moare pentru că refuză transfuzia de sânge, „aceasta fiind contrară convingerilor sectei Martorii lui Iehova, din care făcea parte” (31 ian.), altă tânără, o americancă de 21 de ani însărcinată, refuză şi ea transfuzia din aceleaşi considerente (10 mai), o femeie în vârstă de 100 de ani a murit într‑o închisoare din Statele Unite, unde fusese închisă pentru omor, în 1929. Ea a refuzat de mai multe ori graţierea pe motiv că nu avea familie şi nici bani să se întreţină. (5 iunie)

Pasiuni: O columbiancă pasionată de fotbal vine la „Mundialul” din Mexic, însărcinată, dar naşte în aeroport şi îi pune fetiţei numele Lupita Mexico ’86”. (2 iunie)

Gesturi eroice: un american de 38 de ani, invalid de război, salvează de la înec un copil. (12 iunie)

Cel mai, cea mai: Cel mai în vârstă om din lume a încetat din viaţă la 120 de ani. Este japonez, se numeşte Shigechiyo Izumi şi a murit în somn, în locuinţa sa de pe Insula Tokynoshima.

Exemplare rare: „O broască ţestoasă gigant, de apă dulce, specie despre care se credea că ar fi dipărut în urmă cu două decenii, a fost redescoperită în fluviul thailandez Chao Phraya, la nord de Bangkok (…) Potrivit specialiştilor, exemplarul descoperit ar avea 150 de ani”. (24 mai)

Ştiri care activează frici ancestrale, imaginarul colectiv:

– Ploile acide par să stea la originea… senilităţii (date dintr‑un studiu din Norvegia). Tot ploile acide sunt responsabile de poluarea unor lacuri în Statele Unite, datorate emanaţiilor industriale de sulf. (8 apr.)

– Invazii bizare: „O invazie de furnici roşii a provocat mari pagube în Brazilia. Este vorba de atacarea şi distrugerea a 230.000 de hectare de păduri de eucalipţi din statul Mato Grosso, în sud‑estul Braziliei”. (15 mai)

– O mică insulă scoţiană pe care s‑au făcut testări secrete pentru germenii mortali de anthrax în timpul celui de-al Doilea Război Mondial va fi decontaminată şi redată proprietarilor. (17 mai)

Curiozităţi din lumea animalelor: cum comunică elefanţii. (22 febr.)

Fraude de proporţii: nimic din ţară. Un bancher israelian care fraudase o bancă din Ierusalim cu 15 milioane de dolari este arestat la Versailles.

Copii „în eprubetă”: Copii născuţi prin fertilizarea in vitro, o tehnică încă la începuturi în 1986 (cvintupleţi, aduşi pe lume în Marea Britanie).

Pietre preţioase: Şapte diamante rare (cu patru faţete) au fost descoperite în China. (10 mai)

Vedete: Actorul Clint Eastwood este ales primar la 55 de ani, în oraşul american Carmel.

Bizarul cel mai bizar: un copil de 4 ani este găsit în jungla din Kampala (Uganda). Nu mănâncă decât iarbă, nu vorbeşte şi merge ca maimuţele. Se presupune că a rămas orfan în timpul războiului civil şi l‑au crescut animalele sau a reuşit să supravieţuiască hrănindu‑se cu fructe şi rădăcini. (26 iunie)

