Punctul Critic » Fondul şi forma » Sonia Cristina Stan: Ar trebui cenzurate ştirile false de pe Facebook?

Sonia Cristina Stan: Ar trebui cenzurate ştirile false de pe Facebook?

Evenimentele despre care voi scrie sunt recente. Au explodat după alegerea lui Trump drept preşedinte al Statelor Unite. Reţeaua de socializare Facebook, dar şi alţi giganţi informaţionali online precum Twitter, Google şi Youtube au fost acuzaţi de răspândirea de ştiri false care ar fi servit la victoria în alegeri a actualului preşedinte american. Aceasta venea după ce şi în problema Brexitului, lucrurile stăteau asemănător: site‑uri de socializare erau acuzate de răspândirea de ştiri false care ar fi alimentat din plin stereotipiile şi dezinformarea.

Unul dintre cele mai vizate site‑uri de ştiri de acest fel, denumite „fake news”, „false news stories” sau „hoaxis” este Ending the Fed, acuzat că ar fi contribuit la victoria în alegeri a lui Donald Trump, prin răspândirea de ştiri false, zvonuri, dezinformări, informaţii neverificate. Atenţia asupra acestui site a fost atrasă în luna august 2016, când pe pagina de Facebook dedicată celor mai populare ştiri a apărut o informaţie conform căreia o jurnalistă de la Fox News, Megyn Kelly, a fost concediată pentru că ar fi susţinut‑o din umbră pe candidata democrată la preşedinţia Americii, Hillary Clinton. Trebuie spus că Facebook nu îşi asumă responsabilitatea de a verifica informaţiile pe care le distribuie pe pagina aceasta, ci doar promovarea anumitor ştiri, considerate pe baza algoritmilor de „like” şi „share”, cele mai citite, astfel că ştirea preluată de pe site‑ul Ending the Fed a ajuns cap de listă, deşi nici măcar nu avea un autor. După diverse sesizări şi ulterioare verificări, Facebook a înlăturat ştirea de pe pagina sa, dovedindu‑se faptul că jurnalista nu fusese concediată şi, deci, ştirea era falsă. Acest incident nu a descurajat site‑ul să publice alte şi alte ştiri nesemnate pentru susţinerea candidatului Donald Trump şi discreditarea contracandidaţilor. Astfel, înaintea alegerilor din 8 noiembrie 2016, în cele trei luni de campanie, Ending the Fed ar fi generat patru din zece subiecte de impact, care au strân, la rândul lor, 350.000 de like‑uri şi aproximativ trei milioane de reacţii! (Potrivit unei analize Buzzfeed) . În final, identitatea (necunoscută până în acel moment) a celui care deţinea platforma a fost dezvăluită de către publicaţia inc.com. Site‑ul era deţinut de către un român, pe numele său Ovidiu Drobotă, de 24 de ani, fost hacker. Drobotă s‑a arătat mândru de rolul jucat în susţinerea lui Trump prin distribuirea de informaţii propagandistice, dar consideră că acest lucru nu este deloc diferit faţă de ceea ce fac zi de zi marile agenţii de presă. El şi‑a autodescris site‑ul Ending the Fed – „un site de ştiri conservator” şi a mărturisit că cei mai mulţi vizitatori (din cei aproximativ 3.3 milioane lunar) vin de pe Facebook. Pentru o mai bună înţelegere, publicaţia USA Today are 1.9 milioane de vizitatori unici lunar, L.A. Times, 3.6 milioane, iar Snopes.com 30.2 milioane de unici, conform Quantcast. Drobotă susţine că site‑ul său este „unul dintre cele mai mari site‑uri din lume” şi că el a ajuns să câştige din această afacere aproximativ 10.000 de dolari pe lună de la Google AdSense. „În trecut eram hacker, dar nu mai sunt. E periculos să fii hacker”, susţine acesta, mărturisind că a ajuns aici datorită cunoştinţelor sale de programare web şi Seo. Auzise de Donald Trump în 2015 şi „i‑a plăcut”. L‑a studiat pe el, cât şi media, şi s‑a gândit că l‑ar putea ajuta să câştige alegerile. A creat Ending the Fed şi declară că, la acel moment, nu ştia că ştirile sunt false, dar că acum îi pare rău de amploarea luată de evenimente şi că este speriat de ameninţări: „Mulţi liberali mă numesc racist, deşi nu este adevărat. Am foarte multe mesaje primite pe Facebook. Mă hărţuiesc”. El a dezminţit că ar fi avut vreo implicare politică în campania lui Trump, „sunt doar un simplu suporter”. În ceea ce priveşte suspiciunile de legături cu Rusia sau WikiLeaks, acesta ţine să precizeze: „De asemenea, n‑am nicio legătură cu Rusia sau WikiLeaks. Ca să fie clar!”. Despre mandatul lui Trump, Drobotă are convingeri ferme: „Un mandat al lui Trump va fi util pentru întreaga lume. De exemplu, vor fi acorduri comerciale corecte. Naţiunile o să aibă graniţele securizate. Aici, în Europa, s‑au întâmplat tot felul de lucruri rele din cauza migraţiei masive, dar presa muşamalizează aceste ştiri”.

