Irina Bogdan: Terorismul global şi social media

Terorismul este un fenomen tot mai prezent, tot mai resimţit si tot mai dezbătut pe toate canalele media, în toate mediile sociale, un subiect fierbinte în agendele tuturor şefilor de stat ale marilor puteri. Ne întrebăm de ce s‑a ajuns aici, dacă nu cumva acesta este produsul ultimelor decenii în care omenirea a început să‑şi piardă din umanitate. Răspunsul este nu. Terorismul nu este un fenomen recent, nu este produsul ultimelor decenii. Acesta a luat naştere încă de la originile societăţilor umane, însă forma pe care o are astăzi este cu siguranţă cea mai violentă din toată istoria sa şi în mare măsură apare ca rezultatul tehnologiei moderne şi al nivelului avansat la care a ajuns social media.

Terorismul ‑ definiţie, începuturi şi evoluţii

Terorismul este, conform definiţiei, „totalitatea actelor intenţionate de violenţă comise de un grup sau de o organizaţie pentru a provoca o teamă generalizată şi pentru atingerea unor scopuri politice”[1], cu alte cuvinte, o tactică neconvenţională care foloseşte violenţa şi teroarea ca intrumente principale pentru a‑şi terorismul-global-si-social-media-2legitima doctrina politică, sau religioasă, care ţinteşte instaurarea fricii în rândul populaţiei, intimidarea guvernelor şi destabilizarea acestora.

Termenul de terorism provine din limba latină de la terror‑terroris‑terrere care înseamnă teroare – ameninţare – a înfricoşa. În Antichitate nu era neobişnuit să se recurgă la crimă politică sub formă de sabotaj politic, însă prima formă de manifestare a terorismului a apărut odată cu Zeloţii din Iudeea, o sectă sau grupare extremistă care a dus o campanie ascunsă planificând asasinate în rândul forţelor de ocupaţie romană. [2] Apoi au fost Asasinii, o sectă islamică şiită nizară formată din ucigaşi cu o pregătire fizică şi psihică extraordinată, antrenaţi pentru a sădi teroare printr‑o cruzime rar întâlnită în vederea atingerii scopurilor lor politice şi religioase.[3]

Terorismul îşi face cu adevărat simţită prezenţa şi căpătă o altă formă şi însemnătate odată cu Revoluţia Franceză. La vremea aceea, în Franţa, conducătorii Revoluţiei doreau să instaureze o nouă ordine socială, iar aceasta s‑a realizat doar prin ameninţări, frică şi violenţă. Iacobinii au fost cei care au sădit teroare, iar după capturarea şi executarea liderului acestora, Robespierre, au fost catalogaţi ca „terorişti”, termen care, încetul cu încetul, s‑a răspândit în întreaga Europă. Astfel că la vremea respectivă „terorismul” era asociat cu violenţa împotriva statului şi conducerii, de unde a reieşit noţiunea de „terorism de stat”.

În Rusia, exemplele de acte de terorism sunt nenumărate, de la Ţarul Ivan cel Groaznic, din secolul al XVI‑lea, la Ţarul Nicolae I cunoscut pentru folosirea terorii împotriva atât a adversarilor, cât şi a poporului, adversari care au folosit aceeaşi metodă pentru a‑l îndepărta de la putere, la Ţarul Alexandru al II‑lea care, deşi a scăpat de şase tentative de asasinare, a fost victima unui asasinat bine instrumentat de aproximativ 40 de persoane, sfârşind sfârtecat de o bombă.[4] Bombele, armamentul şi diversele arsenale explozibile încep să fie folosite în actele teroriste începând cu anii ’80 ai secolului al XIX‑lea.

Secolul al XX‑lea aduce schimbări în ceea ce priveşte actele teroriste, de la atentate în care era vizată o victimă, la atentate cu bombe şi sechestrare de persoane nevinovate în grup, de la forme de terorism intern, la terorismul internaţional, şi odată cu asasinarea lui Franz Ferdinand, prinţul moştenitor al coroanei austro‑ungare, din 28 iunie 1914, se pune capăt erei de comploturi şi atentate teroriste continue împotriva şefilor de stat, şi izbucneşte Primul Război Mondial.

Epoca modernă a terorismului continuă cu acte de violenţă, atentate şi comploturi omicide atât în perioada interbelică, cât şi după al II‑lea Război Mondial, când naţionalismul şi ideologiile politice revoluţionare au fost principalele forţe de dezvoltare şi manifestare ale formelor terorismului.

