Punctul Critic » Noutăți-Evenimente » Irina Moroianu Zlătescu: Spre un Pact Mondial privind Dreptul la Mediu

Irina Moroianu Zlătescu: Spre un Pact Mondial privind Dreptul la Mediu

O știre care a făcut înconjurul lumii, venită de la Adunarea Generală ONU de la New York, în 19 septembrie 2017, aducea la cunoștința tuturor faptul că, în fața șefilor de state și de guverne, a reprezentanților societății civile, a sectorului privat etc din cele 193 de state membre ale organizației, în prezența Secretarului general ONU, Antonio Gutteres, a președintelui Consiliului Constituțional Francez, Laurent Fabius[1], președintele Franței, Emmanuel Macron, urma să prezinte proiectul unui Pact Mondial pentru Mediu.

Acest pact, dacă va fi adoptat, vine să completeze edificiul juridic al normelor fundamentale de drepturile omului, creat de Rene Cassin[2], consolidat de Karel Vasak[3] prin crearea celor trei generații de drepturi[4], care ar avea, iată, fiecare pactul său. Pentru primele două generații de drepturi au fost adoptate, în 1966, Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale. În privința dreptului la mediu și la dezvoltare, va fi acest nou Pact Mondial, care va determina omenirea „să acționeze pentru planetă, să acționeze prin drept”.[5]

Obiectivele Pactului Mondial pentru Mediu, al cărui conținut este realizat prin consens[6], consacră angajamentele fundamentale ale statelor pentru mediu, precum și drepturile și obligațiile cetățenilor și ale întreprinderilor față de planetă. Pactul Mondial pentru Mediu urmărește crearea unui text cu valoare juridică care împreună cu Obiectivele Dezvoltării Durabile, adoptate în cadrul Adunării Generale a ONU la New York în septembrie 2015[7], reprezintă stâlpii guvernanței mondiale a mediului. Principiile pe care le consacră fac deja obiectul unui larg consens, existând în diverse declarații cum ar fi, de exemplu: Declarația de la Stockholm din 1972, Carta Mondială a Naturii din 1982 și Declarația de la Rio din 1992, care recunosc drepturile omului la un mediu sănătos și obligația statelor de a‑l proteja.[8] De la adoptarea acestora s‑a contribuit progresiv la circulația și la implementarea principiilor fundamentale, în prezent existând peste 500 de tratate internaționale cu referiri la mediu. Dar, având în vedere că declarațiile au numai forță morală, fiind însă lipsite de forță juridică, acest pact va lua forma unui tratat cu valoarea juridică, pentru a deveni un instrument care să poată fi invocat în fața instanțelor, care să creeze o dinamică jurisprudențială. El trebuie să fie însoțit de un mecanism de urmărire și control. Astfel, fiecare stat va trebui să trimită cu regularitate unui organism creat în baza pactului un raport privind aplicarea lui.

După lansarea pactului la ONU urmează, desigur, adevărata muncă de redactare oficială a formei definitive a documentului. În principiu, este de dorit ca această activitate să reunească juriști internaționali reprezentând cele cinci continente. Prima etapă, în care s‑a elaborat proiectul, a început după 12 decembrie 2015, dată la care a fost adoptat la Paris Acordul internaţional în urma Conferinței ONU din septembrie 2015 privind schimbările climatice.[9] El a fost ratificat de numeroase state în 2015.

Clubul Juriștilor[10] a ajuns la concluzia că dinamica anilor 2015 și 2016, adoptarea Acordului de la Paris menționat mai sus, adoptarea obiectivelor dezvoltării durabile, poate fi prelungită printr‑o nouă etapă juridică. El a constatat că la ora actuală nu există un text internaţional important care să aibă valoare juridică şi care să reunească principiile fundamentale ale dreptului la mediu. Acest text, care ar avea vocația de a deveni piatra unghiulară a dreptului international al mediului, ar fi reprezentat de Pactul Mondial pentru Mediu.

În continuare, până la 23 iunie 2017, un număr important de juriști francezi, teoreticieni și practicieni, au realizat avant‑proiectul pactului la care ne referim și l‑au dezbătut cu experți în drept din peste 40 de țări, în 24 iunie, în Marele Amfiteatru al Sorbonei, sub președinția lui Laurent Fabius și în prezența unor eminenți juriști, magistrați ai unor Curți Constituționale și Curți Supreme, cadre didactice din universități de prestigiu din întreaga lume etc. Evenimentul internaţional de mare răsunet s‑a bucurat de prezența fostului Secretar general al ONU, Ban Ki‑moon. Proiectul pactului, care i‑a avut ca inițiatori pe Laurent Fabius și Yann Aguila[11], a fost susținut și de Marry Robinson, Paul Polman, Sidiqui Kaba, Luc Lavrysen, Swatanter Kumar, Arnold Schwarzenegger[12], Anne Hidalgo, Laurence Tubiana, Manuele Pulgar‑Vidal, Jean Jouzel, Antonio Benjamin ș.a.

A fost un moment impresionant, atât prin calitatea participanților, cât și prin numărul impresionant al acestora. Cu acest prilej, pactul a fost înmânat președintelui Franței, care a evidențiat faptul că „toate aceste eforturi conjugate merită adoptarea unui cadru unic universal” și a promis să prezinte documentul în septembrie 2017 la Summitul ONU de la New York, ceea ce, de altfel, așa cum se vede încă din primele rânduri ale acestui studiu, s‑a și realizat. Așa cum s‑a stabilit la Paris în 24 iunie 2017, a doua zi după Summitul organizat de Franța cu ocazia săptămânii ministeriale în cadrul celei de‑a 72‑a Sesiuni a Adunării Generale a ONU, adică la 20 septembrie 2017, Universitatea Columbia din New York, împreună cu Centrul Columbia privind investițiile durabile, Clubul juriștilor francezi, Rețeaua de soluții pentru dezvoltare durabilă, Universitatea Carlos III din Madrid ș.a., a organizat o conferință consacrată Pactului Mondial pentru Mediu[13].

