Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Disidenţă - opoziţie - critică antisistem » Irina Moroianu Zlătescu: Drepturile omului – prezent și viitor în Uniunea Europeană

Irina Moroianu Zlătescu: Drepturile omului – prezent și viitor în Uniunea Europeană

Irina Moroianu Zlătescu[1]

Abstract: In support of the European Union’s commitment to guarantee the rights laid down in the Charter of Fundamental Rights in the European Union, the European Union Agency for Fundamental Rights (FRA) was created. The Agency will soon fulfill ten years. The multiannual objectives 2017 – 2019, are aimed at strengthening the competence of the Agency for legal and policy lawsuits at EU level, to improve response to requests for opinions and viewpoints in a timely and competent manner and to enhance coordination with the European Commission, the European Parliament and Council of the European Union.

Also one of the FRA priorities is the strengthening of national connections since several initiatives were launched in this regard, to strengthen the Agency contribution to the Member States and the European Union.

În 2017, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a împlinit 10 ani. Crearea acesteia a demonstrat o dată în plus preocuparea existentă pentru acest domeniu la nivelul Uniunii Europene, mai ales în condițiile în care respectarea și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene.

Pentru a marca această aniversare, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a organizat, în parteneriat cu diferite instituții, o serie de manifestări științifice, în cadrul cărora a analizat modul în care s‑a asigurat la nivel european respectarea drepturilor fundamentale. Menționăm, cu titlu de exemplu, reuniunea științifică „Un deceniu de protecție a drepturilor omului”[2].Cu acest prilej, a fost prezentată situația drepturilor omului în Europa de astăzi și s‑a analizat modul în care trebuie acționat pentru ca drepturile omului să rămână în centrul preocupărilor și în viitor. În cadrul lucrărilor, la care au participat Alexander Van den Bellen, Președintele Austriei, Vera Jourova, comisar european pentru Justiție, Protecția Consumatorilor și Egalitate de Șanse, Franco Frattini, vicepreședinte al Comisiei Europene responsabil pentru Justiție, Libertate și Securitate (2004‑2008), Morten Kjaerum, director al Institutului de Drepturile Omului și Drept Umanitar, Raoul Wallenberg, primul director al Agenției de Drepturi Fundamentale (2008‑2015), Michael O’Flaherty, director al Agenției din 2015 ș.a., s‑a evidențiat faptul că drepturile fundamentale nu reprezintă o „preocupare de nișă”[3], numai pentru minorități. Ele trebuie să existe pentru toată lumea. Desigur, a fost un moment bun pentru a se privi în urmă și a se vedea cu un ochi critic și obiectiv ceea ce s‑a realizat până acum și pentru a se identifica domeniile în care ar trebui să se facă mai mult și să se răspundă mai bine provocărilor cu care se confruntă Uniunea. Așa cum este cunoscut, ea a trebuit să facă față mai multor situații dificile, și anume: uneia dintre cele mai grave crize economice de la crearea sa, prezenței unui număr uriaș de migranți la frontierele externe, unor cutremurătoare atacuri teroriste ș.a. În aceste condiții, respectarea drepturilor omului rămâne o problemă esențială și o valoare ce trebuie garantată pentru toți.[4]

 În același context, Agenția pentru Drepturi Fundamentale, în colaborare cu Președinția Malteză a Consiliului Uniunii Europene, a organizat în primul semestru al anului 2017 o reuniune la nivel înalt consacrată drepturilor fundamentale, acestea reprezentând o prioritare pe agenda Uniunii[5].Ea a inclus o revedere a evoluției lor, concentrându‑se în special pe protecția drepturilor copilului. Astfel, s‑au stabilit direcțiile de acțiune care privesc drepturile minorului, și anume: migrația și azilul, insecuritatea și teama, sărăcia și excluziunea socială.

 Pentru a înțelege care ar trebui să fie prioritățile drepturilor omului la nivelul Uniunii, este necesar să evocăm câteva momente din evoluția acesteia. Reamintim astfel că în Tratatele constitutive ale Uniunii Europene nu a existat un catalog al drepturilor omului, ci doar se fac referiri la unele dintre ele. Explicația inexistenței unui astfel de catalog credem că rezidă în faptul că o comunitate economică era privită ca o organizație internațională compusă din state, iar protecția drepturilor omului aparținea fiecărui stat în parte, prin reglementările din propria sa Constituție.

