Ilie Popa: Anul 2017 şi predicţiile politice europene

Dintotdeauna, spiritul uman a fost predispus să se aventureze pe terenul atât de tentant al prognosticurilor, predicţiilor, prognozelor. Politica acestor demersuri poate fi urmărită pe cel puţin două dimensiuni: pe de o parte, procesul de formulare a predicţiilor, prognozelor despre viitor şi, pe de altă parte, mişcările acestor predicţii înăuntrul unor instituţii care acţionează asupra viitorului din prezent. Noile scheme de predicţie şi de contestare a acestora suscită noi moduri politice. Şi în aceste zile intervin şi actori insoliţi pe scena politică, aduşi de această eră a tehnologiilor digitale, respectiv „roboţii jurnalişti” care au ajuns să concureze cu perspicacitatea minţii umane. Altfel, nu ar fi fost „cooptaţi” în redacţiile unor prestigioase instituţii de presă cum ar fi New York Times, Washington Post, posturilor de televiziune CNN şi NBC, site‑ului Internet Yahoo News…

La sfârșitul fiecărui an, prestigioase reviste sau think tank‑uri publică proiecțiile lor politice, sociale, economice etc. pentru anul care vine. Unele sunt prognoze echilibrate, bine documentate, altele se citesc ca nişte răvaşe de Crăciun.

În luna decembrie a anului trecut, revista americană Bloomberg și‑a publicat mult așteptatul Ghid al pesimistului către lume, 2017 (A Pessimist’s Guide to the World in 2017)

Cum va arăta Europa în anul 2017 conform prezicătorilor americani care se aventurează și‑și imaginează evenimentele și știrile care ar putea deveni reale în cursul acestui an. În mod declarat, Ghidul pesimistului își propune să prezică cele mai rele scenarii posibile care ar putea avea loc pe planeta Pământ, pornind de la contextul actual al schimbărilor economice, geopolitice și militare în plină desfăşurare. Chiar dacă, la prima lectură, autorii acest Ghid par să se preteze la un simplu exercițiu de ficțiune, nu trebuie uitat că acesta se dovedeşte a fi inspirat și legat de actualitatea lumii în care trăim. Şi merită subliniat că, anul trecut, acest Ghid a prezis Brexit‑ul şi victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din SUA, înainte măcar ca el să fi fost nominalizat de Partidul Republican drept candidatul său la alegerile prezidențiale americane. Sunt două proiecții majore pe care puţini le‑au creditat, dar care au fost validate de realitatea anului 2016.

Şi pentru anul 2017, Bloomberg nu se lasă mai prejos şi prevede victoria candidatei Frontului Naţional, Marine Le Pen, în alegerile prezidențiale franceze și, în lunile care vor urma acestei alegeri, organizarea unui referendum privind ieșirea Franței din Uniunea Europeană. Ce poate veni după Brexit, dacă nu Frexit. Logic, Spațiul Schengen va dispărea și libera circulație fără controale la frontiere în Europa va fi kaput.

În viziunea revistei americane, scenariul pesimist nu se oprește aici. În Germania, Angela Merkel pierde, la rândul ei, alegerile parlamentare federale. În Italia, liderul Mișcării 5 stele, Beppe Grillo, preia puterea și lansează ideea unui referendum pentru a reintroduce lira italiană. În Marea Britanie, Theresa May se vede surclasată de un candidat care dorește un Brexit fără niciun fel de compromis, după ce discuțiile privind aranjamentele de ieșire din Uniunea Europeană tărăgănează.

În ceea ce privește Rusia, Bloomberg prezice că președintele Vladimir Putin va accepta să pună capăt atacurilor cibernetice și să se mai amestece în treburile Europei și Statelor Unite. În schimb, președintele american, Donald Trump, va recunoaște dominația Rusiei asupra Ucrainei, Belarusului și Siriei. Astfel, la 26 de ani de la dezmembrarea Uniunii Sovietice, prestigiul Rusiei va fi restabilit sub conducerea lui Putin.

Desigur, nu toate institutele de prog­noză politică și economică au previziuni atât de sumbre. Cele mai multe dintre ele, cum ar fi Brookings Institute, Stratfor, International Institute for Strategic Studies, Rand Corporation, Council for Foreign Relations îmbrăţişează poziţii echlibrate, chiar conservatoare în analizele lor.

