Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Disidenţă – opoziţie – critică antisistem

Disidenţă – opoziţie – critică antisistem

Lumea în care trăim învederează nu numai o multitudine de trenduri și conexiuni a căror anvergură și complexitate contrariază ci și fenomene de criză, discordanțe și discontinuități procesuale. Stările de echilibru și relativ consens între actorii politici și forțele sociale alternează sau coexistă cu situații conflictuale, manifestări fățișe sau latente de nemulțumire și contestație care au devenit în ultimele decenii, în contextul globalizării, un însoțitor al cursului istoriei recente.
România nu face nici ea, din această perspectivă, excepție, mutațiile înregistrate la scară regională, în context european și internațional punându-și pregnant pecetea asupra oportunităților sale de evoluție precum și asupra limitelor inerente și șanselor ratate de a-și configura un proiect de țară și un traseu ferm pe coordonatele normalități și prosperității.

Revista Punctul Critic 3 (21) 2017: Disidenţă, opoziţie, critică antisistem

Punctul critic nr. 03 (21) 2017 Disidenţă, opoziţie, critică antisistem Lumea în care trăim învederează nu numai o multitudine de trenduri și conexiuni a căror anvergură și complexitate contrariază ci și fenomene de criză, discordanțe și discontinuități procesuale. Stările de echilibru și relativ consens între actorii politici și forțele sociale alternează sau coexistă cu situații conflictuale, manifestări fățișe sau latente ...

citește »

Mihai‑Bogdan Marian: Disidența curentelor naționaliste în globalizare și politica minorităților active

Susținătorii actualului proiect global au instrumentat în spațiul public postmodern o îndiguire și o marginalizare a curentelor de sorginte naționalistă, promovând agresiv politici de susținere și stimulare a minorităților de orice fel în contra státu-quóului lumii moderne fundamentat pe dreptul suveran al națiunilor la autodeterminare. Deși marginalizate, stigmatizate și etichetate ca regresive, discriminatorii și antiprogresiste, curentele naționaliste însă nu au ...

citește »

Ilie Popa: Ghiță Ionescu, deschizător de drumuri în teoria politică a opoziției

La mijlocul anilor ’60, a existat un interes major, atât în Europa, cât și în America, pentru definirea conceptului de opoziție ca obiect de studiu academic. În 1965, reputatul politolog Ghiță Ionescu lansează revista Government and Opposition, a cărei tematică va fi chiar definirea opoziției ca instituție democratică și a relației sale cu guvernul. Un an mai târziu, Robert Dahl ...

citește »

Eugen Gasnaș: Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft – noua opoziție politică

Giganții Web – Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft, cunoscuți și sub acronimul GAFAM –, au devenit, în ultimul timp, tot mai vocali, exprimându‑și fără echivoc, în public, pozițiile politice. Mai ieri, liderii acestor companii digitale aveau grijă să se declare, evident din motive strict comerciale, ca fiind apolitici. Pozițiile lor se axau, în primul rând, pe interesele lor primare, folosind ca ...

citește »

Ioan Popa: Opoziție și disidență în perioada bolșevismului

Regimul bolșevic instaurat în urmă cu un secol în Rusia, acest experiment social de proporții gigantice („cel mai grandios spectacol de experimentare socială, din câte cunoaște istoria universală”, cum îl califica sociologul Dimitrie Gusti – (1, p. 43), reprezintă un caz aparte, unic în felul său, dar și o sursă de studiu a varietății formelor de reprimare și degradare a ...

citește »

Mihai Milca: Eșecul sovietizării totale a Europei. Schisma titoistă

Cursul luat de către operațiunile militare după bătălia de la Stalingrad și reorientarea strategică preconizată pentru perioada postbelică la nivelul conducerii de la Kremlin au întărit convingerea lui Stalin că misiunea Cominternului (înființat la inițiativa lui Lenin în 1919) era pe cale de a se încheia. Nu întâmplător dizolvarea Cominternului în 1943 a precedat istorica întâlnire de la Teheran dintre ...

citește »

Petre Negură: Nici eroi, nici trădători

Postulatul de la care pornește acest demers este acela că numai o analiză socială transversală a literaturii „realist‑socialiste”, extinsă la analiza autorilor și a publicului acestora, a instanțelor de control și de consacrare, poate depăși reducționalismul de care se lovesc inevitabil abordările strict literare sau politice. De fapt, aceste abordări nu fac decât să reformuleze discursul pe care creatorii literaturii ...

citește »

Maria Pilchin: Ion Vatamanu şi (al)chimia traducerilor în laboratorul dictaturii

Ion Vatamanu este scriitorul care interesează prin personalitatea şi biografia sa în primul rând. CV‑ul auctorial nu poate să nu reţină atenţia. Poetul‑chimist, un fel de oximoron, te face să te apropii de el într‑un fel aparte, cu o preocupare deosebită pentru această interdisciplinaritate mai rar întâlnită în acea perioadă, remarcată şi de alţii, chiar de prefaţatorul volumului de debut, ...

citește »

Şerban Cionoff: Pseudodisidenţa anticeauşistă şi deliciile postcomunismului (Studiu de caz)

Când, pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu lansa fulminantul „Apel către lichele” – pe care una dintre vocile cele mai sonore ale proaspăt constituitului GDS îl va decreta că este „un document electrizant ca mesaj și formidabil ca scriitură” – puțini erau cei care știau prea multe lucruri despre autor. Dar, pe fondul emoției colective, al zvonurilor în cascadă și ...

citește »