Drepturile omului nu au fost deci în centrul preocupărilor redactorilor Tratatelor de la Paris[6] și de la Roma[7], în primul rând din cauza caracterului funcțional, economic care le era specific. În lipsa unor dispoziții speciale privind drepturile omului în aceste tratate, Curtea de Justiție de la Luxemburg a început să elaboreze progresiv un sistem efectiv de garantare a drepturilor fundamentale. Preocuparea Curții a constat în asigurarea respectării drepturilor omului de către instituțiile comunitare și statele membre.[8]

Uniunea Europeană a deschis noi câmpuri de acțiune prin Tratatul de Maastricht[9] din 1992. Potrivit art. 2 din Tratat, „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într‑o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei şi bărbați”. Reuniunea la nivel înalt de la Nisa din decembrie 2000[10] a constituit un moment de referință, cu această ocazie fiind proclamată în mod solemn Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Ea îmbrăca forma unui acord interinstituțional, cu valoare simbolică, dar era destinată să aibă o valoare juridică imperativă pentru Uniunea Europeană. Evident, ea a reprezentat prin adoptarea și prin conținutul său un real progres politic și democratic. Carta a fost integrată în Tratatul pentru stabilirea unei Constituții pentru Europa[11], proiect care a fost abandonat pentru că nu a întrunit numărul de ratificări necesare. Cu toate acestea, în 2007, odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, a fost ratificată și Carta Drepturilor Fundamentale. Ea are aceeași valoare ca dreptul Uniunii, devenind un document cu forță juridică la data de 1 decembrie 2009. Acesta a fost de altfel și momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Acest document se bazează pe tradițiile constituționale și obligațiile internaționale comune ale statelor membre, decurgând din apartenența la numeroase tratate europene sau internaționale privind drepturile omului. Cetățenii acestor state se bucură de un grad de protecție al drepturilor lor, atât în statul al căror cetățeni sunt, cât și în Uniunea Europeană. Demnitatea, libertățile, egalitatea, solidaritatea, cetățenia și justiția, așezate în 6 titluri, se regăsesc în Carta Drepturilor Fundamentale. De asemenea, în conținutul Cartei se regăsesc drepturile fundamentale prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a Consiliului Europei. În vreme ce ea se limitează la drepturile civile și politice, Carta acoperă și celelalte domenii, cum ar fi: dreptul la buna administrare, drepturile sociale ale lucrătorilor, bioetica ș.a., fiind garantat un tratament demn fiecărei persoane.

 La nivelul Uniunii, au fost create mecanisme pentru protecția și promovarea drepturilor omului.

 Astfel, a fost creată în 1994 Comisia privind Rasismul și Xenofobia, care în 1998 s‑a transformat în Centrul European de Monitorizare a Rasismului și Xenofobiei[12]. El a fost apoi transformat în Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), organism independent cu personalitate juridică al Uniunii, la care de altfel ne‑am referit încă de la începutul acestui studiu.[13] Agenția își desfășoară activitatea în baza unor programe anuale ce au ca fundament programe-cadru multianuale. Menționăm că primul Program-cadru multianual a fost stabilit pentru perioada 2007‑2012. Domeniile tematice au fost: a) rasismul, xenofobia şi intoleranţa legată de acestea; b) discriminarea sexuală, rasială, etnică, religioasă sau bazată pe convingeri, pe dizabilitate, vârstă, orientare sexuală, apartenenţă la o minoritate sau bazată pe orice combinaţie a acestora (discriminare multiplă); c) despăgubirea victimelor; d) drepturile copilului, incluzând protecţia copiilor; e) dreptul de azil, imigrare şi integrarea imigranţilor; f) vizele şi controlul la frontieră; g) participarea cetăţenilor europeni la funcţionarea democratică a Uniunii; h) societatea informaţională şi, în mod special, respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal; un alt domeniu de interes îl constituie accesul la o justiţie eficientă şi independentă (i).

