Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Securitatea agroalimentară, bătălia pentru apă şi schimbările climatice » Mădălina Steluţa Pătrăşescu Neacşu, Analiză agrostrategică comparativă asupra fostelor state socialiste din perspectiva (in)securității agroalimentare

Mădălina Steluţa Pătrăşescu Neacşu, Analiză agrostrategică comparativă asupra fostelor state socialiste din perspectiva (in)securității agroalimentare

Abstract: Transformările în fostele state socialiste nu s‑au redus doar la modificări tehnico‑economice, deoarece se poate identifica în urma unei analize agrostrategice comparative că aceste schimbări sunt multiple: ecologice, economice, sociale, politice și culturale. Dimensiunile dezvoltării durabile devin indicatori de avertizare timpurie – care interconectați la noua paradigmă a globalizării – pot genera rezultate semnificative, conducând la soluții geo‑agro‑bio‑economice.

Pentru o mai bună înțelegere a nivelului de (in)securitate agroalimentară din fostele state socialiste, analiza de față își propune observarea și analiza politicilor agrare după ’89 prin divizarea lor în patru etape ale dezvoltării: lipsa investițiilor, lupta pentru producție, un nou sistem socio‑economic și surplus de producție. Totuși, o analiză agrostrategică comparativă a fostelor state comuniste din perspectiva (in)securității agroalimentare pare a fi una destul de dificilă, avându‑se în vedere lipsa unor indicatori și a unor metode integrate care să releve relațiile intersistemice (între societățile dintotdeauna capitaliste și statele foste socialiste) pe baza unor date naționale și regionale.

Deși producția a crescut prin creșterea și diversificarea accelerată a input‑urilor agricole, dezvoltarea agrotehnologiei și creșterea investițiilor funciare, totuși prețurile au cunoscut un trend ascendent și, în același timp, s‑au uniformizat, iar divizarea pieței s‑a accentuat. Canalele agrocomerciale au devenit deschise și libere prin adoptarea unui sistem flexibil de schimb, în noul context globalizat, dar securitatea economică a înregistrat numeroase vulnerabilităţi ca efect al disfuncționalităților comerciale și financiare.

Securitatea socio‑economică pare a se fi îmbunătățit prin aderarea la UE și NATO, dar din perspectiva dezvoltării durabile această evoluție este una izolată și percepută la nivel macro…De ce spunem asta? Este vizibil faptul că lipsa descentralizării administrației publice a creat disfuncționalități la nivel local și regional, iar în marea lor majoritate fostele state comuniste au preferat conservarea puterii la nivel central în detrimentul unei viziuni integrate de tip rețea.

Securitatea socială a populației a devenit variabilă și destabilizatoare odată cu restructurările radicale la nivel socio‑economic și prin dezvoltarea accelerată a factorilor de producție prin raportare la noile economii performante și competitive.

Dificultățile la nivel agroalimentar sunt aceleași în fostele state comuniste, modificări care prezintă cauze multiple, dacă este să ne raportăm la evoluția politicilor lor agrare. În acest context, uniformitatea politicilor agrare a fost substituită de o multitudine de modele agroeconomice, instrumente și obiective interdependente. Totuși, fostele state comuniste au rămas inferioare față de țările dezvoltate, care au reușit să facă progrese în modernizarea sectorului agricol și să atingă rapid creștere economică.

 

  1. Direcţii și ipoteze agrostrategice

O analiză echilibrată asupra situației agrare din fostele state comuniste poate fi dificilă în contextul lipsei de date suficiente și al aplicării unor metode inadecvate în raport cu obiectivul analizei.Totuși, în cadrul articolului de față s‑a încercat particularizarea unor direcții, ipoteze de lucru pe care s‑a fundamentat analiza în cauză.

a) Care țări au fost/au rămas comuniste? Se pretind a fi fost comuniste țări ca URSS, China, Albania, RDA, Cuba, Iugoslavia, Tanzania, Egipt, Siria, Belarus etc…. Fără a cădea în capcana generalizării și a subiectivității, ne vom limita la țările care au înregistrat o schimbare radicală la nivel socio‑economic și agrar, și care încearcă acum să se reformeze după modelul european.

b) Conceptul de țări capitaliste devine valabil pentru acele țări cu sisteme diferite de guvernanță?

c) Cunoștințele noastre asupra faptelor, datelor sunt cele valabile? Uneori cifrele și statisticile detaliate lipsesc pentru anumite perioade sau pentru anumite țări.

d) Nu există doar un model de structură agrară, ci patru modele:

Colectivizarea propriu‑zisă (URSS și majoritatea fostelor state subordonate acesteia din Europa Centrală)

Colectivizarea atipică (comunele populare în China)

Decolectivizarea și dominarea micilor agricultori (Iugoslavia și Polonia)

Revoluția agrară fără colectivizare (Cuba)

e) Această transformare revoluțio­nară, planificată, a fostelor state comuniste a fost și este privită mai mult din perspectiva subiectivă și mai puțin din perspectiva obiectivă, neutră.

 

  1. Trei moduri de analiză agrostrategică comparativă despre fostele state socialiste

În principiu, există trei moduri de a privi o analiză comparativă la nivelul fostelor state comuniste.

O primă metodă ar fi analiza prin metoda comparației a unei țări sau a mai multor țări cu o economie medie de tip capitalistă, pe baza rezultatelor cantitative ale anumitor țări foste socialiste. Cu ajutorul indicatorilor cantitativi micro‑economici, s‑ar putea identifica dacă sistemul din fostele state comuniste este bun sau mai bun în comparație cu țările dintotdeauna capitaliste.