Cronica rutieră era şi ea o ocazie de a relata întâmplări la limita anecdoticului, cu beţivani care confundau drumul cu trotuarul. În mare parte, rubrica îndemna conducătorii auto la prudenţă în faţa condiţiilor meteorologice nefavorabile: ceaţă, căderi de zăpadă etc, dar era şi o ocazie de a povesti întâmplări insolite (mai ales sub semnătura aceluiaşi Petre Mihai Băcanu). Acesta relatează pe 9 ianuarie că a devenit „un fenomen îngrijorător” ca anumiţi cetăţeni, în stare avansată de ebrietate, să… adoarmă pe şosea sau pe marginea drumului, fiind apoi răniţi sau ucişi de maşini. Băcanu îi strânge la un loc (vreo 6,7) şi povesteşte pe scurt cum şi‑au pierdut viaţa sau au fost accidentaţi din pricina alcoolului: „(…) În mersul său în zigzag, şi Matei Csaba (27 de ani) din Târgu Mureş a ajuns în faţa unui autoturism, pierzându‑şi viaţa. Mihai Rahoveanu din Baia Mare circula pe şapte cărări, ajungând pe partea dreaptă a drumului, când a fost surprins de un autoturism ce depăşea o căruţă şi accidentat grav. Pietonul turmentat avea şi trotuar, pe unde putea circula în voie, fără să se expună accidentelor. Iar Ioan Dănuţ din Finteşu Mic (Maramureş), deşi avea şi el trotuar la dispoziţie, pe unde să se deplaseze, prin Satulung, a folosit tot şoseaua, fiind acroşat de un autoturism. Se afla şi el în stare de ebrietate”. (9 ian., p. 2)

Anunţurile de mica publicitate (neanalizate aici) ar putea furniza informaţii preţioase despre viaţa economică (ce se vindea, ce se cumpăra) şi socială a acelor vremuri. Doar pentru contextualizare, iată un anunţ din ianuare, la Pierderi, înduioşător: „Pierdut poşetă maro, 14 decembrie, Magazinul Lactate, Bd. 1 Mai. Tel. 595971”.

Scânteia şi discursul controlat

Cotidianul Scânteia, oficiosul Partidului Comunist Român, este mult mai rezervat şi mai puţin diversificat în alegerea subiectelor şi redactarea materialelor care să ocolească discursul ideologic. Puţinele articole fără retorica propagandistică sunt cele ştiinţifice sau de tip magazin („Din orizonturile cunoaşterii”), câteva ştiri externe (de regulă aparţinând rubricii „Agenţiile de presă – pe scurt”) şi unele articole din cadrul rubricii „Curier cetăţenesc”. Acestea din urmă, nu până la capăt libere în discurs, întrucât, deşi prezentau mici fapte de viaţă, întâmplări cotidiene (toate cu implicaţii sociale), în mare parte cuprindeau îndemnuri moralizatoare.

Rubrica „Din orizonturile cunoaşterii”

Interesul presei pentru ştiri sau articole extinse din domeniul ştiinţei, vizibil şi în ziarele centrale (Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului), poate părea neobişnuit astăzi. Se poate crede că el era dictat de dorinţa de eliberare de sub discursul dominant, şi colateral chiar era. Totuşi, puţine hotărâri importante la nivel de politică editorială se luau în presă în acea epocă fără „indicaţiile preţioase” ale conducătorului suprem, exprimate în mare parte în timpul congreselor partidului, prin decrete sau consfătuiri etc.

