Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Terorism fără Frontiere » Gheorghe Sbârnă: Vespasian V. Pella și adoptarea Convenției internaționale pentru prevenirea și reprimarea terorismului din 1937

Gheorghe Sbârnă: Vespasian V. Pella și adoptarea Convenției internaționale pentru prevenirea și reprimarea terorismului din 1937

Terorismul internațional a luat o mare amploare la începutul veacului trecut, în special sub formă de atentate contra unor șefi de state, de guverne, atacarea misiunilor diplomatice și a diplomaților, atentate asupra personalităților politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor.

Un rol însemnat în cercetarea acestui domeniu i‑a revenit eminentului jurist Vespasian V. Pella care încă din 1919 prin lucrările sale concepuse planul general al unui drept penal interstatal. În acest plan, el Vespasian-V-Pellapreconizase crearea unei Curți Penale Internaționale chemate să se pronunțe nu doar cu privire la responsabilitatea statelor, ci și cu privire la cea a indivizilor care au comis infracțiuni de natură să tulbure relațiile internaționale. Curând aceste idei au fost promovate și în cadrul unor reuniuni internaționale, debutul fiind marcat la adunarea de la Facultatea de Drept din Paris în martie 1924, în cadrul căreia s‑au pus bazele Asociației Internaționale de Drept Penal. Cu acest prilej, V.V.Pella a reafirmat necesitatea unei cooperări internaționale pe plan juridic și promitea să‑și aducă, în acest sens, concursul său activ și devotat. În august același an, ca delegat al Parlamentului României la cea de a XXII‑a Conferință a Uniunii Interparlamentare de la Berna, juristul român a făcut câteva considerații și observații personale cu privire la prevenirea conflictelor care vizau crima internațională a războiului de agresiune. Aducând în discuție noțiunea de drept penal internațional, el sublinia că acesta trebuie să fie un drept nou care poate avea misiunea reglementării exercitării represiunii în ceea ce privește faptele comise de state în raporturile lor cu alte state sau colectivități[1]. Prin urmare, războiul trebuia considerat un delict de drept penal. La propunerea delegatului român, Conferința interparlamentară a decis să studieze problema creării unei jurisdicții penale internaționale.

O importantă rezoluție în acest sens a fost pregătită și prezentată de V.V.Pella în calitate de raportor general, la următoarea Conferință a Uniunii Interparlamentare desfășurată la Washington în 1925. Tot cu acest prilej, a fost prezentată și cartea sa fundamentală în această materie „La Criminalite des Etats et le Droit Penal de l Avenir”[2].

Numeroase personalități politice și juridice precum: Contele Henri Carton de Wiart, Donnedieu de Vabres, Enrico Ferri, Henri La Fontaine, Nikolaos Politis, Bellot, J.A. Roux, Quintiliano Soldana, Megalos Caloyanni, Stanislav Rappaport, Jimenes de Asoua și Schucking au discutat această propunere în lucrările lor sau în Conferințe, unele fiind favorabile creării unei Curți care să se pronunțe doar cu privire la responsabilitatea Statelor, în timp ce altele erau favorabile fie creării unei Curți Penale, fie lărgirii competenței Curții Permanente de Justiție Internaționale de la Haga.

În același an, Asociația Interna­țională de Drept Penal a decis să înainteze această chestiune primului Congres de Drept Penal care s‑a reunit la Bruxelles în 1926. În cadrul amplelor dezbateri participanții la Congres au adoptat, la propunerea raportorilor generali V.V.Pella și Donnedieu de Vabres, o rezoluție preconizând crearea unei jurisdicții penale internaționale. Ca urmare a acestei rezoluții, Asociația Internațională de Drept Penal a instituit o comisie care a adoptat în 1927 Proiectul de statut al unei jurisdicții internaționale, elaborat de profesorul V.V.Pella. Acest Proiect a fost trimis la Societatea Națiunilor și instituțiilor științifice care se ocupa de probleme de drept penal sau de drept internațional.

Cu privire la această chestiune s‑a pronunțat de asemenea în favoarea unei astfel de jurisdicții și International Law Association, adoptând un proiect al profesorului Bellot.

În pofida interesului stârnit de aceste noi idei în mediile internaționale, guvernele continuau totuși să manifeste o anumită rezervă.