În ceea ce priveşte contextul european, analiștii și comentatorii politici par să fie de acord că, dacă până acum, Uniunea Europeană a reușit să supraviețuiască unor riscuri cum ar fi: resurgența mișcărilor naționaliste și populiste și creșterea accentuată a euroscepticismului, creșterea economică firavă și o rată ridicată a șomajului, nivelul ridicat al datoriei din zona Euro, anul 2017 va aduce o acutizare a acestor probleme.

De unde vin aceste previziuni atât de îngrijorătoare? În primul rând din faptul că cele două state, Franța și Germania, care au asigurat și asigură forța motrice și stabilitatea Uniunii, se vor confrunta cu alegeri prezidențiale și parlamentare. Și sondajele de până acum nu sunt prea îmbucurătoare. În aceste țări, ca și în multe altele, forțele naționaliste au câștigat teren în ultimii ani, și, mai mult ca sigur, că vor profita de aceste evenimente ca să‑şi arate mușchii.

În Franța, s‑au poziționat deja doi candidaţi, din cei şase de la începutul anului, în pole‑position pentru alegerile prezidențiale, organizate în două tururi: 23 aprilie și, respectiv, 7 mai. Un sondaj recent arată că François Fillon, candidatul conservator la preşedinţia Franţei, cotat până nu demult ca favorit, nu va trece de primul tur al alegerilor prezidenţiale, fiind plasat pe locul al treilea, după reprezentanta extremei drepte, Marine Le Pen şi independentul Emmanuel Macron. Acelaşi sondaj, citat de Reuters, anticipează că, pe 7 mai, Emmanuel Macron va câştiga detaşat turul al doilea şi va deveni preşedintele Franţei.

Previziunile sunt că, şi dacă nu se așteaptă de la actualul guvern francez să introducă reforme semnificative, nu se poate spune acelaşi lucru despre noul guvern, indiferent de cine câștigă. Desigur, aproape toți candidații prezidențiali au poziții similare pe probleme de securitate ‑ de exemplu, să sprijine măsuri dure de combatere a terorismului și limitarea imigrației – dar ei diferă în mod semnificativ pe probleme economice, variantele fiind liberalizarea mai pronunțată a economiei franceze sau, din contră, mai mult protecționism. Tendinţele arată că un număr semnificativ de alegători se vor declara împotriva globalizării și vor exprima poziții cu accente naționaliste. Se așteaptă ca președintele nou ales să introducă măsuri de limitare a imigrației și să pună presiuni pe instituțiile europene să regândească acordul Schengen, înăsprind controalele la frontierele Uniunii Europene. Viitorul guvern, condus cel mai probabil de moderați, se va concentra pe problemele securității și apărării. Sub presiunea forţelor naţionaliste, va cere ca unele prerogative să revină de la nivelul zonei Euro la nivel naţional. Se anticipează şi că noul guvern francez va fi mai deschis pentru îmbunătăţirea relațiilor cu Rusia. În cazul în care Frontul Național de extremă dreapta va ieși victorios, guvernul francez va introduce, probabil, măsuri pentru a limita libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor. De asemenea, este de așteptat ca un guvern condus de un președinte de extremă dreaptă să anunțe planuri pentru un referendum cu privire la apartenența Franței la UE.

Fără îndoială, un astfel de referendum ar fi problemă crucială pentru însăşi existenţa Uniunii Europene, care se confruntă cu forțe centripete de ceva timp, dar fără Franța ‑ membru fondator, a cărui alianță cu Germania a constituit şi constituie fundamentul acestei Uniuni – disoluția sa ar fi probabil ireversibilă. În criza care ar urma, Uniunea s‑ar putea fragmenta în grupuri regionale mai mici, atrăgând și colapsul zonei monetare.

Înainte de alegerile parlamentare federale din 24 septembrie a.c., Germania va încerca să mențină Uniunea Europeană unită. Dar va fi dificil pentru Guvernul german să realizeze acest lucru. Membrii coaliției de guvernământ, compusă din partidele de centru‑dreapta și de centru‑stânga, vor încerca să se diferențieze cât mai mult posibil înainte de scrutin, iar, în tot acest timp, guvernul de la Berlin va evita luarea unor decizii importante cu privire la aspectele Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât existenţa unor interese naționale divergente va face dificil un consens cu privire la reformarea Uniunii.