Cel de‑al doilea Program-cadru multianual s‑a referit la perioada 2013‑2017. Consiliul a avut în vedere complementaritatea cu mandatul altor organe, organisme şi agenţii ale Uniunii şi, desigur, nu în ultimul rând, a trebuit să ţină seama de resursele financiare şi umane ale Agenţiei în această perioadă. Astfel, au fost stabilite următoarele domenii tematice: a) accesul la justiţie; b) victimele criminalităţii, incluzând aici şi problematica acordării de despăgubiri pentru acestea; se menţine şi tema privind societatea informatică c), cu referire specială la respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal; d) apare o temă nouă, care ţine de o preocupare mult mai veche la nivelul Uniunii Europene, şi anume integrarea romilor; e) rămâne actual interesul pentru cooperarea judiciară, cu excepţia celei din domeniul penal; f) drepturile copilului; g) discriminarea bazată pe sex, origine rasială, etnică, religie sau convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, pe dizabilitate, vârstă, orientare sexuală; apartenenţa la o minoritate se extinde în noul plan-cadru multianual şi la discriminarea bazată pe avere, originea socială, naştere, culoare, caracteristici genetice, limbă, proprietate. Trebuie subliniat că, în loc de minoritate, este menţionată generic apartenenţa la o „minoritate naţională”, iar în actuala tematică nu a mai fost menţionată în mod expres „discriminarea multiplă”, reprezentând asocierea mai multor tipuri de discriminare. Bineînțeles, este menţionată din nou imigrarea şi integrarea migranţilor, azilul şi, în plus faţă de Programul pentru 2007‑2012, ţinând seama de valul masiv de imigranţi din ultimii ani din statele Uniunii, sunt evidenţiate „viza” şi „controlul la frontieră”. Rasismul, xenofobia şi intoleranţa legate de acestea se mențin în programul multianual ca direcții‑cheie de acțiune.

 Agenția pentru Drepturi Fundamentale şi‑a stabilit obiectivele multianuale pentru perioada 2017‑2019, pornind de la prioritatea strategică pentru perioada 2013‑2017. Deoarece o prioritate strategică a Agenţiei o reprezintă întărirea contribuţiei la procesele de la nivelul instituţiilor şi organelor Uniunii Europene, pentru perioada 2017‑2019, obiectivele multianuale urmăresc întărirea competenţei Agenţiei pentru procesele juridice şi politice la nivelul Uniunii Europene, răspunsul la cereri de avize şi puncte de vedere în timp oportun şi cu competenţă, întărirea coordonării activității acesteia cu cea a Comisiei Europene, Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene.

Una dintre prioritățile strategice este reprezentată de întărirea contribuției şi impactului Agenţiei la nivel naţional. În acest sens, Agenţia a creat şi coordonat trei tipuri de mecanisme care asigură legătura cu părţile implicate la nivel naţional: reţeaua agenţilor naţionali de legătură ai FRA, care se reuneşte de două ori pe an şi care dă reprezentanţilor statelor membre oportunitatea de a partaja informaţii şi de a discuta diferite aspecte pertinente din domeniul drepturilor fundamentale; reţeaua de puncte focale a parlamentelor naţionale, care permite comunicarea cu serviciile parlamentelor naţionale responsabile cu problematica drepturilor fundamentale; în al treilea rând, FRA cooperează în mod regulat cu instituţiile naţionale pentru drepturile omului, cu organismele care promovează egalitatea ș.a. În scopul dezvoltării activităţilor sale la nivelul statelor membre, şi cu sprijinul structurilor naţionale pentru drepturile omului, FRA va da atenţie unor teme şi aspecte identificate împreună cu Consiliul Europei, cu Reţeaua europeană a instituțiilor naţionale pentru drepturile omului (ENNHRI) şi cu Reţeaua europeană a organismelor de promovare a egalităţii (Equinet).

Pentru perioada 2017‑2019, obiectivele constau în întărirea cooperării cu partenerii de la nivel naţional pentru a contribui la procesele politice ale drepturilor fundamentale la nivelul statelor membre şi întărirea cooperării cu agenţii de legătură naţionali, ca şi cu alţi parteneri-cheie la nivel naţional pentru a transmite avizele Agenţiei celor interesați.