Reţelele de socializare ca Facebook, Twitter, YouTube, dar şi platforma Google au fost acuzate de confiscarea autorităţii presei clasice şi, mai ales, de răspândirea de ştiri false cu o asemenea putere, care au putut conduce, iată, la influenţarea unei campanii prezidenţiale. Fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, a reacţionat la o conferință ținută imediat după alegerile din Statele Unite. „Este o idee trăsnită!” aceea de a acuza Facebook că a influenţat în vreun fel soarta alegerilor prezidenţiale.

Două rapoarte media deosebit de prestigioase susţin însă altceva. Raportul Ethics in the News. Challenges for Journalism în the Post‑truth Era, publicat la Londra, la începutul anului 2017 de către Ethical Journalism Network şi Digital News Reports. Journalism, Media and Technology Trends and Predictions 2017 al institutului Reuters arată că, în timpul campaniei americane, interesul publicului pentru ştirile false a crescut pe Facebook mai mult decât dublu în preajma alegerilor (de la 3 milioane în februarie‑aprilie 2016, la 8,7 milioane în august), iar pentru cele ale presei consacrate (mainstream media) au scăzut (de la 12 milioane de reacții la 7,3 milioane în ziua alegerilor). Facebook, în opinia lui Zuckerberg, nu trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru conţinutul pe care îl găzduieşte. Este o platformă „tech”, nu un „publisher”. Problema Facebook, şi inerent a lui Zuckerberg, ar fi că nu îşi asumă răspunderea editorială, cu toate consecinţele care decurg de aici, inclusiv cea a responsabilităţii etice faţă de conţinutul difuzat, consideră profesioniştii media. „E nevoie să recunoască și să aplice principiile și standardele de bază ale jurnalismului și libertății de exprimare care au ghidat munca jurnaliștilor, editorilor și publisherilor de‑a lungul generațiilor”, spune Aidan White, fost secretar general al Federației Internaționale a Jurnaliștilor, în raportul Ethics in the News. Challenges for Journalism în the Post‑truth Era.

Apoi, această dispută stârneşte alte şi alte discuţii despre implicaţiile nebănuite ale social media şi ale informaţiilor de pe Internet în general: este Facebook un suport pentru informaţii personale sau acestea, chiar personale fiind, devin publice din momentul publicării în reţea? Care este responsabilitatea etică a celui care le publică, dar a celui care reacţionează la ele, prin comentarii sau distribuire? Se supune distribuirea şi publicarea de informaţii legilor clasice, doar suportul diferă? Ce ar implica reglementarea lor? Facebook şi Google nu îşi asumă niciun fel de responsabilitate pentru verificarea informaţiilor false pentru că acţiunea ar fi practic imposibilă şi păguboasă pentru aceşti giganţi. Google, Facebook, Twitter, Microsoft încasează reclame pe baza numărului de clik‑uri, like‑uri, vizualizări, distribuiri. „Or, virale nu devin știrile serioase și analizele argumentate, ci știrile și imaginile șocante. Sistemul de like și share bagă în viteză știrile false, selecții care nu se bazează pe rațiune și cumpănire, ci pe emoția de moment”, spune Brânduşa Armanca, analizând acest fenomen, pentru Revista 22.