De la Al‑Qaida la ISIS

În 1988, Osama bin Laden şi Ayman al Zawahiri pun bazele grupării teroriste Al‑Qaida, care în limba arabă înseamnă „baza” sau „fundaţia”. Al‑Qaida este o organizaţie teroristă islamică fundamentalistă care s‑a dorit a fi o mişcare menită să schimbe regimul politic în ţările musulmane aflate sub dominaţia sau controlul occidental, regimul cu unul islamic fundamentalist. Cu peste 10 grupări afiliate direct în lume şi alte peste 10 afiliate indirect, gruparea teroristă Al‑Qaida a operat şi atacat pe 4 continente, dar în memoria tuturor vor rămâne mereu atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001. Această dată continuă să fie considerată ca fiind cea mai groaznică zi din istoria modernă a terorismului, ziua în care întreaga lume a amuţit în faţa televizoarelor, nimănui nevenindu‑i a crede ceea ce se derula cu o repeziciune ireală: deturnarea şi prăbuşirea primului avion în Turnul de Nord al World Trade Center, urmat de alt avion care, la doar 15 minute, a lovit Turnul de Sud, jumătate de oră mai târziu cel de‑al treilea avion deturnat lovea Pentagonul, urmat, peste alte 30 de minute, de cel de‑al patrulea avion care probabil ţintea Capitoliul sau Casa Albă, însă acesta s‑a prăbuşit pe un câmp de lângă localitatea Shanksville, Pennsylvania, neatingându‑şi ţinta datorită pasagerilor curajoşi care au intrat în luptă cu teroriştii ce puseseră stăpânire pe avion. Bilanţul acestor evenimente a fost de aproximativ 3000 de morţi, cetăţeni din 62 de state, majoritatea de cetăţenie americană, şi aproximativ 6000 de răniţi.

După atentatele din SUA, Osama bin Laden şi gruparea sa au devenit cei mai căutaţi terorişti ai vremii. Preşedintele Statelor Unite ale Americii, la vremea aceea G.W. Bush, a demarat, ceea ce numea el, Războiul global împotriva terorismului sau Războiul împotriva terorii, o campanie militară condusă de SUA şi Marea Britanie sprijinite de NATO şi partenerii săi.

IS – Islamic State, în traducere, Statul Islamic, sau ISIL – Statul Islamic din Irak şi Levant sau ISIS – Statul Islamic din Irak şi Siria şi prin acronimul său din limba arabă Daesh, este gruparea teroristă care azi schimbă definiţia şi semnificaţia terorismului şi implicaţiilor acestuia. Asemenea Al‑Qaida, ISIS este tot o grupare teroristă fundamentalistă islamică şi, începând cu iunie 2014, s‑a autonumit Califatul Islamic, proclamând restaurarea autorităţii Califatului Sunit.

Gruparea teroristă ISIS a fost fondată în 1999 de extremistul Abu Musab al‑Zarqawi, adept al salafismului radical, doctrină care respinge total valorile şi influenţele occidentale. Al‑Zarqawi în anul 2000, după ce fusese eliberat din închisoare, unde a fost închis de nenumărate ori pentru manifestările sale radicale, ajunge în Afganistan, unde îl cunoaşte pe Osama bin Laden, care îi propune acestuia să i se alăture organizaţiei sale. Al‑Zarqawi refuză, şi fondează în Afganistan, la graniţa cu Iranul, o tabără de antrenament pentru atentatorii sinucigaşi. Acesta se concentrează pe lupta din zonă împotriva şiiţilor, apoi mai târziu pe lupta împotriva forţelor de ocupaţie din Irak. Se remarcă abia în 2003 când „o bombă aflată sub un camion a explodat lângă sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din Bagdad, omorându‑i pe şeful delegaţiei ONU şi pe câţiva dintre membrii acesteia. Câteva zile mai târziu, Yassin Jarrad, tatăl celei de‑a doua soţii a lui al‑Zarqawi, a intrat cu o maşină plină de explozibil în Moscheea Imamului Ali”[5], atentat ce s‑a soldat cu moartea a 125 de şiiţi. Un an mai târziu, Osama bin Laden îl recunoştea pe al‑Zarqawi ca şef oficial al mişcării Al‑Qaida în Irak, însă peste doi ani, acesta era omorât într‑o operaţiune organizată de militarii SUA. Conducerea grupării Al‑Qaida a fost preluată de Abu Ayyub al‑Masri, pe când Abu Omar al‑Bagdadi despre care foarte multe nu se ştiu, s‑a proclamat conducător şi emir al Statului Islamic din Irak (ISI), conducând operaţiuni armate în zonă şi stând departe de public şi de orice fel de înregistrări, fie video sau audio. Acesta a fost urmat de Abu Bakr al‑Bagdadi, care a preluat conducerea în 2010 după moartea lui Abu Omar al‑Bagdadi şi s‑a numit al doilea emir al Statului Islamic din Irak (ISI) şi primul emir al Statului Islamic din Siria şi Levant (ISIL), ulterior în iunie 2014 proclamându‑se Califul Ibrahim al Statului Islamic. Ceea ce puteam numi „marca Al‑Qaida” dispare, lupta jihadistă devine o luptă sectară, apoi se concentrează pe un război tradiţional de cucerire în paşi mărunţi, dar siguri. Profitând de haosul din Siria creat de regimul Assad şi opoziţia rebelilor, Abu Bakr al‑Bagdadi reuşeşte să pună la punct o fuziune cu membrii organizaţiei Jabhat al‑Nusra, iar „edificarea Califatului modern, un stat musulman ideal care transcende orice”[6] devine laitmotivul campaniei teroriste.