De remarcat că în 1926, deci cu opt ani înainte de atentatul de la Marsilia, România a fost primul stat, care adoptând concepțiile profesorului Pella, a cerut Societății Națiunilor, prin scrisoarea sa din 20 noiembrie, elaborarea unei Convenții pentru represiunea terorismului. Inițiativa României se datora poziției consecvente a delegaților români care la multiplele congrese internaționale au susținut necontenit din 1922, „universalizarea represiunii actelor de terorism și excluderea acestor acte din categoria delictelor politice”[3]. Peste doi ani, în 1928, profesorul V.V.Pella, delegatul Guvernului român la Comisia I‑a, la cea de a IX‑a Adunare a Societății Națiunilor, a propus cu ocazia discuțiilor ce‑au avut loc cu privire la revizuirea Statutului Curții Permanente de Justiție Internațională, „ca să dea dreptul acestei Curți de a se pronunța, la cererea unui stat și asupra conflictelor de competență pozitivă sau negativă în materie penală”[4]. Cazul cel mai important pe care îl avea în vedere delegatul român era acela al divergenței între state în materie de extrădare, asupra caracterului actelor de terorism și anume dacă în împrejurările în care au fost comise aceste acte pot fi considerate sau nu ca delicte politice.

Un prim pas către admiterea unei astfel de competențe a fost făcut în 1929 la Conferința diplomatică care a avut loc la Societatea Națiunilor pentru adoptarea unei Convenții de represiune a falsificatorilor de monede, în cadrul căreia România, prin delegatul său V.V.Pella a propus încheierea unui Protocol pentru excuderea falsificărilor de monede din categoria infracțiunilor politice. Acest Protocol care consacra teoria eliminării din categoria delictelor politice a actelor de terorism, propus de delegatul Guvernului român, a fost semnat de numeroase state, în rândul cărora se aflau toate statele vecine Ungariei și anume Austria, Cehoslovacia, Yugoslavia și România. Ungaria n‑a semnat Protocolul[5].

În calitatea sa de Secretar General al Biroului Internațional pentru unificarea dreptului penal, V.V.Pella a înscris problema terorismului pe ordinea de zi a Conferințelor Internaționale pentru unificarea dreptului penal. La cea de a treia Conferință de la Bruxelles din 1930, ca și la următoarele două, de la Paris în 1931 și de la Madrid în 1933, participanții au discutat în mod aprofundat problema terorismului și au adoptat o serie de texte de mare interes pentru o eventuală Convenție internațională în această materie.

Consecvent aprofundării acestei problematici, profesorul V.V.Pella a publicat în acești ani mai multe studii în suita cărora se remarcă lucrarea „La repression des crimes contre la personnalite de l Etat”, apărută la Paris în 1931. Ea a fost apreciată atunci ca cea mai completă lucrare asupra noilor forme ale crimelor contra personalităților politice de stat, dezvoltând unele teorii care aveau să stea în anii următori la baza elaborării unei convenții de reprimare a terorismului.

Momentul hotărâtor în adoptarea unei decizii pentru crearea unui cadru legal al luptei împotriva terorismului, la nivel internațional, l‑a constituit asasinarea regelui Alexandru al Iugoslaviei și a ministrului Afacerilor Externe al Franței, Louis Barthou, la Marsilia, în anul 1934.

În urma acestui atentat, V.V.Pella a supus atenției ministrului Afacerilor Străine Nicolae Titulescu un amplu raport în care a prezentat considera­țiile sale asupra acțiunii teroriste îndreptate împotriva Iugoslaviei și responsabilitatea internațională a Ungariei și i‑a prezentat „un ante‑proiect de convenție pentru represiunea internațională a terorismului care ar trebui să aibă în vedere următoarele chestiuni:

  1. Definirea actelor de terorism precizându‑se că omorârea șefilor de stat și a miniștrilor în funcție intră în categoria acestor acte.
  2. Obligația pentru fiecare stat de a reprima actele preparatorii comise pe teritoriul său și de a împiedica activitatea organizațiilor care ar săvârși asemenea acte.
  3. Obligația pentru fiecare parte contractantă de a extrăda statului pe teritoriul căruia s‑au comis actele de terorism sau împotriva căruia aceste acte au fost îndreptate, pe toți indivizii care, ca autori erau complici, au participat la săvârșirea unor atari acte de terorism.
  4. Înființarea în fiecare stat a unui oficiu național de poliție pentru identificarea teroriștilor, precum și a unui oficiu internațional de centalizare a tuturor a tuturor informațiilor în legătură cu prevenirea și reprimarea terorismului.
  5. Stabilirea de raporturi directe și rapide între oficiile naționale de poliție.
  6. Recunoașterea – precum s‑a făcut în Convenția din 1929 privind falsificările de monede (art. 19) – a competenței Curții Permanente de Justiție Internațională, nu numai pentru interpretarea, dar și pentru aplicarea convenței”[6].

Cu acest sistem – concluziona savantul jurist – „în locul principiilor atât de puțin eficace ale dreptului internațional de astăzi cu privire la răspunderea statelor pentru crimele comise sau pregătite pe teritoriul lor și îndreptate contra altor state sau supușilor acestor state, se va ajunge la o răspundere internațională efectivă”.