Psihologii sugerează că expunerea la știri false are un impact asupra opiniilor și credințelor oamenilor. Este posibil ca ele să nu fi schimbat rezultatul alegerilor, dar știrile false au puterea de a afecta opiniile şi credinţele oamenilor asupra candidaților. Acest fenomen se numește „efectul adevărului iluzoriu” şi îşi arată consecinţele inclusiv asupra celor care cunosc adevărul, dacă aceştia sunt expuşi în mod repetat la o informaţie falsă. Pur şi simplu repetarea unei informaţii false o face să pară adevărată.

După aceste dispute asupra ştirilor false, Facebook a decis să introducă o modalitate de a le combate, dar nici aici lucrurile nu par atât de simplu de aplicat. Mark Zuckerberg declară că va introduce o modalitate de etichetare a acestora, pe baza semnalării repetate de către cititori sau cu ajutorul unei terţe părţi de verificare a informaţiei, precum FullFact şi Snopes, din Statele Unite. Ele vor fi însoţite de un mesaj de avertizare.

Şi marile instituţii media au decis să se implice. La începutul anului 2017, BBC a anunţat că pune bazele unei echipe care să se ocupe de demontarea ştirilor false care au acaparat reţelele de socializare. „BBC va înclina balanţa în lupta împotriva minciunilor, a distorsionării adevărului, împotriva exagerărilor”, a declarat şeful ştirilor, James Harding. Seria Reality Check (Verificarea realităţii) ar trebui să includă această echipă care va lua în vizor răspândirea informaţiilor false cu impact pe reţelele de socializare. Conştient că BBC nu poate edita tot ce apare pe internet, Harding spune că „nici nu va sta deoparte”. „Vom verifica veridicitatea informaţiilor răspândite puternic pe Facebook, Instagram şi alte reţele de socializare”, a adăugat el. BBC va lucra îndeaproape cu Facebook, în special, pentru a vedea care sunt cele mai eficiente măsuri.

Deşi intenţia este bună, cercetarea psihologică susţine altceva. Demontarea acestora ar putea chiar să înrăutăţească situaţia. Oamenii tind să‑și amintească informații false, dar uită că au fost etichetate ca fiind false. Într‑un studiu din 2011, li s‑au dat participanților să citească nişte afirmaţii din surse descrise ca fiind fie „de încredere”, fie „lipsite de încredere”. Două săptămâni mai târziu, participanții au fost rugați să evalueze veridicitatea câtorva afirmaţii, cele de dinainte, dar şi altele noi. Ei au avut tendința de a evalua afirmaţiile pe care le‑au auzit mai des ca fiind adevărate, chiar dacă acestea au fost inițial etichetate ca fiind nesigure. Retractarea, dezminţirea, corectarea după ce o informaţie falsă a fost emisă nu ajută prea mult. Mass-media s‑au confruntat adesea cu această situaţie: de a publica informaţii care s‑au dovedit eronate, inexacte, incorecte, false, pe care au fost nevoite să le infirme ulterior. Această acţiune nu are prea mult efect asupra oamenilor, pentru că aceştia au idei preconcepute sau credinţe foarte puternice. Stephan Lewandowsky, profesor universitar la School of Experimental Psychology and Cabot Institute, University of Bristol a făcut public rezultatul unui studiu asupra Războiului din Irak în care demonstrează acest lucru.

Chiar dacă acum ştirile false sunt marcate, problema nu e nici pe departe rezolvată. Însuşi Mark Zuckerberg admite că „am putea face mai mult decât să oferim comunităţii posibilitatea de a anunţa şopârlele de presă şi ştirile false”, dar problema nu ţine numai de competenţele tehnice pentru a face acest lucru, ea are implicaţii etice şi chiar filosofice mai greu de detectat.

