Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Internetul, digitalizarea societatii si mutatiile comportamentului uman » Ioan Alexandru Florea: Reţelele terorismului islamic versus Internet

Ioan Alexandru Florea: Reţelele terorismului islamic versus Internet

Se vorbește foarte mult, în ultima vreme, despre terorismul islamic și metodele de combatere a acestuia. Se petrece, totuși, un fenomen ciudat: pe zi ce trece, apar noi organizații teroriste, iar vechile organizații își îngroașă rândurile cu noi recruți.

Una din principalele probleme este că, în ciuda volumului impresionant de articole și analize pe acest subiect, continuăm să subestimăm fenomenul și, mai ales, pe inretelele-terorismului-islamic-versus-internetdivizii care decid să lupte pentru Dumnezeu (fi sabili ilahi). De multe ori îi considerăm înapoiați, needucați, din clasele sociale neprivilegiate. Pierdem din vedere sau nu luăm în calcul îndeajuns faptul că acești oameni au un sistem de valori complet diferit de al nostru, că nu vor să fie educați în spiritul occidental, pe care îl consideră păgân.

În Occident, există o separație foarte clară între biserică și stat. Acest lucru este de neconceput în lumea islamică. Avem un hadith (faptă sau spusă a profetului sau a unuia din tovarășii sau succesorii lui) de Abu Juhaifa în care Salman Al‑Farisi îl sfătuiește pe Abu Ad‑Darda că musulmanul are o datorie față de Dumnezeu, dar, în același timp, are o datorie și față de el însuși și față de familia sa. El trebuie să le îmbine într‑un mod armonios.

De când au admis ideea că Dumnezeu a murit, occidentalii au considerat că asta este principala sursă a prosperității din era modernă. Acest mod de abordare i‑a făcut să considere că un om religios nu poate să priceapă felul în care funcţionează noile tehnologii. Că doar educația, așa cum o înțeleg ei, poate să ilumineze mintea lui primitivă.

În cele ce urmează, vom încerca să arătăm că nu există o incompatibilitate absolută între o teologie medievală și folosirea armelor și uneltelor moderne, inclusiv Internetul. Totodată, vom încerca să surprindem contururile unei radiografii, chiar dacă incompletă, a fenomenului.

Dacă unii credeau că militanții Statului Islamic trăiesc în altă epocă, probabil că nu mică le‑a fost mirarea când au realizat că sunt observați în timp ce observau. În primul număr al revistei online Dabiq, revistă care te ține la curent cu toate noutățile din Statul Islamic, a apărut un articol care citează părerile despre Statul Islamic ale lui Douglas A. Ollivant, fost director pentru Irak al Consiliului Național de Securitate al SUA și ale lui Brean Fishman, fost director al centrului de cercetare pentru combaterea terorismului din West Point. Iată un prim aspect și, în același timp, slăbiciunea de a combate fenomenul. Ei ne privesc și ne cunosc punctele-forte și slăbiciunile, felul în care gândim, iar noi, deși îi monitorizăm atent, deseori nici nu înțelegem ce vedem.

În primul rând, cred că ar trebui demontat mitul care spune că teroriștii nu mai folosesc metode de comunicare pe internet de frică să nu fie urmăriți. Singurul lucru care s‑a schimbat de‑a lungul timpului e că acum sunt mult mai precauți în a lăsa urme.

De asemenea, nu ar trebui subestimată nici capacitatea lor de a urmări acțiunile chiar în timp ce sunt ei urmăriți. Pe 7 octombrie 2011 a apărut un articol[1] pe dailymail.co.uk care spune că dronele menite să vâneze Al‑Qaida au fost infectate cu un virus. Deși dronele pot să își îndeplinească misiunile în Yemen, Afganistan și alte zone de conflict, fiecare mișcare a lor este înregistrată de acest virus. Experții au încercat în repetate rânduri să îl şteargă, dar virusul reapărea de fiecare dată.