În decembrie 1934, Guvernul francez a propus Consiliului Societății Națiunilor să realizeze studii în vederea elaborării convențiilor pentru combaterea terorismului și pentru crearea unei Curți Penale Internaționale. La scurt timp a fost numit de către Consiliul Societății Națiunilor, un comitet de juriști în acest scop, format din reprezentanți ai unor ţări precum Belgia, Regatul Unit al Marii Britanii, Chile, Spania, Franța, Ungaria, Italia, Polonia, România, Elveția și U.R.S.S.

Acest comitet format din 11 membri juriști de renume mondial în această chestiune era prezidată de reprezentantul Belgiei, Contele Henri Carton de Wiart, președinte în acel timp și al Consiliului Uniunii Interparlamentare. România, prin ministrul său de Afaceri Străine, Nicolae Titulescu, l‑a desemnat pe profesorul V.V.Pella, care era incontestabil promotorul noilor idei consacrate reprimării internaționale a terorismului.

Comitetul de juriști, însărcinat să elaboreze un proiect de convenție pentru reprimarea internațională a terorismului, s‑a reunit la Geneva în aprilie 1935. Scopul acestei convenții, așa cum a fost precizat de acest comitet, era „de a asigura o întrajutorare internațională în vederea prevenirii și reprimării actelor de delict care sunt de natură, prin violența lor sau prin teroare, a provoca, fie o schimbare sau un pericol în funcționarea puterii sau a serviciilor publice într‑un stat străin, fie o tulburare în relațiile internaționale”[7]. Comitetul a așezat la baza lucrărilor sale un anteproiect redactat de V.V.Pella care înscria o serie de prevederi și obligații pentru toate părțile contractante de a lua pe teritoriul lor măsurile necesare în vederea prevenirii, din partea străinilor, a tuturor activităților care pot atenta la ordinea publică sau la securitatea unui alt stat. Mai mult, reprezentantul României a pregătit și un proiect de dispoziții pentru crearea unei Curți înternaționale care a fost discutat și adoptat de anumiți membri ai Comitetului. Aprobat de Societatea Națiunilor, a fost ulterior înmânat Guvernelor Statelor membre ale Ligii, ca proiect emanând de la reprezentanții din Comitet ai Belgiei, Franței, Spaniei și României[8].

Proiectul pentru crearea Curții Penale Internaționale a fost publicat într‑o revistă de specialitate în 1935, fiind o mărturie grăitoare a capacității și tenacității profesorului Pella, care a știut să preconizeze și să apere concepțiile pe care le considera susceptibile de îmbunătățire și perfecționare, rezervând Curții Penale această menire în viitor[9].

Primul proiect pentru combaterea terorismului elaborat de Comitetul de experți ai Societății Națiunilor a fost discutat și la a șasea Conferință internațională pentru unificarea dreptului penal care s‑a reunit de data aceasta în septembrie 1935 la Copenhaga. Au fost prezentate și de această dată rapoarte bine documentate și au avut loc însemnate dezbateri cu participarea unor remarcabili juriști, printre care și secretarul general al Biroului Internațional pentru unificarea dreptului penal, profesorul V.V.Pella. La finalul Conferinței au fost adoptate texte în materie de terorism și s‑a votat în favoarea creării unei Curți Penale Internaționale.

Ulterior, Comitetul de juriști ai Societății Națiunilor s‑a reunit într‑o a doua sesiune în ianuarie 1936 și a revizuit proiectul de convenție pentru combaterea terorismului și a adoptat proiectul pentru crearea Curții Penale Internaționale. Cele două proiecte au fost apoi înaintate Adunării Societății Națiunilor, care s‑a reunit la Geneva în septembrie 1936[10].

O dezbatere amplă a avut loc în fața primei comisii a acestei adunări în care au fost formulate și serioase obiecții, precum și pledoarii în favoarea lor. S‑au remarcat intervenții ale unor reputați specialiști ai dreptului penal precum: Da Matta (Portugalia), contele Henri Carton de Wiart (Belgia), Stoikovitch (Jugoslavia), Kulski (Polonia), Basdevant (Franța), Unden (Suedia), Potemkin (U.R.S.S.) și John Fischer Williams (Regatul Unit al Marii Britanii). Delegatul României, profesorul V.V.Pella a fost desemnat în calitate de raportor în fața Adunării și a făcut o expunere savantă cu privire la aria de cuprindere a celor două proiecte de convenție. În final el a redactat de comun acord cu delegatul Belgiei, Rolin, o rezoluție care a fost adoptată de Adunarea Generală a Societății Națiunilor.