La toate acestea, se adaugă riscul potențial reprezentat de Italia, în ipoteza în care guvernul acestei țări ar demisiona înainte de 2018, când se încheie mandatul actualului parlament italian şi ar provoca alegeri anticipate. Italia, a treia cea mai mare țară din zona Euro, se confruntă endemic cu incertitudinea politică, fragilitatea băncilor, creșterea economică scăzută și nivelul ridicat de îndatorare, ceea ce poate avea oricând un impact major asupra uniunii monetare în ansamblul său.

Guvernul italian va insista, în acest an, ca și în anii precedenţi, pe flexibilitatea obiectivelor fiscale ale UE și pe solidaritatea partenerilor săi europeni pentru a face față crizei imigrației. În cazul unor alegeri anticipate, sondajele arată o recrudescenţă a tendinţelor eurosceptice, care în cazul unei victorii promit deja organizarea unui referendum privind viitorul Italiei în UE. În acest scenariu aproape apocaliptic, Italia ar intra iremediabil pe un curs de coliziune cu Uniunea Europeană

Ceea ce se va întâmpla în 2017 în Franța, Germania și Italia ‑ cele trei mari economii din zona Euro ‑ îi va afecta, fără doar și poate, pe toți membrii Uniunii și, prin ricoșeu, şi întreaga uniune monetară. În timp ce alegerile din Franța și Germania vor testa alianța franco‑germană, pe care a fost fondată Uniunea Europeană, problemele economice din Italia vor pune la încercare stabilitatea zonei Euro, reactivând tensiunile politice dintre Nordul și Sudul Europei, care au opinii diferite cu privire la viitorul zonei Euro.

Chiar și în cazul unui eșec electoral în alegeri al naționaliștilor, anticipat și mai ales dorit de establishmentul european, popularitatea acestora va influența, cu siguranţă, deciziile liderilor din țările în care au avut loc alegerile, ceea ce ar putea duce la o fragmentare politică mai vizibilă a Uniunii Europene.

Și, parcă n‑ar fi de ajuns această aglutinare a unor probleme interne, Uniunea Europeană va trebui să fie atentă şi la noile evoluții externe, mai ales la noua ordine mondială, care a început să se prefigureze în momentul în care Donald Trump a fost ales preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

Îndoielile legate de fiabilitatea umbrelei de securitate a NATO, ca să nu mai vorbim de atacurile teroriste recente, vor crea oportunități ca statele membre ale Uniunii Europene să conlucreze mai strâns în materie de securitate și apărare. Dar, creșterea euroscepticismului și considerentele politice interne le pot împiedica să pună în aplicare reforme economice și financiare de anvergură. În acest timp, prognoza este că statele din Europa Centrală şi de Est vor fi tentate să se concentreze pe cooperarea regională și bilaterală pentru a încerca să afișeze un front unit împotriva Rusiei.

Date fiind alegerile prezidenţiale şi parlamentare din statele europene menţionate, analiștii politici avertizează că nu ar trebui așteptate reforme semnificative în interiorul UE în domenii cum ar fi cel financiar sau economic. Germania și vecinii săi din Nord vor avea și mai multe diferențe decât în ​​mod obișnuit în raport cu Sudul privind gestionarea zonei Euro. Securitatea și imigrația vor fi subiecte deosebit de vizibile în campaniile electorale din acest an. În Germania, exponenţii dreptei și chiar unii membri ai coaliției cancelarului Angela Merkel vor insista pentru înăsprirea legislației imigrației și pentru alocarea mai multor resurse pentru structurile de securitate. Mulți comentatori prognozează că alegătorii germani vor fi dispuși să sprijine partidele mai mici, fie în stânga sau în dreapta eșichierului politic. Dacă se adeverește această previziune, Bundestagul va fi mai divizat și, chiar dacă, așa cum arată sondajele, naționaliștii nu vor obține suficiente locuri pentru a avea un cuvânt de spus în negocierile pentru formarea unei coaliții, acestea vor fi, oricum, mult mai dificile.