O prioritate strategică vizează identificarea evoluţiei tendinţelor şi măsurarea progreselor în statele membre ale Uniunii. Astfel, Agenţia identifică evoluţia acestor tendinţe şi progrese pe baza propriilor analize, inclusiv analizele din raportul său anual, a anchetelor sale realizate în mod regulat şi pe baza studiilor juridice actualizate. FRA îşi propune să examineze în mod progresiv modul în care vor fi evaluate tendinţele în domeniul drepturilor fundamentale cât priveşte, de exemplu, colectarea cantitativă a datelor, actualizarea analizei juridice, crearea de indicatori şi repere, identificarea şi evaluarea practicilor pozitive. Pentru început, urmărirea în mod constant a tendinţelor va avea în vedere un număr specific de domenii-cheie a drepturilor fundamentale, în conformitate cu domeniile din programul multianual al Agenţiei. În acelaşi timp, pentru a evita dubla înregistrare, Agenţia supraveghează activităţile de colectare a informaţiilor şi a datelor pertinente la nivelul Uniunii realizate de alţi actori şi cooperează cu alte agenţii (ca, de exemplu, EIGE şi Eurofound) care colectează, de asemenea, date în domenii conexe. Pentru anumite domenii-cheie, la interval de câțiva ani, FRA repetă colectarea de date prin intermediul unor anchete, prima anchetă reluată de către Agenţie fiind ancheta Uniunii în privința drepturilor persoanelor aparținând minorităților. De asemenea, ea elaborează și reeditează manuale pentru domeniile cele mai importante de activitate. Acest lucru se realizează în colaborare cu Consiliul Europei și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Sunt puse astfel în evidenţă progresele juridice realizate în timp. În scopul comunicării mai efciciente a rezultatelor activităţii sale, Agenţia a realizat grafice şi hărţi interactive on‑line.

Urmează ca FRA să identifice evoluţia tendinţelor şi să urmărească progresele la nivelul Uniunii Europene și din statele membre, în privința domeniilor-cheie. Menționăm că o altă prioritate strategică este reprezentată de dezvoltarea răspunsurilor precise şi în timp util la situaţiile de urgenţă care afectează drepturile fundamentale. În condiţiile în care Uniunea Europeană se poate confrunta cu evenimente şi procese care cer soluţii politice rapide şi eficace, ca, de exemplu, în domeniul azilului, al migraţiei şi al securităţii interne, agenţiilor operaţionale ale Uniunii din domeniul justiţiei şi al afacerilor interne li se cere tot mai mult să susţină statele membre ale Uniunii prin intermediul unor acţiuni pe teren. Sprijinul operaţional este cerut, de asemenea, în mod frecvent în domenii sensibile din punctul de vedere al drepturilor fundamentale, ca, de exemplu, supravegherea frontierelor. În acest sens, FRA are deja experienţă în domeniul realizării de cercetări în teren în situaţii de criză, exprimând puncte de vedere bine argumentate, concretizate și valorificate prin mai multe rapoarte tematice.[14]

 Agenţia dispune, evident, de flexibilitatea necesară colectării de date, realizării de analize şi furnizării de expertiză în timp util instituţiilor şi agenţiilor Uniunii Europene implicate în soluţionarea situaţiilor de criză care afectează drepturile fundamentale la nivel politic sau operaţional. De aceea credem, la fel ca și alți specialiști în domeniu, că FRA va juca şi în viitor, alături de celelalte agenţii operaţionale ale Uniunii Europene şi de alte organizaţii, în special agenţiile specializate ale ONU, un rol complementar prin realizarea unor cercetări de teren fundamentate din punct de vedere ştiinţific şi, dacă este cazul, prin cooperări cu alte entităţi.

Obiectivele pentru 2017‑2019 privesc furnizarea de date, analize şi acordarea de consultanţă în cazul unor urgenţe ce afectează drepturile fundamentale.