ISIS şi cum a schimbat social media terorismul

Lumea se întreabă: ce fel de război duce ISIS‑ul? Nu există un singur tip de război când vorbim de ISIS, ci de o varietate de tipuri de război. Jihadiştii ISIS duc un război de insurgenţă, precum şi de gherilă, în acelaşi timp duc un război convenţional de cucerire, un război hibrid şi cel mai important, duc un război social media, un război comunicaţional folosindu‑se de diverse media pentru propagandă, coordonare, recrutare şi strângere de fonduri.

Internetul şi reţelele de socializare au intrat în viaţa noastră a tuturor. Încetul cu încetul, au devenit indispensabile. Ne uşurează munca, ne ajută să comunicăm mai uşor şi mai repede, ne ajută să facem plăţi, să achiziţionăm orice, ne ajută să facem rost de informaţii cu uşurinţă la orice oră din zi sau din noapte, oriunde ne‑am afla; aproape oricine are un telefon sau o tabletă sau un laptop conectat la Internet. Suntem aproximativ 7 miliarde de oameni pe pământ, iar peste 3 miliarde au acces la Internet. Cu siguranţă importanţa Internetului este majoră, iar impactul său este semnificativ asupra societăţilor, însă acesta cu tot ceea ce aduce online media, reţele de socializare, prezintă şi aspecte negative.

Iată astfel cum această grupare teroristă a descoperit cheia succesului, un instrument sau o armă pe care nicio grupare teroristă până acum nu avut‑o, sau poate dacă a avut‑o nu a ştiut s‑o fructifice aşa de bine precum o face ISIS‑ul.

Membrii grupării se folosesc de toate reţelele de socializare existente, de tot felul de aplicaţii pe telefon, precum şi de tot felul de publicaţii şi canale media: Twitter, Facebook, Instagram, Telegram, ASK.fm, KiK, Youtube, Whatsapp, Vibe, Hangouts etc., revista lunară Dabiq, materiale publicate prin agenţia de presă Amaq, emit pe staţia de radio oficială a organizaţiei numite Al‑Bayan. Începând cu anul 2016, prin satelit poate fi urmărit postul lor de televiziune care difuzează clipuri de propagandă, „canalul, cunoscut sub numele de BEIN HD4, este difuzat pe Nilesat, o companie de satelit egipteană al cărei acționar major este Radio Egipt şi Uniunea Televiziunilor, canale publice.”[7]

