Punctul Critic » Istorie » Irina Airinei: Cu Fania Oz la Ceasul Speranței

Irina Airinei: Cu Fania Oz la Ceasul Speranței

Scriitoarea israeliană Fania Oz-Salzberger a venit în România, în perioada 3‑5 iunie 2016, la Salonul Internațional de Carte Bookfest cu prilejul lansării în limba română a volumului „Evreii şi cuvintele”, scris împreună cu tatăl domniei sale, Amos Oz. Istoricul Fania‑Oz Salzberger, una dintre cele mai mai îndrăgite personalităţi ale spaţiului cultural israelian, profesor la Universitatea din Haifa și director al Institutului European pentru Studii Iudaice PAIDEIA din Stockholm, ne‑a mărturisit, într‑un interviu anterior, că bunicii materni au venit din Basarabia şi vorbeau adeseori română. Cu o căldură sufletească aparte, ne transmite, parcă, misterul, tristețea, poezia celor care trăiesc doar în amintire.

Irina Airinei: Ce vă leagă de România, așadar…

Fania Oz‑Salzberger: Mai întâi de toate, bunicul și bunica mea, părinții mamei mele, au venit dintr‑un mic oraș numit Ackermann, nu știu cum se cheamă astăzi, iar bunica mea provenea dintr‑un mic oraș numit Tatar Bunar, unde a crescut. Și astfel s‑au format cu o identitate foarte românească. Dar au crescut şi cu un sentiment foarte patriotic românesc, iar fratele bunicii mele a fost numit Carol după rege, așa că pentru mine există o moștenire a lor din România, pentru că iubeau limba, au iubit cultura, nu au fost surprinși când am început să studiez latina în universitate și chiar puteu să mă ajute la latină, mi‑au explicat cât de apropiată este româna de latină. Mi se pare ciudat că bunicii mei erau cu adevărat români prin naștere și prin sentimente, iar acum orașul lor nu mai este în România. Și nici Basarabia nu mai este în România.

I.A.: Și când au venit în Israel?

F.O.: Bunicii mei erau pionierii, primii sioniști. Au venit în 1930, chiar înaintea ascensiunii naziștilor … Pentru mine, mai întâi de toate, sionismul a fost o idee care a salvat viețile atâtor oameni. Dar, mai precis, sionismul a fost umanist. Era vorba despre crearea unui stat pentru poporul evreu. Israelul a fost de la început o democrație și o societate umanistă. Și eu, în acest sens, eu mă consider astăzi un sionist din acest motiv. Și Israelul este un stat pentru poporul evreu, pentru cei care vor să facă parte din națiune. Această stare nu este pentru toți evreii, pentru că nu toată lumea vrea să fie israeliană sau să aleagă să facă parte din statul Israel. Statul Israel nu este numai pentru evrei, deoarece fiecare arab care trăiește în Israel este cetățean cu drepturi depline. Și pentru mine Israelul pe care îl vreau este în primul rând democratic, evreiesc în al doilea rând, în sens cultural, nu într‑un sens religios, și care trăiește în pace, cu speranța unei Palestine viitoare. Pentru mine toate aceste obiective sunt posibile.

I.A.: Din Israel, cum vedeți ascensiunea partidelor extremiste în Europa?

F.O.: Ascensiunea extremei drepte în țările europene este reală, iată ce se întâmplă în Ungaria, dar avem și noi în Israel extremiști, în Statele Unite, dar nu sunt prea îngrijorată de viitorul evreilor din Europa, cred că Europa are instrumentele și forța de a se opune extremismului, neonazismului, antisemitismului. Nu mă număr printre cei care spun că toți evreii ar trebui să vină în Israel. Trebuie să existe și o Europă evreiască. O Europă îmbogățită de istoria și de creativitatea evreiască.

I.A.: Care este rolul Institutului European pentru Studii Iudaice PAIDEIA din Stockholm pe care îl conduceți?