Începuturile Al‑Qaida online

Legăturile Al‑Qaida cu Internetul au debutat încă din 1996 când Babar Ahmad a creat site‑ul azzam.com. Site‑ul a fost numit astfel în onoarea lui Abdullah Yusuf Azzam, un mentor palestinian al lui bin Laden care l‑a convins pe acesta să vină în Afganistan în anii ’80. Site‑ul în limba engleză raporta activitățile mujahedinilor din Cecenia și, începând cu 2001, din Afganistan. Din cauza lipsei de surse informative din aceste zone, site‑ul era citat câteodată și de canale de știri cum ar fi BBC. Site‑ul avea un forum pentru propăvăduirea publică a jihadului la nivel global și a creat bazele unei rețele afișând linkuri cu alte site‑uri asemănătoare[2].

În 2001, când Al‑Qaida s‑a retras din Afganistan, un observator a remarcat cum aproape jumătate din luptători purtau cu ei, pe lângă kalașnikov, câte un laptop.

Site‑ul AlNeda.com, pe care Al‑Qaida l‑a folosit la începutul anului 2002, publica analize despre războiul din Afganistan, comentariile învățaților islamici despre operațiunile Al‑Qaida și explicații despre cum Al‑Qaida ar aduce un beneficiu comunității musulmane (Al‑Umma), subminând puterea Statelor Unite ale Americii.

Conținutul acestor site‑uri cuprinde fotografii cu distrugerile cauzate de inamic, deseori arătând copii uciși. Toate acestea sunt menite să trezească sentimente de ură și sunt acompaniate de fișiere audio și video cu învățați islamici care cheamă la jihad și justifică, din punct de vedere teologic, uciderea civililor. Restul conţinutului poate fi destinat fotografiilor cu martirii (șuhada’) organizației, cu pușca și Coranul în mână, făcute doar cu câteva ore înainte de moarte (istișhad). Acestora li se adaugă fișiere audio cu diferite cântări coranice și video‑uri cu raidurile sau ambuscadele asupra patrulelor inamicului. Toate acestea sunt făcute pentru a crește moralul mujahedinului și a atrage cât mai mulți tineri întru perspectiva unei morți glorioase.

Avantajele internetului pentru cauză

„Suntem într‑o bătălie și mai mult de jumătate din această bătălie se dă pe câmpul de luptă al mediei. Suntem într‑o bătălie media pentru sufletele și mințile comunității (Al‑Umma) noastre”, declara Ayman Al‑Zawahiri, liderul Al‑Qaida.

Fără mijloace de comunicare nu se poate vorbi despre terorism. Internetul reprezintă un mijloc de comunicare instant, audio‑vizual, interactiv și accesibil tuturor păturilor sociale și, în același timp, este un mediu atractiv pentru tineri, în care grupările teroriste pot să se etaleze.

Internetul este folosit și ca metodă de finanțare, fie că vorbim de tradiționalele donații, fie de fraudă cibernetică prin care sunt obținute date personale în mod fraudulos.

Actul terorii este în mare parte simbolic, îi afectează pe cei direct implicați, dar nu are efect de teroare asupra publicului larg dacă nu este răspândit. Pentru ca terorismul să aibă efect, el trebuie să facă obiectul comunicării în masă.

Înainte de 11 septembrie, radicalizarea se făcea în mare parte prin interacțiunea față în față. În prezent, se preferă radicalizarea online. Este mai rapidă, are o răspândire mai largă și, mai ales, se face sub protecția anonimatului.

Rețelele de socializare pot reprezenta un mijloc de comunicare și coordonare mai ales între rețelele teroriste mai puțin închegate. Videourile postate pe internet diminuează dependența rețelelor teroriste de mijloacele de comunicare în masă convenționale, pentru a‑și răspândi ideologia.

Organizațiile teroriste și‑au dat repede seama de neajunsurile mass‑mediei convenționale. Pe de o parte, mesajul lor poate fi editat, și prin asta se pierd sau sunt prost înțelese intențiile organizației. Pe de altă parte, există un consens în mass-media de a nu arăta sau de a cenzura imaginile cu adevărat violente sau sadice. Acest lucru împiedică organizațiile teroriste să șocheze publicul larg în speranța de a influența opinia publică.

Odată cu Internetul, aceste organi­zații au găsit metoda perfectă de a comunica direct cu publicul larg, de a interacționa cu el prin forumuri, e‑mail și alte metode. Dar mai ales au putut să își transmită mesajele nealterate.