ISIS foloseşte Internetul ca pe o armă revoluţionară. În primul rând o face pentru a intimida şi a răspândi frică. Gruparea teroristă realizează filmări video de fiecare dată când recurge la o execuţie, fie că vorbim de execuţia unei singure persoane sau de execuţii în masă, aceste filmuleţe sunt încărcate pe Internet pe reţele de socializare şi sunt menite a fi preluate şi redistribuite de cât mai multe ori, de cât mai mulţi utilizatori, pentru a fi vizualizate de un număr foarte mare de oameni. Exemple în acest sens sunt multe: decapitarea lui Alan Henning, lucrătorul umanitar britanic, împuşcarea celor 25 de tineri soldaţi sirieni pe scena amfiteatrului roman din Palmyra în prezenţa unui număr mare de spectatori, execuţia unui soldat sirian prin strivire cu tancul, execuţia în masă a peste 30 de tineri irakieni mitraliaţi la pământ etc. Clipurile video sunt atent regizate, întotdeauna folosesc un cadru cu steagul organizaţiei (pe un fundal negru este scris cu alb în limba arabă „nu există Dumnezeu în afară de Allah, iar Mohammed este mesagerul Său”). Dacă cel sau cei care săvârşesc execuţia nu se adresează camerei pentru a motiva fapta, sau a transmite un mesaj de ameninţare, atunci pe fundalul clipului se va auzi fie imnul Califatului, fie una din melodiile jihadiste.

Poate părea neobişnuit, dar Statul Islamic are un imn, chiar dacă încă nerecunoscut oficial, precum are nenumărate cântece dedicate preaslăvirii califatului şi cauzei acestuia. Imnul se numeşte Ciocnirea Săbiilor, este compus într‑un stil a capella, vocea caldă a cântăreţului de la începutul melodiei, acompaniată de un cor pe fundal, face ca un necunoscător de limba arabă să afirme că este un cântec frumos, doar sunetul săbiilor de la jumătatea melodiei dau de bănuit că nu este vorba de o melodie religioasă. Fireşte, în cazul unui cunoscător de limba arabă, melodia îi va da fiori pe şira spinării încă de la primele versuri: „ciocnirea săbiilor este cântarea sfidătorului, iar calea războiului este ritualul vieţii”[8]. În ceea ce priveşte melodiile jihadiste, acestea se numesc nasheed‑uri, nasheed în traducere înseamnă odă sau psalm, iar aceste ode s‑au transformat în adevărate coloane sonore pentru clipurile organizaţiei, devenind vitale pentru imaginea pe care teroriştii doresc s‑o propage.

ISIS nu transmite spaimă şi nu intimidează doar prin clipurile sale video. Teroriştii islamişti se folosesc şi de imagini care, odată încărcate pe Internet, devin virale. Intenţia este aceeaşi ca şi în cazul clipurilor, de a transmite teroare, de a arăta ce păţesc cei care sunt împotriva califatului, ce păţesc necredincioşii şi trădătorii. Pozele sunt mai mult decât explicite, vorbesc de la sine şi rămân întipările în minţile tuturor: străini capturaţi şi executaţi în toate modurile posibile, armate de terorişti fluturând steagul ISIS, profanarea de locuri creştine şi înlocuirea crucii cu steagul ISIS, imagini cu copii mici echipaţi de luptă şi dotaţi cu arme, pedepse publice pentru trădători sau cei care le‑au încălcat regulile prin tăierea de mâini, decapitare, omorâre prin aruncare de pietre, mitraliere, ardere pe rug, crucificare etc.

Imaginile şi clipurile realizate de ISIS sunt parte a unei adevărate industrii, un social engineering, o putem numi chiar o strategie de marketing pentru afirmarea unui brand. Din păcate, această inginerie nu poate fi controlată de nimeni. Aceasta este partea negativă a Internetului şi a reţelelor de socializare care au scăpat de sub control. Atât specialiştii în domeniu, cât şi hackerii se află în imposibilitatea de a lua măsuri pentru ştergerea clipurilor, a pozelor de pe net, pentru închiderea tuturor conturilor sociale ISIS sau a canalelor lor de comunicare. ISIS şi conducerea sa au înţeles importanţa mediului online şi au investit multă energie şi mult timp în paginile de socializare, se pare că există peste 50 000 de conturi constant doar de Twitter. În anul 2015, Twitter, cea mai folosită reţea de socializare de către ISIS a pus bazele unui sistem „o combinație de judecată umană și tehnologie… echipe de specialiști din SUA și Irlanda, care iau la puricat miile de conturi suspecte” [9] reuşind să închidă 125 000 de conturi fie ale grupării, fie ale simpatizanţilor acesteia.