Încă din anul 1965, în urma unei consfătuiri pe ţară a „lucrătorilor din presă şi radio‑televiziune” (cum erau denumiţi gazetarii acelor vremuri), Ceauşescu îşi arătase nemulţumirea cu privire la faptul că presa nu cuprindea suficiente materiale ştiinţifice şi că astfel rolul ştiinţei în edificarea socialismului nu era pe deplin înţeles. Acest lucru a fost remediat în anii următori prin promovarea progresului tehnic în articole ample, cu titluri precum: „Ştiinţa românească – în primele rânduri ale luptei pentru progres, pentru dezvoltarea socialistă a patriei”, „Ştiinţa – factor esenţial în accelerarea construcţiei socialiste şi comuniste”, cu un profund conţinut ideologic (Scânteia, ianuarie 1986). Articolele tehnico‑ştiinţifice care nu urmau ideologia sufereau în mare parte de lipsa de inteligibilitate, când nu erau de‑a dreptul criptice. Iată un exemplu: „(…) În comparaţie cu turnarea clasică, în nisip, turnarea sub presiune prezintă importante avantaje, cum ar fi: obţinerea unor suprafeţe netede, fără porozităţi; o bună toleranţă dimensională a pieselor obţinute, ceea ce permite reducerea ori chiar suprimarea obişnuitelor prelucrări ulterioare; caracteristici mecanice bune şi posibilitatea fabricării unor piese de mare fineţe”. (15 ian., p. 5) Desigur, pentru breasla metalurgiştilor, aceste informaţii pot fi perfect inteligibile, ba chiar interesante, totuşi, cotidianul Scânteia (mai ales el) are pretenţia de a se adresa „întregului popor”. Cele mai multe explicaţii despre descoperiri, invenţii şi inovaţii (mai ales tehnice) sunt greoaie, complicate, neatrăgătoare. Iată cum redactează Scânteia o ştire despre o nouă metodă de acoperire a gropilor din asfalt, descoperită de olandezi: „(…) Dispozitivul funcţionează cu aer comprimat încălzit cu propan. Aerul astfel încălzit se dilată rapid şi nu iese decât printr‑un mic tub plasat în faţa dispozitivului. Se obţine astfel un jet foarte puternic de aer cu care se poate opera eficient. Datorită sistemului de încălzire indirectă, fără flacără, temperatura aerului nu depăşeşte 300 de grade Celsius, ceea ce exclude arderea asfaltului. Dispozitivul este prevăzut şi cu un sistem de pornire electrică ce aprinde gazul, prin intermediul unor bujii (…)”. (18 ian., p. 5) Pentru că maniera de redactare, aşa greoaie şi tehnicistă, este totuşi extrem de asemănătoare în toate articolele din această rubrică, sursele textelor par să fie publicaţii de specialitate din afară, e greu de crezut că o agenţie de ştiri putea redacta astfel, chiar la un departament ştiinţific.

Preocupările majore se cantonau în jurul următoarelor subiecte (ierarhizate mai jos în ordinea frecvenţei, cu câteva exemple de titluri). În majoritatea covârşitoare sunt informaţii internaţionale:

–   economisirea energiei electrice („Scut împotriva pierderilor de căldură”)

–   convertirea energiei solare în energie chimică, apoi în energie termică („Sterilizator solar automat)

–   descoperirea de noi combustibili („Biocarburant din resturi textile”, „Un bun combustibil – batoane din scoarţă de copac”, „O bacterie – mare fabricantă de biogaz”)

–   valorificarea resurselor naturale cât mai eficient („Haldex, o inedită mină de cărbune”)

–   exploatarea energiei solare („Soare stocat în… sare”, „Sugativă de radiaţii solare”)

–   energia eoliană („Atlasul unei preţioase resurse”)

–   cuceriri tehnologice („Turnare sub presiune”, „Sudură prin explozie”, „Sudură magnetică”)

–   descoperiri medicale („Pancreas ajutător”, „Vaccin mai eficient”, „Cardiostimulator de serie”, „După modelul cangurului” – e vorba de descoperirea adaptabilităţii globulelor roşii la lipsa de oxigen, la canguri, ceea ce ar putea folosi la studierea lor în scopul ameliorării unor maladii la om)

–   valorificarea deşeurilor, ecologie, protejarea mediului („Comoara din pubele”, „Pentru toaleta mărilor”, „În loc să se irosească”, „De strajă în codri” – e vorba de montarea de camere de luat vederi în păduri din Polonia, pentru detectarea incendiilor, „Epurare microbiologică a apelor reziduale”)

–   combaterea infertilităţii la femei („«Aliat» al maternităţii”)

–   îngrijirea copiilor („Atenţie la medicaţia copiilor”, „Tensiometru pentru nou‑născuţi”)

–   alte ştiri (descoperirea unei „vetre” de diamante în Africa, parc cu autogestiune pentru indienii din America de Sud etc, descoperiri arheologice)

Tot la această rubrică, mai există un corpus interesant de subiecte bizare, care stârnesc reacţii ironice sau chiar cinice (dispariţia rinocerilor, proiectoare performante pentru iluminatul subacvatic, creşterea crocodililor pentru consum la o fermă din Africa, descoperirea de diamante‑gigant), nu datorită informaţiilor pe care le conţin şi care pot fi valoroase, ci a contextului în care erau livrate: în plin regim comunist – unui popor care avea cu totul şi cu totul alte preocupări, preponderent privitoare la traiul zilnic.