Terorismul este într‑o relație de simbioză cu mass-media virtuale. Succesul unui atac nu este măsurat atât prin gradul de distrugere pe care îl cauzează, ci prin cât de multe reportaje se fac despre el, astfel încât imaginile să ajungă la un public cât mai larg. Este o observație simplă: pe cei mai mulți îi sperie, pe alții îi inspiră. Câți dintre călători nu se gândesc, atunci când urcă în avion, la 11 septembrie sau când urcă în tren, la atacul din Madrid din 2004, care a lăsat în jur de 200 de morți și 2000 de răniți.

Dacă dăm o căutare pe Youtube Al‑Awlaki ne apar peste 71.600 de rezultate/videouri, multe din ele fiind vizualizate de peste 100.000 de ori. Nu există îndoială că această metodă de a influența publicul, considerată în alte vremuri neislamică de către talibani, funcționează, și este folosită cu măiestrie de mujahedinii virtuali.

Teroare fără limite

În 2004, decapitarea lui Nicholas Berg de către însuși Zarqawi a șocat o lume întreagă. Acest video nu ar fi putut apărea la televizor necenzurat. Această limită nu este impusă pe Internet. De la postarea lui pe Internet, a fost copiat pe alte site‑uri și în 24 de ore vizualizările au ajuns la 500.000. Curând după aceea s‑a ajuns la milioane de vizualizări.

Această metodă de a influența și de a înspăimânta opinia publică este folosită și de Statul Islamic, care a șocat până și celelalte grupări teroriste cu sadismul cu care își executa prizonierii.

Faptul că au fost filmate în HD, regizate și editate în mod profesionist, a hiperbolizat teroarea provocată. Privitorului fiindu‑i mult mai ușor să se imagineze chiar lângă făptași, dacă nu chiar sub cuțitul lor.

Securitate cibernetică

Sawt Al‑Jihad (vocea jihadului) era o revistă online care a apărut în 2004 și lăuda realizările mujahedinilor, includea articole, interviuri și critici la adresa familiei regale saudite. Fred Burton, un analist de la Stratfor, făcea o corelație între frecvența cu care era publicată revista cu puterea grupului respectiv. Când revista era publicată în mod regulat și grupul era foarte activ din punct de vedere operațional. După încetarea publicării revistei, activitatea grupului a scăzut semnificativ.

Astfel de reviste, pe lângă sarcina de a potenţa prozelitismul, aveau și misiunea de a avertiza cititorii despre importanța securității cibernetice. Din 2006, revista Tehnical Mujahid își instruia cititorii în materie de securitate a informațiilor electronice, crearea pentru cauză de site‑uri online de la A la Z, precum și metode avansate de criptare a mesajelor, de ascundere a mesajelor în fotografii.

În același articol, cititorii sunt avertizați să nu folosească programe de criptare a informației disponibile pe piață, cum ar fi Ezstego, S‑Tools sau Hide and Seek, acestea putând fi foarte ușor decriptate. În schimb, li se recomandă sofware‑ul „Secretele mujahedinilor”, care folosește un sistem dual care ascunde informația criptată într‑o fotografie și apoi fișierul este compresat pentru a face cât mai grea analizarea acestuia. De asemenea, cititorii sunt avertizați să nu neglijeze aspectul criptării comunicărilor secrete, să nu folosească metode ineficiente de criptare și li se spune că metoda cea mai bună e să folosească o combinație de tehnici de ascundere a informației.

Una dintre metodele prin care comunicau luptătorii era e‑mailul. Li se dădea mai multora un cont de e‑mail cu parolă. Unul din ei putea să se logheze să scrie un e‑mail, dar nu îl trimitea și se deloga. Acesta se salva în draft și nu lăsa nicio urmă pe internet pentru că nu a părăsit contul. Mai târziu, din cu totul altă locație, putea să se logheze altul să citească mesajul, iar apoi fie să îl șteargă, fie să îl lase să fie citit și de alții.