Ce s‑ar întâmpla în cazul unei (ipotetice?!) victorii a forțelor eurosceptice în Franța sau Italia? Indubitabil, Germania va fi tentată, pe de o parte, să își asume un rol și mai proeminent în cadrul Uniunii Europene, şi, pe de altă parte, se va proteja pe baza unor planuri de cooperare cu aliații săi regionali. Și aici o importantă piesă a acestui puzzle este Olanda, una din cele mai bogate țări din zona Euro și un jucător important în Europa de Nord.

Nici Olanda nu scapă de alegeri în acest an, programate pentru luna martie. Şi, ca și în alte țări din zona Euro, forțele eurosceptice și anti‑imigrație vor fi deosebit de vizibile. Şi, ca şi în alte ţări din zona Euro, deşi este improbabil ca euroscepticii să ajungă la putere, influența lor va forța guvernul olandez să devină mai critic la adresa UE.

În Marea Britanie, decizia Curții Supreme de Justiție a impus Guvernului să acorde Parlamentului un rol mai important în chestiunea Brexitului. În consecinţă, Premierul Theresa May s‑a conformat și a transmis cu celeritate proiectul de lege privind ieșirea din UE, precum și Cartea albă a Brexit‑ului. Există divergențe profunde în societatea britanică asupra acestui subiect, și dezbaterile din Parlament deja reflectă acest clivaj. Nimeni nu ignoră sau nu minimalizează amenințarea constantă a unor alegeri anticipate, dar, chiar și în eventualitatea unui scrutin, nu ar avea ca efect decât să întârzie Brexit‑ul, nu să‑l deturneze. Deja a fost anunțat un calendar al ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, care reflectă angajamentul ferm al actualului Guvern de a respecta rezultatul referendumului.

Printre temele care vor fi cel mai aprins negociate, în cadrul acestui proces, vor fi obținerea unui acord comercial cuprinzător care să includă cât mai multe bunuri și servicii posibil – fie un acord de liber schimb cu UE sau un acord privind aderarea la uniunea vamală europeană –, dar care ar oferi, în același timp, și mai multă autonomie în domeniul imigrației. De asemenea, Marea Britanie va încerca să ajungă la o înțelegere cu Bruxellesul pentru a câştiga timp în negocierea condițiilor de retragere care să acopere: angajamentele asumate față de bugetul UE, statutul cetățenilor britanici în Europa și statutul cetățenilor europeni în Marea Britanie.

Magnitudinea alegerilor din Franța și Germania, dar și complexitatea și imprevizibilitatea procesului de ieșire a Marii Britanii din UE, îi determină pe mulți analiști să prognosticheze că multe dintre deciziile importante la nivelul Uniunii Europene vor fi amânate până în 2018, dacă nu chiar și mai târziu.

Va fi anul 2017 un an al oportunitălor pentru Rusia? Uniunea Europeană și politica sa față de Rusia sunt mai divizate ca niciodată, astfel încât ridicarea, chiar parțială, a unor sancțiuni, pare a fi tot mai mult la îndemâna Moscovei. Dată fiind importanța alegerilor europene din acest an, Rusia va încerca, fără îndoială, să sprijine forțele anti‑sistem și eurosceptice și va exploata diviziunile de pe continent prin atacuri cibernetice, campanii propagandistice și cooperarea cu guvernele europene mai prietenoase. Există state occidentale cum ar fi Franța, Italia, Austria și Grecia, care datorită unor interese naturale, vor căuta, în timp, o relație mai echilibrată cu Rusia, în timp ce țările care tind să fie mai vulnerabile la capriciile acestei superputeri, cum ar fi Polonia, România, țările baltice sau țările nordice, vor încerca să conlucreze pentru a forma un front comun.

Nu toate țările din Europa Centrală și de Est vor reacționa în același mod la acest nou mediu geopolitic. Ungaria sau Slovacia, de exemplu, nu au același sentiment al urgenței, ca Polonia sau România, atunci când este vorba de Rusia, astfel încât participarea lor la măsuri preventive ar putea fi mai reținută. Oricum, țările din regiune s‑au angajat, sub o formă sau alta, să cheltuiască mai mult pe apărare. Uniunea Europeană, sub impulsul Germaniei, va pune accentul pe cooperarea în domeniul apărării și securității ca o modalitate de a face față incertitudinii cu privire la NATO și la Rusia. Reuniunea informală a Consiliului European de la Malta a prilejuit şi discuţii cu privire la noile responsabilități financiare care revin statelor europene membre NATO, în urma declarațiilor făcute de preşedintele american.