F.O.: La Paideia educăm generația următoare, lideri, intelectuali, artiști, jurnaliști, profesori, în special activiști, care vor face parte dintr‑o identitate evreiască a Europei, pentru că Israelul are nevoie de astfel de prieteni. Ei pot fi critici, dar ei înțeleg și faptul că Israelul face parte din istoria omenirii.Trebuie să luptăm pentru a păstra o democrație puternică.

I.A.: Puteți cita un politician israelian care vă place?

F.O.: Dintre politicieni l‑aș aminti pe Levi Eshkol, prim‑ministru al Israelului în perioada 1963 —1969, unul dintre părinții economiei israeliene. Opus ca fire lui Ben Gurion, necharismatic, foarte modest, dar un om puternic și onest. El a câștigat Războiul de Șase Zile, consolidând democrația în Israel.

I.A.: Cum vedeți viitorul culturii și artelor israeliene?

F.O.: Viitorul culturii israeliene, al culturii evreiești este mult mai sigur decât viitorul politicii israeliene, deoarece cred că dacă vorbim despre literatură, artă, cultură, teatru, cinema, creativitate, Israelul se află într‑un loc privilegiat, există o Renaștere a culturii evreiești în întreaga lume și o mare parte se creează în Israel, de la poezie la HTech. Sunt foarte optimistă în ceea ce privește cultura și cred că limba ebraică este acum una dintre limbile cele mai vii și mai active din lume. Cultivarea limbii ebraice în vremurile moderne este un miracol. Cultura este unul dintre marile lucruri care au loc în Israel chiar acum.

I.A.: Ce proiecte aveți pentru viitor?

F.O.: Sunt universitar și sunt istoric, așa că fac cercetări asupra originilor biblice ale filosofiei politice din Europa de Vest. Sper să scriu o altă carte împreună cu tatăl meu, după JEWS AND WORDS, dar voi scrie despre democrație și specificul evreiesc și cred că democrația și evreitatea merg împreună, și învățăm din Biblie faptul că evreii au avut întotdeauna un instinct foarte democratic, chiar dinainte ca grecii să inventeze cuvântul Democrație. Pentru mine, cea mai bună parte a activității mele acum este să fiu directorul Institutului European pentru Studii Evreiești PAIDEIA. Explicând tot ce este universal despre cultura evreiască și israeliană, tot ce poate să fie oferit tuturor ființelor umane, cred că este o parte importantă a vieții mele, în afară de faptul că sunt istoric la Universitatea din Haifa.

I.A.: Când va fi pace sub măslini?

F.O.: Războiul durează prea mult și nu pot uita și victimele nevinovate, soldați și civili, Israelul poate fi un miracol, dar, din păcate, Palestina nu este un miracol și nici restul lumii arabe și dacă acum zece ani eram mai optimistă în privința păcii, a unui acord solid de pace, astăzi întrebarea este mult mai complicată, deoarece în jurul nostru avem facțiuni, organizații, multe dezacorduri. Așadar, nu sunt optimistă pe termen scurt, dar îmi exprim speranța că palestinienii vor reuși să aleagă o conducere pentru a semna un acord cu Israelul. Deci, trebuie să lucrăm în acest sens. Chiar dacă nu va fi mâine sau anul viitor, aceasta este direcția noastră.

I.A.: Drept concluzie…

F.O.: O să‑l citez pe tatăl meu, care spune: „Multe ceasuri ticăie în același timp. Pe unele dintre ele le vedem și pe unele dintre ele nu le vedem”. Și, prin urmare, nu putem fi pe de‑a‑ntregul optimiști sau pesimiști…, pentru că niciodată nu știm ce ceas va suna azi și nu vedem ceasul care ne va măsura viitorul. Atunci când mă uit la Israel astăzi, văd o mulțime de oameni minunați, de tineri care fac o muncă grozavă pentru societate și pentru cultură. Sper că ceasul care va ticăi în secret va fi cel potrivit, care ne va schimba viitorul în bine. În Israel, ca și în Europa.

Total 2 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*