O prioritate strategică pentru perioada în curs vizează îmbunătăţirea impactului activităţilor de comunicare şi de sensibilizare a Agenţiei. FRA îndeplineşte, conform mandatului său, două funcţii de comunicare: furnizarea unei asistenţe şi a unei expertize bazate pe elemente de probă şi funcţia de sensibilizare. Elementul central al activităţii de comunicare al FRA constă în dialogul cu responsabilii politici şi factorii de decizie atât la nivel naţional, cât şi la nivelul Uniunii Europene, în scopul furnizării de expertize şi de sensibilizare a interlocutorilor în ceea ce priveşte situaţia drepturilor omului în diferite domenii, inclusiv comunicarea cu părţile direct implicate în acţiuni de respectare a acestor drepturi „pe teren”, ca, de exemplu, poliţişti, profesionişti din domeniul sănătăţii, alte grupuri profesionale, autorităţi locale şi regionale, dar şi media, în calitate de agent multiplicator principal.

 În condițiile în care aceste activităţi de comunicare reprezintă o parte esenţială a proiectelor şi acţiunilor FRA, Agenţia a pus în practică încă din anul 2008 un program global de sensibilizare care a constat în dezvoltarea unor instrumente practice şi a unor activităţi de formare şi de consolidare a capacităţilor ei. În scopul întăririi impactului FRA la nivel naţional, Agenţia îşi propune ca prioritate pentru viitor îmbunătățirea modului în care aceste informaţii sunt prezentate instituţiilor naţionale. În acest fel, membrii consiliului de administraţie al FRA, ca şi agenţii de legătură naţionali şi organismele de apărare a drepturilor omului, organizaţiile societăţii civile şi alţi actori naţionali interesaţi își pot aduce contribuţia la eforturile de sensibilizare, participând, de exemplu, la comunicarea rezultatelor activităţii FRA prin organizarea de mese rotunde şi alte acţiuni similare. De asemenea, FRA își va continua activităţile de diversificare a analizelor sale pentru a putea oferi fiecărei parţi implicate informaţii şi date într‑un format care să corespundă cel mai bine aşteptărilor şi necesităţilor. În aceste condiţii, în perioada 2017‑2019, Agenţia îşi va îmbunătăţi activităţile de comunicare şi de sensibilizare, va mări impactul asupra proceselor decizionale. Ea va utiliza eficient toate canalele pentru a înţelege mai bine rolul FRA la nivelul statelor membre și pentru a sensibiliza factorii decizionali naționali, aici având un rol esenţial membrii Consiliului de administraţie, agenţii de legătură naţionali, organizaţiile societăţii civile, dar şi alţi actori naţionali. Desigur, și partenerii Agenţiei susţin eforturile de comunicare ale acesteia.

Evident, o altă prioritate strategică o reprezintă planificarea lucrărilor Agenţiei şi evaluarea impactului lor. În acest sens, FRA dispune de instrumente variate necesare planificării activităţilor şi clasificării acestora în ordinea priorităţilor. Evaluarea planificării proiectelor FRA (FRAPPE) are loc la începutul fiecărui proiect şi cuprinde definirea indicatorilor necesari evaluării viitoare a rezultatelor în termeni de realizări şi impact eventual. MATRIX este instrumentul principal de gestiune de proiect utilizat de Agenţie de mai mulţi ani cu rezultate pozitive. Acest instrument permite planificarea, înregistrarea şi urmărirea cercetării, dar şi a activităţilor de producţie, de comunicare şi de participare a părţilor interesate. Pentru completarea şi perfecţionarea acestor mecanisme se va facilita includerea unui proiect în programul anual prin definirea activităţilor, a rezultatelor şi a indicatorilor, dar şi prin identificarea resurselor umane şi financiare necesare, această procedură aplicându‑se în special proiectelor multianuale care necesită un volum mare de resurse. De asemenea, pentru măsurarea rezultatelor şi a realizărilor, vor fi elaboraţi noi indicatori şi noi termeni de referinţă, atât la nivelul proiectelor specifice, cât şi în ansamblu, la nivel regional. În acelaşi timp, instrumentul de evaluare a bugetului pe fiecare activitate are rolul de a controla şi gestiona totalitatea activităţilor, ducând la ameliorarea eficacităţii alocării resurselor.

Agenția prezintă anual rapoarte de activitate care cuprind o gamă mult mai largă de indicatori pentru fiecare proiect, reflectând în esență întreaga muncă desfășurată de‑a lungul unui an calendaristic. Câteva exemple de cifre pe care Agenția le colectează deja sunt cele referitoare la numărul de exemplare de publicaţii difuzate, de formulare de evaluare care provin de la participanții la evenimentele sale, dar și de la grupul de vizitatori ai FRA, ai site‑urilor sale.