Totuși, indicatorii cantitativi de natură micro‑economică pot deveni incapabili să integreze informațiile macro‑economice. De fapt, acești indicatori sunt valabili doar în sistemul lor economic și doar pentru faza unei dezvoltări economice limitate. S‑ar ignora, astfel, factorii ecologici, demografici etc., generând mai de grabă o explicație monocauzală. Totuși există țări foste socialiste care și‑au dezvoltat sectorul agricol mai mult decât celelalte state dintotdeauna capitaliste, dar ipoteza poate fi privită și din perspectivă inversă.

Un alt mod de evaluare/analiză, spre deosebire de cea anterioară, se limitează la o analiză descriptivă din perspectiva progreselor economice, ignorând astfel celelalte aspecte sociale, politice etc.

O a treia metodă de analiză ar fi integrarea direcțiilor de politică economică și socială, prin măsurarea evoluțiilor lor în raport cu obiectivele sistemului la nivel intern. Printr‑o astfel de abordare, o comparație între diferite economii foste socialiste sau între foste regiuni ale URSS pare mult mai fructuoasă, deoarece ar putea pune în lumină mai mulți factori declanșatori de insecuritate agroalimentară în afara colectivizării.

O comparaţie inter‑sistemică rămâne de dorit, dar pentru o astfel de analiză este nevoie să găsim alte instrumente cantitative, să comparăm asemănările/echivalențele la nivel agro‑economic, dar să nu abordăm indicatorii non‑echivalenți datorită diferențelor între sistemele agroalimentare.

 

  1. Etapele dezvoltării fostelor state socialiste

Pentru o mai bună înțelegere a politicii agroalimentare actuale, trebuie să ținem cont de patru faze care au caracterizat politica agrară a statelor foste socialiste:

  1. a) Lipsa investițiilor – sectorul agroalimentar a fost afectat prin diferite mijloace: taxe si impozite mari, lipsa alocărilor guvernamentale etc. Agricultura, sectorul-cheie al economiei, a fost forțată să devină monopol de stat, o parte din bunurile agricole neavând contravaloare.
  2. b) Bătălia pentru producție. S‑au depus eforturi pentru stimularea sectorului agroalimentar prin alocarea de subvenții directe, creșterea prețului și alte stimulente pentru producători. Totul a fost pentru a stimula sectorul agricol, dar au existat și disfuncționalități. De exemplu, între producţia de azotaţi și creșterea recoltelor de grâu, ceea ce a afectat sectorul agricol pe anumite segmente și în anumite perioade.
  3. c) Un nou sistem economic. S‑a trecut de la o planificare directă a instrumentelor economice și financiare, la o planificare indirectă mai flexibilă. Piața socialistă juca un rol de mediator între planificarea la nivel central și local, în ceea ce privește relația dintre consumator și producător.
  4. d) Surplus de producție. Noile mijloace de producție au început să producă efecte. Astfel, producția s‑a îndreptat spre zootehnie și export, adică a intervenit surplusul odată cu industrializarea.

 

  1. Concluzii

Din punct de vedere al vulnerabilităților întregului sistem agroalimentar în fostele state socialiste, acestea se manifestă pe tot ceea ce înseamnă canalul de decizie administrativă, începând de la definirea lor în Strategia Națională de Apărare și mergând până la politicile implementate la nivelul ministerelor de profil.

În momentul acesta, suprafețele agricole din aceste regiuni sunt la un grad de fărâmițare pe care nici măcar nu‑l putem măsura și nici măcar nu‑l putem defini. Dacă ar fi să analizăm situația din România, nici măcar nu se vorbește despre ceea ce înseamnă (in)securitate alimentară, prevenire și abordare agrostrategică în situații de criză sau situație de urgență.

Mai mult de atât, lipsa unor strategii de securitate, în ceea ce privește predictibilitatea producției agricole și gestionarea eficientă a forței de muncă, ar putea declanșa o insecuritate alimentară din cauza creşterii importurilor, scăderii nivelului de consum din producţie autohtonă şi a lipsei de competitivitate a sectorului agricol.

În concluzie, securitatea alimentară în fostelor state comuniste este afectată de o serie de riscuri şi ameninţări hibride, în contextul unei evoluţii vulnerabile din punct de vedere ecologic şi economic a sectorului agroalimentar, şi în raport cu o Politică Agricolă Comună competitivă faţă de care majoritatea statelor supuse analizei nu sunt încă pregătite să‑și apere interesele comune. Nu mai există uniformitate agrară, dar există diversificare agrară. Orice generalizare ar fi dificilă pentru cele patru modele enunțate anterior. Problematica ar fi alta: Dacă trăsăturile comune sau trăsăturile distincte încă predomină în fostele state socialiste?!

Drd. Mădălina‑Steluţa Pătrăşescu Neacşu

 Bibliografie

Băhnăreanu, Cristian, Factorii de natură economică: factori generatori de securitate sau insecuritate?, în Colocviu strategic, nr. 14/2005

Bourne, K., Joel, Jr., Sfârșitul belșugului, National Geographic România, iunie 2009

Brown, R., Lester, Noua geopolitică a alimentelor, Foreign Policy România, 2011

Buzan, Barry, Popoarele, statele şi teama ‑ o agendă pentru studii de securitate internaţională de după Războiul Rece, Editura Cartier, Chişinău, 2000

E. Carr, Conceptualizare postmodernă, aplicaţii moderniste: Regândirea rolului societăţii în securitatea alimentară, politica alimentară, 31 (2006), pp. 14‑29

Ispas Petruța ‑ Elena, Dreptul național și internațional privind siguranța pentru produsele alimentare, 2014

Neacșu, Steluța Mădălina, Agrointelligence. Securitatea agroalimentară – o nouă paradigmă a globalizării, București, Editura Institutul European Iași, noiembrie 2015

 

Total 3 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*