Interzicerea ştirilor false ar putea periclita libertăţi fundamentale, spun activiştii online. „Nimeni nu ar trebui să fie pedepsit pentru activităţile din reţelele sociale, fie că este vorba despre distribuirea sau despre postarea unor informaţii private”, avertizează Dunja Mijatovic de la Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Tot ea propune soluţionarea prin autoreglementare, educaţie, competenţe mass‑media, respingând orice noi restricţii. De asemenea, şi Joe McNamee, directorul Iniţiativei Europene pentru Drepturi Digitale (EDRi), citat de Deutsche Welle, s‑a exprimat cu privire la acest fapt. Companiile private precum Facebook sau Twitter nu ar trebui să decidă „ce e adevărat şi ce e fals”. „EDRi ar respinge cu fermitate firmele care în goana după profit devin justiţiari şi decid asupra adevărului, transformându‑se în legiuitori, judecători şi executori ai libertăţii de comunicare”.

În Germania, este deja în vigoare o lege care prevede o pedeapsă de până la cinci ani de închisoare pentru răspândirea de informaţii false, iar ministrul german al Justiţiei a cerut ca ea să se aplice drastic, inclusiv platformei Facebook. Aceasta după ce la începutul lui 2017, un site ultraconservator american, Breitbart, a difuzat o ştire conform căreia în noaptea de Revelion, la Dortmund, ar fi fost incendiată o biserică de către străini care strigau „Allah Akbar”. Ministrul regional al Justiţiei din Hesse, Eva Kuhne‑Hormann, citată de AFP, spune că „Ceea ce este periculos este că aceste mesaje se răspândesc incredibil de repede şi că este foarte dificil să le retragi”. Ce se întâmplase de fapt? În noaptea de Anul Nou, la Dortmund, se strânseseră cam 1.000 de oameni pentru a sărbători trecerea în 2017, în faţa bisericii din centru. Totul s‑a derulat calm, nu s‑au înregistrat incidente, conform Poliţiei locale, doar o „folosire nepotrivită a unor artificii”. Pe site‑ul Breitbart se putea citi următorul titlu: „O mulţime de 1.000 de bărbaţi a atacat poliţia, dând foc celei mai vechi biserici din Germania în noaptea de Revelion”. Informaţiile fuseseră deturnate şi compilate dintr‑un ziar regional Ruhr Nachrichten, dar erau în mare parte inventate. Potrivit ziarului german, pompierii au descris un început de incendiu provenit de la artificii, nepericulos, şi care a fost rapid izolat în faţa bisericii. După ce pe reţelele sociale au explodat comentariile injurioase şi apelurile la uciderea musulmanilor, Politia locală din Dortmund a fost nevoită să publice un comunicat în care descrie faptele care s‑au petrecut, aşa cum le‑am expus mai sus. Publicaţia Ruhr Nachrichten specifică de asemenea că s‑a scandat de câteva ori „Allah Akbar” într‑adevăr, dar acest strigăt era unul de bucurie al unui grup de sirieni care sărbătoreau încetarea focului în ţara lor, în condiţiile în care Breitbart descrie drapele ale al‑Qaeda!

Având în vedere alegerile legislative la nivel federal de anul acesta, mai mulţi politicieni germani au luat în calcul faptul că site‑uri de informaţii care nu corespund realităţii s‑ar putea da drept mass‑media legitime pentru a influenţa opinia alegătorilor. Astfel, Germania a pus în aplicare un filtru de ştiri false, elaborat în colaborare cu Facebook, algoritm care are rolul de a detecta articolele care conţin date fabricate şi a le separa de restul conţinutului. O ştire apreciată ca fiind falsă va primi eticheta „controversat” la afişare, pentru a avertiza utilizatorii înainte ca aceştia să‑i dea share. Germania devine astfel prima ţară europeană în care Facebook va folosi un astfel de filtru, după Statele Unite, unde acelaşi instrument se aplică deja de curând. Preşedintele în exerciţiu al Parlamentului European, Martin Schulz, a pledat şi el pentru o nouă legislaţie împotriva ştirilor false, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european.