La 10 octombrie 1936, Adunarea Societății Națiunilor a votat rezoluția următoare, amintită de contele Carton de Wiart în discursul său de deschidere a Conferinței din noiembrie 1937:

„Adunarea,

Luând cunoștință de al doilea raport al Comitetului pentru combaterea internațională a terorismului și de cele două proiecte de convenție anexate acesteia,

Recunoscând interesul pe care îl prezintă pentru consolidarea păcii încheierea unei convenții cu privire la prevenirea terorismului,

Considerând totuși că răspunsurile guvernelor referitoare la proiectul elaborat de Comitet și discuțiile în cadrul primei Comisii au făcut să apară pentru anumite guverne incertitudini care e bine să fie disipate,

Emite părerea că convenția preconizată inspirându‑se din principiul că este de datoria fiecărui stat să se abțină de la orice intervenție în viața politică a unui stat străin, trebuie să aibă în principal ca obiect:

  1. interzicerea oricărei pregătiri și executări de atentate teroriste împotriva vieții și libertății persoanelor care participă la funcționarea puterilor sau serviciilor publice străine.
  2. asigurarea prevenirii eficiente a unor astfel de atentate și în special stabilirea unei colaborări în vederea ușurării descoperirii prompte a actelor pregătitoare.
  3. asigurarea prevenirii eficiente a unor astfel de atentate prezentând un caracter terorist propriu‑zis și incluzând un element internațional fie prin locul pregătirii sau executării lor, fie prin participanții sau victimele lor.

Constată că anumite guverne au contestat oportunitatea creării unei Curți Penale Internaționale, dar că judecarea vinovaților de o astfel de jurisdicție a fost estimată de alte guverne drept o alternativă preferabilă, în anumite cazuri, extrădării sau începerii judecării și că din acest punct de vedere a doua convenție a fost considerată de aceste guverne din urmă drept prezentând o utilitate, chiar dacă nu poate fi general acceptat.

Exprimă dezideratul ca Comitetul să binevoiască să își revadă concluziile în ceea ce privește cele două proiecte pe care le‑a pregătit, ajutându‑se de observațiile conținute în răspunsurile guvernelor sau formulate în cursul discuțiilor pentru ca o conferință diplomatică să fie convocată de Consiliu în 1937”[11].

În baza acestei rezoluții, Comitetul de juriști a trecut, în aprilie 1937, la cea de a treia și ultima sa sesiune, la redactarea definitivă a celor două proiecte de convenții care au fost încredințate Conferinței interguvernamentale. Aceasta s‑a reunit la Geneva de la 1 la 16 noiembrie 1937 sub președinția contelui Henri Carton de Wiart, având ca vicepreședinți pe reprezentantul Franței, profesorul Basdevant și Ruiz‑Guinazu, reprezentantul Argentinei. Ca raportor general a fost desemnat profesorul V.V.Pella. Au urmat apoi dezbaterea generală cu privire la cele două convenții în care din nou reputați specialiști în dreptul penal și‑au prezentat opiniile.

Adoptarea lor la finalul Conferinței a marcat un moment de seamă în evoluția dreptului penal internațional.

Într‑un Raport înaintat regelui Carol al II‑lea la 11 iulie 1939, în contextul încheierii misiunii sale de ministru al României la Haga, profesorul și diplomatul Vespasian V. Pella se referea și la activitatea pe care o desfășurase și în acest domeniu, consemnând că: „În noiembrie 1937 am elaborat și am obținut încheierea, la Societatea Națiunilor, a Convențiunii pentru represiunea terorismului și pentru crearea Curții Penale Internaționale, făcând astfel să pătrundă o doctrină românească în patrimoniul universal al Dreptului ginților”[12].

Note:

[1] Union interparlementaire. Compte‑rendu de la XXII‑e Conference tenue a Berne et Geneve du 22 au 28 Aout, 1924, Librairie Payot, Geneve, Berne, pp. 328‑335.

[2] „Vespasian V. Pella – în slujba științei dreptului și a cauzei păcii”, ediție îngrijită și studiu introductiv de prof. univ. dr. Gheorghe Sbârnă, Ed. Karta‑Graphic, Ploiești, 2011, pp. 12‑14.

[3] Biblioteca Academiei Române, Fondul Vespasian V. Pella, ach.22/2004, mapa 18.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Compte rendu de la XXXI‑e Conference tenue a Bruxelles du 26 au 31 jullit 1935, Librairie Payot, 1935, p. 58.

[8] Ibidem.

[9] Revue de Droit Penal et de Criminologie”, Bruxelles, 1935.

[10] Biblioteca Academiei, Fond Vespasian V.Pella, ach.22/2001, mapa 18, Proiect de raport al Consiliului asupra celei de a doua sesiuni a Comitetului.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

    Scrie un comentariu

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

    *