Se insită foarte mult și pe impor­tanța distribuirii materialelor și articolelor de antrenament. Pe unul din site‑uri apărea urmatorul mesaj:

„Îndemnăm profesionistii de Internet musulmani să distribuie informații și știri despre jihad prin liste de e‑mail, grupuri de discuții și propriile lor site‑uri. Dacă nu faceți acest lucru iar site‑urile noastre se închid înainte ca voi să fi făcut acest lucru, vă vom ține răspunzători în fața lui Dumnezeu în Ziua Judecății. Ne așteptăm ca site‑ul nostru să fie deschis și închis în mod constant. De aceea recomandăm tuturor musulmanilor care sunt interesați de materialele noastre să le copieze și să le distribuie mai departe pe propriile site‑uri, grupuri de discuții și liste de e‑mail. La acest lucru poate participa cu ușurință orice musulman, inclusiv surorile. Astfel, chiar dacă site‑ul nostru va fi închis, materialele vor continua să existe, prin mila lui Dumnezeu”

Noi metode de antrenament

Al‑Qaida a constituit o librărie online de articole și materiale de antrenament care îl învață pe cititor să construiască bombe improvizate, şi să folosească diferite arme de foc, precum pușca, mitraliera, aruncătorul de grenade, pistolul.

Global Islamic Media Front, având ca public-țintă în special recruții din Europa, oferea o gamă variată de videouri de calitate bună, arătând cum să planifici asasinate, cum să folosești diferite arme, cum să arunci în aer o mașină, să iei ostatici etc.

Avantajul acestor metode de învă­țare a recruților este că nu mai e nevoie să se meargă în tabere de antrenament în Afganistan sau să se strângă prozeliţi în moschei atrăgându‑se o atenție nedorită. Toate aceste tehnici și tactici pot fi învățate acasă, iar prețul materialelor de care o persoană are nevoie pentru o astfel de acțiune e de cele mai multe ori foarte mic.

Publicul‑ţintă

În contextul actual, al crizei refugiaților, țările europene sunt într‑un impas. Ele au primit un număr foarte mare de refugiați, în numele drepturilor omului și al valorilor europene. Asta poate că sună bine pe hârtie, dar în realitate deseori refugiații au primit dreptul de a sta într‑un țarc. Această realitate cuplată cu realitatea că statele europene nu au un plan bine pus la punct în legătură cu acești refugiați, cum să îi integreze în societatea europeană, s‑ar putea să extindă acest „drept” al refugiaților pe termen nelimitat. Chiar și cei veniți cu intenții bune vor acumula în timp frustrări în legătură cu felul în care sunt tratați, ceea ce duce la anumite tensiuni între ei și restul societății. Trebuie avut, de asemenea, în vedere că aceștia nu au venit în Europa de plăcere. Țara lor este mistuită de război. Război pentru care, în mare parte, ei consideră răspunzători Occidentul. Refugiaţii nu nutresc neapărat o iubire pentru Europa, modul ei de viață și valorile sale. În niciun caz nu au de gând să își schimbe religia sau modul lor de viață.

Nu putem să subestimăm nevoia omului de a aparține de un grup, de a nu fi izolat, de a avea o identitate. Această nevoie nu are nimic de-a face cu situația materială sau nivelul educației. Trebuie să ne uităm în istoria recentă a Europei, chiar înainte de criza refugiaților. Lipsa de programe de integrare a musulmanilor și izolarea lor în diferite ghettouri au dus la atacurile de pe teritoriul Europei. Mulți dintre faptași erau cetățeni europeni la a doua generație. Acești tineri și‑au pierdut identitatea. Ei nu sunt nici arabi, nici europeni. Atunci vine islamul militant și le spune că ei sunt musulmani, că nu contează dacă s‑au născut pe un continent sau pe altul. Li se redă stima de sine, încrederea și, nu în ultimul rând, identitatea. Pentru asta, acești tineri pierduți sunt dispuși să facă orice.

Cu timpul, organizațiile teroriste au realizat importanța comunicării în diferite limbi. Majoritatea site‑urilor îți oferă posibilitatea să traduci conținutul lor în limba ta nativă. Deși traducerea de multe ori are unele greșeli, mesajul tot poate fi înțeles. Alte site‑uri îi roagă direct pe simpatizanții vorbitori de limbi străine să traducă în limbile pe care le cunosc conținutul site‑ului, iar după ce va fi verificat, va fi postată pe site și secțiunea în limba respectivă. Astfel sunt ușor depășite barierele lingvistice și recrutarea devine cu atât mai ușoară.