Această sesiune va aborda cazul Pactului Mondial pentru Mediu din perspectiva guvernanței internaționale, analizând starea instrumentelor de guvernanță existente și discutând conținutul pe care pactul ar trebui să îl aibă.

Astfel, s‑a oferit oportunitatea de a se revedea cadrul legal și politic expus de Pact în lumina acordurilor existente și a principiilor de drept din domeniul mediului, în contextul politicii globale actuale. Conferința s‑a ocupat de scopul și impactul noului document. Printre problemele dezbătute s‑a aflat cadrul normativ al pactului, provocările aduse din punct de vedere legal și oportunitățile oferite de acesta, precum și modalitățile prin care se vor impune responsabilități atât statelor, cât și corporațiilor. De asemenea, s‑au dezbătut aspecte cu privire la implementarea jurisprudenței existente la nivel international în ceea ce privește mediul. În același cadru s‑au făcut precizări legate de crearea mecanismelor propuse în pact și modul de funcționare al acestora.

Totodată, s‑au făcut propuneri referitoare la activitatea diverselor organisme care contribuie la realizarea obiectivelor Agendei 2030 în domeniul mediului și găsirea oportunităților pentru colaborarea între companii, guverne, instituții de stat și societatea civilă.

 Pentru ca acest pact să devină o realitate este nevoie de o luptă susținută împotriva insecurității juridice în materie de climă și de mediu, de cooperare pentru realizarea unui drept mondial al mediului, de creare a condițiilor unei dezvoltări economice și sociale responsabile și, evident, de un angajament internaţional ferm care să aducă progres.

Un Pact Mondial pentru Mediu va elimina multe dintre lacunele existente în guvernanța internațională a mediului. Spre deosebire de acordurile sectoriale specifice ale tratatelor adoptate de‑a lungul timpului, acest pact ar oferi un text cu aplicabilitate generală, care să ducă la coordonarea normelor și instituțiilor în dreptul internațional al mediului. În plus, el ar codifica principiile afirmate în acordurile de până acum, stabilind drepturi și responsabilități juridice care să poată fi invocate în instanțele naționale și internaționale.

Toate acestea ar transforma Pactul Mondial pentru Mediu dintr‑un ideal într‑o realitate de o mare vizibilitate internațională.

Note:[1] Fost prim-ministru al Franței și președinte al Acordului de la Paris COP 21.
[2] Primul laureat al Premiului Nobel pentru Pace, principalul autor și redactor al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948.
[3] Prof. univ. dr., consilier la Consiliul Europei (1969‑1976). A fost editorul volumului Les dimensions internationales des droits de l’homme (1978) și codirector al volumului Les dimensions universelles de droits de l’homme, 1990, ambele apărute sub egida UNESCO.
[4] Clasificarea drepturilor omului în cele 3 generații a fost propusă pentru prima dată în perioada 1977‑1979, când Karel Vasak era pe atunci Primul Secretar General al Institutului Internațional pentru Drepturile Omului din Strasburg. El a fost, de asemenea, director al Diviziei de Drepturile Omului și Pace al UNESCO și apoi consilier juridic al UNESCO și al Organizației Internaționale a Turismului. Generația I, drepturile civile și politice, generația a II‑a, drepturile economice, sociale și culturale, generația a III‑a, dreptul la pace, la dezvoltare și la mediu.
[5] Logoul Conferinței Clubului Juriștilor Francezi din 24 iunie 2017 unde s‑a lansat proiectul acestui document.
[6] Așa cum au subliniat inițiatorii Pactului, acesta reia într‑un tratat cu caracter obligatoriu recunoașterea dreptului la un mediu sănătos al fiecărei persoane. Din acest drept decurge dreptul cetățenilor sau mai pe larg al societății civile de a cere statelor să respecte mediul înconjurător.
[7] În legătură cu obiectivele pentru dezvoltare durabilă, a se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Noi obiective pentru dezvoltarea durabilă, Ed. IRDO, Revista Drepturile Omului, nr. 2/2015, p. 7 și urm.
[8] A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Drepturile Omului – un sistem în evoluție, Ed. IRDO, București, 2008, p. 207 și urm.
[9] În perioada 30 noiembrie‑11 decembrie, Parisul a găzduit cea de‑a 21‑a sesiune a Conferinței părților (COP 21) la Convenția‑cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și cea de‑a 12‑a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP11).
[10] Reprezintă un cadru de dezbateri și de propuneri juridice. El reunește cadre didactice universitare, magistrați, avocați, jurisconsulți francezi. Acesta reprezintă un think tank care s‑a constituit în jurul a două obiective majore: încurajarea dezbaterii juridice și inovarea, propunându‑şi să întărească rolul dreptului în dezbaterea publică și să contribuie la înțelegerea problemelor juridice de către publicul larg.
[11] Avocat, președintele Comisiei de Mediu a Clubului Juriştilor.
[12] Ex‑guvernatorul Californiei a susținut proiectul chiar și la o lună de la ieșirea Statelor Unite ale Americii din Acordul de la Paris. SUA a revenit la poziția de susținere a proiectului în timpul Summit‑ului ONU de la New York din septembrie 2017.
[13] Inițiatorul a fost prof. univ. dr. Jeffrey David Sachs, director al Institutului pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Universității Columbia, consilier special al Secretarului general ONU pentru obiectivele de dezvoltare durabilă.

 

Total 88 voturi
2

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*