În 2014, ISIS a încărcat pe Facebook şi Twitter clipul cu decapitarea jurnalistului american James Foley. Cele două reţele au reuşit să scoată clipul doar ca după câteva ore mai târziu să reapară. Cu toate eforturile depuse, ISIS continuă să fie foarte prezent în mediul virtual: majoritatea conturilor sunt active, acestea pot da de la 3‑4 tweet‑uri/postări la câteva zeci zilnic, fiecare cont are cel puţin o mie de urmăritori, la avatar – poza de profil – mereu o imagine care conţine steagul jihadist. Gruparea a reuşit o inginerie în anul 2014 când, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, „tweet‑urile trimise de pe conturile utilizate de operațiunea de propagandă a Statului Islamic din Irak și Levant (ISIS) și a susținătorilor săi sunt etichetate cu diez (#), cum ar fi # Brazil2014, #ENG, #France și # WC2014 în încercarea de a deturna turneul Cupei Mondiale pentru a răspândi mesajul lor”[10], astfel că, în momentul în care simpli utilizatori căutau tweet‑uri despre Cupa Mondială accesau fără intenţie linkuri de propagandă ISIS. Posibilităţile de multiplicare a unui mesaj postat pe aceste reţele de socializare sunt infinite prin retransmiterea sa (share sau retweet), iar posibilitatea tehnică oferită de cele două principale reţele Twitter şi Facebook prin postările etichetă sub diez (hashtag) # urmat de un cuvânt sau o frază-cheie aleasă, simplifică semnificativ algoritmul motorului de căutare, iar ISIS a înţeles perfect cum să se folosească de acestea pentru răspândirea mesajelor pe o scară cât mai largă.

În al doilea rând, ISIS foloseşte Internetul ca pe cea mai bună metodă a sa de recrutare. Mediul online este perfect pentru recrutarea de noi membri. Prin reţelele lor de socializare este foarte uşor să atragă simpatizanţi, „angajatorul” rămâne anonim, identitatea lui de la capătul reţelei este în siguranţă, mesajul şi indicaţiile sunt uşor de transmis. Şi aici se investeşte foarte mult timp, sute de ore de comunicare cu potenţialii viitori membri. De obicei, ISIS se orientează spre adolescenţi şi tineri, mai ales spre cei care provin din familii cu probleme, fiind mai uşor de manipulat. Discuţiile se pot întinde pe luni de zile, recrutorii sunt învăţaţi să împărtăşească cu potenţialii membri şi bune şi rele din viaţa lor pentru a‑i aduce mai aproape. Schimbul de informaţii se face în timp real, iar recrutorii încearcă să‑i „seducă” pe potenţialii membri în funcţie de tiparul socio‑psihologic pe care aceştia par să‑l aibă. S‑a vehiculat că ISIS a elaborat un ghid în acest sens, numit „Un curs în arta recrutării”, în care sunt explicaţi paşii care trebuie urmaţi pentru a recruta noi membri cu succes. Încetul cu încetul, recrutorul trebuie să se transforme în prietenul potenţialului membru sau chiar în mentorul acestuia. În funcţie de necazurile pe care acesta le are, recrutorul trebuie să‑i ofere alinare: dacă este o persoană sentimentală trebuie să i se arate compasiune, să‑l facă să se simtă iubit şi integrat, dacă este o persoană intelectuală trebuie să‑i arate că va fi implicat într‑un proiect inedit şi important, dacă este o persoană religioasă i se va induce că Dumnezeu l‑a ales pentru a merge pe calea cea dreaptă pentru religia cea dintâi, iar dacă este o persoană înclinată către dreptate, va fi convinsă că astfel salvează lumea de rău. Cu astfel de manipulări, ISIS a reuşit în anul 2015 să recruteze 1600 de cetăţeni britanici, pe care nu doar că i‑au recrutat de la distanţă, ci chiar a reuşit să‑i aducă pe teritoriul stăpânit de jihadişti. Şi autorităţile din Statele Unite ale Americii au raportat că în 2015 au avut loc 60 de arestări pentru infracţiuni ce ţin de terorism rezultat din astfel de recrutări online. Există zvonuri conform cărora potenţialilor membri, care sunt străini, li se promit şi li se oferă în schimbul convertirii la Islam şi aderării la Statul Islamic bani, maşini, soţii şi o viaţă care să‑i facă să se simtă împliniţi. Odată ce au prins momeala, iar recruţii au obţinut informaţii personale preţioase despre potenţialii membri, victimele, chiar dacă doresc să se retragă, nu pot să abandoneze procesul fiind constant ameninţate că vor fi urmărite şi omorâte atât ele, cât şi familiile lor.