Unul din imamii care a ajutat foarte mult Statul Islamic a fost Anwar Al‑Awlaki. Născut în SUA, de origine yemenită, vorbea foarte bine araba și engleza. A fost foarte priceput la mijloacele de comunicare online și își disemina prelegerile de învățătură islamică extremistă atât în limba arabă, cât și engleză. Personalitatea lui carismatică a ajutat la recrutarea simpatizanţilor prin intermediul Internetului. Avea un pagină de Facebook cu mii de like‑uri. Bin Laden sau Al‑Zawahiri nu și‑au deschis conturi și astfel nu au putut profita de această metodă de a face propagandă. Al‑Awlaki nu a uitat nici de metodele tradiţionale de propagandă, a realizat o revistă cu numele Ispire și a publicat‑o și pe Internet. A influențat foarte mulți musulmani din Occident, în special pe cei din statele vorbitoare de engleză.

Hasan Nidal a omorât 13 oameni și a rănit mai mult de 30 la Ford Hood, Texas pe 5 noiembrie 2009. El a ţinut legătura cu Al‑Awlaki prin e‑mail.

Statul Islamic a profitat de succesul lui Al Awlaki în recrutarea pe Internet a tinerilor musulmani din Vest și din statele arabe. Aceștia s‑au strâns cu miile să lupte în Siria pentru răsturnarea regimului lui Bashar Al‑Assad. Surse neoficiale vorbeau de 500 de americani, 1000 de englezi, 7000 de saudiți și în jur de 5000 de tunisieni.

Revista Dabiq a Statului Islamic cerea din primul număr ca musulmanii din Vest să fugă (hijra) către Statul Islamic. Urmăreau în special venirea inginerilor, doctorilor, învățaților în jurisprudență islamică, a personalului cu experiență militară și administrativă.

Al‑Awlaki vorbește într‑una din predicile lui de Suhaib Ar‑Rumi, care nu a fost lăsat inițial să fugă din Mecca înspre Medina, să se alăture musulmanilor. El face o corelație între asta și viitorul apropiat în care guvernele nu o să‑i lase pe musulmani să facă hijra spre Statul Islamic. Acest lucru s‑a și întâmplat, guvernele luându‑și măsuri de securitate de a nu lăsa cetățenii să se deplaseze spre zone de conflict.

Internetul a ajutat cu adevărat la formarea unui Stat Islamic global, dacă nu fizic, atunci cel puțin virtual. Pentru prima dată, barierele statale nu mai au nicio importanță, liderii pot să comunice cu adepții lor oriunde s‑ar afla aceștia.

Câteodată coordonarea sau comunicarea pe termen lung nici nu e necesară. Statul Islamic a scos „Cum să supraviețuiești în Vest”, o carte în format .pdf de vreo 90 de pagini, în care cititorul este învățat cum să folosească Internetul pentru a câștiga bani. Justificarea teologică nu lipsește. Chiar dacă trebuie să o facă prin fraudă, este permis deoarece victima este un necredincios.

Cartea îl mai învață pe cititor cum să navigheze pe Internet folosind un browser special numit Tor care face mai dificilă depistarea utilizatorului. De asemenea, îl învață să facă bombe folosind doar materiale comune, care se găsesc la orice supermarket și nu trezesc nicio suspiciune când sunt cumpărate.

Scopul cărții îl aflăm încă din primele paragrafe ale ei: nu este ca să coordoneze grupuri mari de luptători. Dacă dă posibilitatea câtorva lupi singuratici să facă niște acțiuni în țările lor de origine, cartea deja și‑a atins menirea.

Este foarte important să recunoaș­tem pericolele unui astfel de terorism care nu cunoaște granițe. Atâta vreme cât vom trata problema cu soluții din epoca Războiului Rece, unde nu se întrevedea decât posibilitatea ca un stat național să atace alt stat național, vom rămâne mereu cu un pas în spatele acestui tip de extremism care se naște în interiorul Europei sau Occidentului și se hrănește din însăși societatea noastră.

Note:

[1] http://www.dailymail.co.uk/news/article-2046660/U-S-drones-killed-American-Al-Qaeda-boss-infected-virus-amid-fears-terrorists-logging-move.html

[2] http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/ content/article/2005/08/07/AR2005080700890.html

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*