La rubrica „Agenţiile de presă – pe scurt” se puteau citi printre informaţii despre congrese şi reuniuni ale partidelor socialiste din întreaga lume, greve şi proteste – ca „realităţi capitaliste”, şi alte ştiri: despre descoperirea unui nou satelit al planetei Uranus (în general, programele spaţiale şi preocupările pentru cosmos sunt puternic ilustrate), căderile masive de zăpadă din toată Europa în iarna lui 1986, inundaţiile din Bolivia, accidente miniere sau de circulaţie, prăbuşiri de avioane, cutremure, explozii, incendii, erupţii vulcanice, încercări de recuperare a Tezaurului regelui Cresus de către Turcia şi chiar decernarea premiilor Oscar în SUA. Iată cum relatează Scânteia producerea unei explozii mai puţin obişnuite: „Accident în timpul unei experienţe biologice. O ştire transmisă de agenţia T.A.S.S. anunţă luarea sub control de către poliţie a laboratorului Universităţii din San Francisco, unde se efectuau experienţe biologice. În timpul unui experiment, dintr‑o manevră greşită, în încăperea respectivă s‑a scurs o anumită cantitate de praf. Imediat, şase persoane au fost trimise la spital. Toţi cei care s‑au aflat în timpul «experienţei» în zona laboratorului au fost avertizaţi să se adreseze de urgenţă medicului în caz de dureri în gât sau febră, întrucât simptomele respective ar putea prevesti îmbolnăvirea cu ciumă bubonică”. (20 iunie, p. 6) Aflăm, printre altele, că iarna e atât de cumplită la Londra încât celebrul ceas Big Ben a cam răguşit: „Frigul prelungit din februarie a determinat îngheţarea unor părţi ale mecanismelor ce asigură funcţionarea cunoscutului orologiu Big Ben de la Londra, provocând o modificare a «glasului» său, fenomen care nu s‑a mai înregistrat din 1947. Londonezii speră că încălzirea treptată a vremii va pune capăt inconvenientelor create, astfel încât «glasul» acestuia va răsuna aşa cum s‑a păstrat, nealterat, de‑a lungul timpului”. (6 martie, p. 6)

Rubrica „Note cetăţeneşti” găzduieşte deseori unele dintre puţinele texte care conţin informaţii despre viaţa adevărată a cetăţenilor şi preocupările lor cotidiene. Aflăm astfel că o cârciumă din Colentina – „Litoral” – deşi oficial are interzis fumatul prin afişe aflate la vedere, de fapt permite clienţilor să fumeze, dar numai dacă comandă şi mâncare. Aceştia găsesc modalităţi să fenteze regula. Se ajunge la combinaţii amuzante: un iaurt şi şase halbe, un măr şi patru halbe etc, astfel că „la mese – 24 de clienţi, înecaţi în fum de tutun şi… bere. Nici urmă de mâncare”. Gestionarul, dezarmat, recunoaşte că nu e cum ar trebui, dar „ridică din umeri neputincios: Ce să le fac?”. (15 ian., p. 2) Aparent, un articol despre nerespectarea unor reguli care se transformă în motiv de amuzament şi ironie pentru orice cititor care recunoaşte realităţile traiului de zi cu zi din acei ani.