Statele membre ale UE par să fi atins pragul de sus al demersurilor destinate să stopeze fluxul de migranți în 2017. Dificultatea reală de a întrerupe rutele de migrație din Africa, dar și absența unui guvern viabil în Libia, limitează capacitatea UE de a stopa fluxul de refugiaţi mai ales în Italia, după ce au traversat zona centrală a Mării Mediterane. Când este vorba de Mediterana de Est, Uniunea Europeană va păstra deschisă linia de comunicare cu Turcia, în pofida diferențelor politice cu guvernul de la Ankara. Mai mult decât probabil, alegerile din unele state europene și diviziunile interne existente vor preveni Uniunea Europeană să ajungă la unele compromisuri cu Turcia, în special în ceea ce privește liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci. La rândul ei, Turcia își va menține punctele de sprijin în Caucaz și în Marea Neagră, dar se va asigura, de asemenea, că va menține legături energetice și comerciale cu Rusia, ca nu cumva să‑și pună în pericol propriile interese în Siria.

Experţii militari sunt de părere că, deşi Donald Trump pare ceva mai dispus să negocieze cu Vladimir Puțin asupra unor probleme sensibile, SUA au, fără îndoială, toate motivele să împiedice expansiunea rusă, așa că vor menține, prin NATO, o prezență militară substanțială la frontiera europeană a Rusiei. La rândul ei, Rusia se va folosi de toate pârghiile de care dispune – relocări militare la granițele sale vestice, percepția realinierii sale cu Statele Unite, exploatarea diviziunilor europene – pentru a ajunge, în cele din urmă, la masa negocierilor cu Occidentul.

Chiar și cel mai mic semn al unei reconcilieri ruso‑americane va avea un ecou puternic în întreaga zonă de la granițele Rusiei. În acest sens, analiștii militari de la Stratfor consideră că Rusia își va menține aproape sigur prezența militară în Estul Ucrainei, dar Statele Unite și unele țări europene vor adopta o interpretare mai flexibilă a protocoalelor de la Minsk pentru a justifica relaxarea sancțiunilor. Și pentru că, astfel, guvernul de la Kiev ar deveni mai vulnerabil în fața presiunilor Moscovei, Ucraina ar putea să‑și intensifice legăturile militare, politice și economice cu Polonia și statele baltice.

O previziune care pare infirmată de asigurările pe care preşedintele american, Donald Trump, le‑a dat de curând, în cadrul unei discuţii telefonice, omologului său ucrainean, Petro Poroşenko. „Vom acţiona împreună cu Ucraina, Rusia şi toate celelalte părţi implicate pentru a ajuta la restaurarea păcii de‑a lungul frontierei”, a informat Casa Albă, citându‑l pe Donald Trump. La rândul său, Petro Poroşenko s‑a arătat foarte pozitiv la finalul acestei discuţii: „Părţile şi‑au exprimat profunda lor îngrijorare în ceea ce priveşte escaladarea violenţei şi deteriorarea situaţiei umanitare”.

Perspectiva unei reconcilieri SUA‑Rusia va duce la resetarea eforturilor unor țări, cum ar fi Ucraina, Moldova și Georgia, care au sperat sau încă mai speră să se apropie, mai devreme sau mai târziu, de Uniunea Europeană. Aceste țări vor fi nevoite să conlucreze cu Rusia pe probleme economice, tactice și să‑și reformuleze pozițiile lor față de teritoriile separatiste pro‑rusești.

Următoarele luni vor demonstra cât de bine fundamentate, echilibrate şi raţionale sunt aceste previziuni. Dar, ca orice încercare de anticipare a unui eveniment, rămâne atât de mult spaţiu pentru necunoscut şi imprevizibil. Altfel, unde ar mai fi încântarea unei predicţii împlinite!

Salvează

Salvează

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*