Prin astfel de recrutări conducerea ISIS reuşeşte, de asemenea, să‑şi găsească sponsori care aduc un suport financiar pentru fondurile organizaţiei.

În al treilea rând, ISIS se foloseşte de Internet, de reţelele de socializare şi de aplicaţiile de comunicare zilnică pentru a‑şi coordona activitatea. Internetul, comparativ cu acum 15 ani a avansat mult, accesarea lui cu mare uşurinţă şi apariţia reţelelor de socializare şi a aplicaţiilor de comunicare au creat o oază pentru grupările teroriste. ISIS foloseşte pentru comunicarea zilnică aplicaţii ca Skype, Silent Circle, Telegram şi Whatsapp, pe lângă reţele de socializare. Teroriştii scriu mesaje criptate atât pe chestiuni cotidiene, cât şi pentru coordonarea activităţilor teroriste. Era în care operaţiunile erau coordonate telefonic, iar corespondenţa se făcea prin e‑mail a apus de mult. După atacurile teroriste de la Paris din 13 noiembrie 2015, când 130 de persoane şi‑au pierdut viaţa, serviciile secrete şi‑au axat investigaţia spre a găsi dovezi ale plănuirii atacurilor, orice fel de conversaţii purtate în mediul virtual de către cei care au săvârşit faptele, în felul acesta încercând să prevină posibile viitoare atacuri. Din păcate, autorităţile nu au găsit nimic, nici convorbiri telefonice, nici e‑mailuri, nici conversaţii pe chat, absolut niciun semn al unei comunicări de coordonare a atentatelor în mediul online.

 Concluzia este că ISIS a transformat social media în asul din mânecă bun la toate. Internetul şi tot ceea ce vine la pachet cu acesta ajută la menţinerea brandului ISIS, astfel că social media contribuie la: extinderea luptei, la transmiterea mesajelor de propagandă, la transmiterea rapoartelor de activitate, mesajelor de revendicare, mesajelor de ameninţare, mesajelor de intimidare, la transmiterea clipurilor şi pozelor execuţiilor, la recrutarea de noi membri, la câştigarea de noi adepţi, la atragerea de noi fonduri, la comunicarea în siguranţă, precum şi la coordonarea activităţilor teroriste.

 Revoluţia internetului şi social media i‑au ajutat pe islamişti să pună la punct un nou model de terorism, iar aceştia par că îşi doresc ca din acest model de terorism să ia naştere un stat legitim, pentru că aparent au un obiectiv clar: să redeseneze harta Orientului Mijlociu şi să pună pe picioare noul stat al terorii, Califatul.

Note:

[1] Dicţionarul explicativ al limbii române, https://dexonline.ro/definitie/terorism, accesat pe 20 august 1016.

[2] Chaliant Gerard, Blin Arnaud. The history of terrorism from Antiquity to Al Qaeda, capitolul 3, p. 55, https://wikileaks.org/gifiles/attach/177/177597_History%20of%20Ter.pdf, accesat pe 20 august 2016.

[3] Ibidem, pp. 59‑78.

[4] 18th Century Anarchism and its Effect on Modern Day Domestic Terrorism, p.8‑9. http://dc.etsu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1246&context=honors, accesat pe 20 august 2016.

[5] Napoleoni, Loretta, ISIS Califatul Terorii, Corint, 2014, p. 33.

[6] Ibidem, p. 57.

[7] O’Neill Patrick Howell, The Islamic State is now broadcasting a satellite TV channel in Iraq, http://www.dailydot.com/layer8/is-nilesat-television‑bein‑hd4/, accesat pe 27 august 2016.

[8] https://www.youtube.com/watch?v=fT8N WowhSg8, accesat pe 28 august 2016.

[9] Yadron Danny, Twitter deletes 125 000 ISIS accounts and expands anti‑terror teams, https://www.theguardian.com/technology/2016/feb/05/twitter-deletes‑isis‑accounts-terrorism-online, accesat pe 28 august 2016.

[10] Milmo Cahal, Iraq crisis exclusive: ISIS jihadists using World Cup and Premier League hashtags to promote extremist propaganda on Twitter, http://www.independent.co.uk/news/world/middle‑east/iraq‑crisis‑exclusive‑isis‑jihadists‑using‑world‑cup‑and‑premier‑league‑hashtags‑to‑promote‑9555167.html, accesat pe 28 august 2016.

Total 2 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

    Scrie un comentariu

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

    *