Agenţia beneficiază de mai multe instrumente pentru a clasifica eficace lucrările sale ţinând cont de priorităţi şi evaluează impactul lor. Precizăm că, aşa cum se arată în documentele FRA, activităţile de evaluare sunt prevăzute din primele etape ale unui proiect, iar noul cadru de evaluare a performanţei se aplică tuturor proiectelor, cele mai bune practici fiind împărtăşite în cadrul Agenţiei.

Evident, ținând seama de prioritățile strategice pe care care le are, FRA a elaborat un Plan multianual pentru perioada 2017‑2019 care cuprinde mai multe domenii tematice de mare interes. Rămân astfel în centrul atenției FRA accesul la justiţie şi cooperarea judiciară; victimele criminalităţii şi despăgubirile pentru victimele criminalităţii; societatea de informaţii şi, în special, respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal; integrarea romilor; drepturile copilului. La fel de actual rămâne și interesul pentru cooperarea judiciară, cu excepţia celei din domeniul penal, precum și pentru discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau credinţă, convingeri politice sau altele, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală. Teme la fel de importante pentru această perioadă sunt și imigrarea şi integrarea migranţilor, vizele, controlul la frontiere şi azilul; rasismul, xenofobia şi intoleranţa care le sunt asociate; anchetele Agenţiei Drepturilor Fundamentale – acoperind diferite domenii din cadrul multianual, precum și proiectele transversale.

Așa cum am arătat mai înainte, o prioritate a Agenției o reprezintă întărirea legăturilor la nivelul statelor membre, mai ales în condițiile în care evaluarea externă a FRA a recomandat acest lucru. Ca atare, membrii Consiliului de administrație, împreună cu experți din cadrul Agenției au lansat mai multe inițiative pentru întărirea rolului FRA în scopul promovării standardelor europene din domeniul drepturilor omului în toate statele Uniunii.

Note:
[1] Prof.univ.dr, membru în Consiliul de Administrație al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.
[2] Organizată la Viena, la 28 februarie 2017.
[3] A se vedea Vera Jourova, Aniversarea a 10 ani de la înființarea Agenției de Drepturi Fundamentale: un apel la acțiune în apărarea drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept, Viena, 28 februarie 2017.
[4] Ibidem.
[5] Bruxelles, 28 iunie 2017.
[6] Tratatul de la Paris pentru crearea CECO, semnat la 18 aprilie 1951 .
[7]  Tratatele de la Roma semnate la 25 martie 1957, prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană şi, respectiv, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.
[8] În acest sens, a se vedea și Jean Boulouis, Droit institutionnel de l’Union Europeenne, 5e edition, Montchrestien, 1995, p.17 și urm., Emmanuelle Barbosia (ed), Commentaire de la Constitution de l’Union europeenne, Bruxelles, Editions de l’universite de Bruxelles, 2005, pg. 62‑63, Candela Soriano Mercedes, Les droits de l’homme dans les politiques de l’Union europeenne, Bruxelles, Larcier, 2006, pg. 51 şi urm.
[9] Tratatul asupra Uniunii Europene din 1992, revizuit în 2007.
[10] A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Drept instituțional european, Ed. IRDO, București, 2008, p.180 și urm.
[11] A se vedea Florence Benoit‑Rohmer, Valeurs et droits fondamentaux dans la Constitution, RDTE, 2005, p. 261.
[12] În baza Regulamentului Consiliului nr. 1035/97 din 2 iunie 1997.
[13] Înființată în baza Regulamentului Consiliului nr. 168/2007 din 15 februarie 2007.
[14]  Cităm, cu titlu de exemplu: „Rasism, discriminare, intoleranţă şi extremism: lecţii în urma experienţelor greacă şi maghiară” (Rasism, discrimination, intolerance and extremism: learning from experiences in Greece and Hungary, 2013), „Situaţia persoanelor care traversează frontiera terestră greacă în mod ilegal” (The situation of persons crossing Greek land border in an irregular manner, 2011) şi „Atacuri violente contra Romilor în cartierul Ponticelli, din Neapole, Italia”, 2008.

 

Total 109 voturi
12

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*