Din când în când (o dată, de două ori pe lună) apărea rubrica „Noutăţi tehnico‑ştiinţifice româneşti” cu subiecte precum: apariţia de microcalculatoare, primele reţele de computere (la CFR) etc. În general, mult prea tehnicistă, neinteresantă: „La Întreprinderea de supape şi bolţuri din Topoloveni au intrat în funcţiune două noi instalaţii de mare productivitate. Este vorba de maşina automată de controlat, sortat şi marcat bolţurile de piston şi alta similară pentru supapele autoturismelor Dacia‑1300 şi Oltcit. Aceste utilaje, ce constituie o noutate pe plan naţional, au fost concepute, proiectate şi executate de specialiştii Institutului de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică pentru construcţii de maşini. Ele asigură manipularea, controlul şi sortarea automată a bolţurilor şi supapelor cu o productivitate de 5 şi, respectiv, 15 ori mai mare faţă de metodele manuale practicate până în prezent (…)”. (13 apr., p. 4)

Preocupările pentru misiunile spaţiale ale Satelor Unite, Uniunii Sovietice şi cosmos în general sunt foarte des şi generos tratate, de regulă prin articole de sine stătătoare sau încadrate diverselor rubrici, în cea mai mare parte pe pagina de externe, pagina 6 a ziarului (ultima). Astfel, aflăm despre evoluţia navei sovietice Soiuz‑T15, care‑i are la bord pe cosmonauţii Leonid Kizim şi Vladimir Soloviev, care „se desfăşoară normal” şi urmează să se cupleze cu staţia orbitală Mir. „Cei doi cosmonauţi se simt bine”. (15 martie) Sonda „Giotto” (a Agenţiei Spaţiale Europene) s‑a apropiat de Cometa Halley şi „transmite date interesante, inclusiv imagini televizate despre felul în care evoluează nucleul de gheaţă şi praf al acestui corp ceresc”. (15 martie) Catastrofa navetei spaţiale Challenger este urmărită pas cu pas încă de la început (din ianuarie), se analizează posibilele cauze, se furnizează informaţii despre recuperarea resturilor etc.

Concluzii

Realităţile sociale dureroase ale României anului 1986 erau departe de a fi reprezentate în presă. România nu avea violenţă domestică, nu avea alienaţi, nici drame datorate sărăciei sau lipsei alimentelor de bază. Nici vorbă de abuzuri sau violuri. Avea însă mult umor. Se preocupa de descoperirea de diamante‑gigant în Africa sau de iluminatul subacvatic. În realitatea din ce în ce mai înnegurată a României comuniste, aceste ştiri apăreau ca nişte curiozităţi care demonstrau că există undeva şi o altă lume. Fără fard propagandistic, ştirile despre cuceririle tehnicii sau bizarele informaţii de fapt divers erau greu de prins într‑un tipar, chiar şi de către ochiul cenzurii (implicite, căci oficial în România instituţia Cenzurii se desfiinţase în 1977). Din scrisorile sau opiniile cititorilor răzbat crâmpeie din preocupările lor cotidiene, niciodată însă cele mari, dramatice, importante. Nimic despre oprirea curentului electric, nimic despre cozile la alimente şi abuzurile gestionarilor, nimic despre frig şi foamete, nimic despre drama reală a populaţiei. Când despre subiectele importante nu se putea vorbi, preocuparea pentru aceste mici nimicuri, pentru curiozităţi şi gesturi umane extravagante era o gură de aer. Totul însă părea că se întâmplă altora, dincolo, nu la noi, nu nouă. Erau poate o formă de protest indirect, care pica numai bine gazetarilor din comunism: puteau să exerseze astfel un discurs aproape liber.

Note:[1] Sonia Cristina Stan este lector la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir din Bucureşti. Predă cursuri de sociologie şi jurnalism.
[2] Articol semnat de Alexandru Vărzaru în http://www.kmkz.ro/opinii/invitatii-kmkz/petre-mihai-bacanu-am-racolat-prima-data-salvamontisti/, accesat la 16 august 2017

 

Total 5 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*