O comisie a parlamentului britanic a lansat, de asemenea, o anchetă pe subiectul „știrilor false”, după recentele controverse. „Fenomenul în creștere al știrilor false reprezintă o amenințare la adresa democrației și subminează încrederea în media în general”, a subliniat Damian Collins, președintele Comisiei pentru cultură, media și sport. Comisia a definit știrile false drept „fenomenul în creștere al diseminării la scară largă, prin social media și internet, și al acceptării ca fapte a unor informații de proveniență sau acuratețe incertă”. „Așa cum marile companii de tehnologie au acceptat că au responsabilitatea de a combate pirateria online și distribuirea ilegală a conținuturilor, ele trebuie în egală măsură să contribuie la împiedicarea răspândirii de știri false pe platformele de social media”, conchide comisia parlamentului britanic.

Toate aceste iniţiative sunt considerate false soluţii de către alţi analişti. Pentru că ar trata efectele şi nu cauzele. „În timp ce este greu de negat că o criză există, o întrebare pe care orice democrație matură ar trebui să și‑o pună este dacă avem o criză a știrilor false, sau cu totul altceva”, se întreabă The Guardian. Marea problemă a societăţilor vestice nu este emergenţa democraţiei liberale peste hotare, ci imaturitatea democraţiei de acasă. Afişată zilnic de către elite, această imaturitate perpetuează două tipuri de negare: negarea originilor economice ale problemelor de azi (inclusiv ale celor digitale) şi negarea lipsei de expertiză profesională generată de corupţie. Asta în timp ce legiuitorii din diverse state, cum am arătat mai sus, recomandă mai multă expertiză, mai multă reglementare, mai multă centralizare. Câtă vreme elitele nu pot gândi în termeni de economie politică, ajung inevitabil să reglementeze lucrurile greşite. „Panica morală în jurul știrilor false ilustrează cum aceste două negări condamnă democrația la imaturitate perpetuă. Refuzul de a recunoaște că criza știrilor false are origini economice face din Kremlin – mai degrabă decât un model de afaceri nesustenabil al capitalismului digital – țapul ispășitor preferat al tuturor”. Ştirile false au existat dintotdeauna (cotidianul aduce ca exemplu cazul Lyndon LaRouche), ceea ce le lipsea era infrastructura digitală de astăzi. Pentru a chestiona problematica ştirilor false ar fi necesar să se treacă peste aceste două negări şi să se investigheze politica economică a comunicării. „Și cine vrea să accepte că, în ultimii 30 de ani, partidele politice de centru‑stânga și de centru‑dreapta au fost cele care au solicitat geniul Silicon Valley, au privatizat telecomunicațiile și au adoptat atitudinea mai degrabă relaxată față de impunerea anti‑trustului?”.

Al doilea tip de negare se referă la cunoaşterea pe bază de expertiză. „Când think‑tank‑urile acceptă bucuroase fonduri de la guverne străine; când companiile de energie finanțează o cercetare dubioasă pe schimbarea climatică; sau când chiar Regina chestionează întreaga profesie economică; atunci când media preia ordine de la agenții de PR și propagandiștii politici; când regulatorii financiari și comisarii europeni își lasă joburile ca să lucreze pe Wall Street – poate cineva să‑i învinuiască pe oameni pentru că sunt sceptici vizavi de «experți»”?. „Prinse între aceste două negări, elitele nu vor înceta niciodată să caute soluții inovatoare la problema știrilor false – la fel cum nu au încetat să caute soluții inovatoare pentru schimbarea climatică. Cele două probleme au o anumită similaritate: la fel cum shimbarea climatică este produsul natural auxiliar al capitalismului hidrocarburilor, și știrile false sunt produsul auxiliar al capitalismului digital”.

Total 8 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*