Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Disidenţă - opoziţie - critică antisistem » Eugen Gasnaș: Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft – noua opoziție politică

Eugen Gasnaș: Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft – noua opoziție politică

Giganții Web – Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft, cunoscuți și sub acronimul GAFAM –, au devenit, în ultimul timp, tot mai vocali, exprimându‑și fără echivoc, în public, pozițiile politice. Mai ieri, liderii acestor companii digitale aveau grijă să se declare, evident din motive strict comerciale, ca fiind apolitici. Pozițiile lor se axau, în primul rând, pe interesele lor primare, folosind ca vehicul pentru atingerea obiectivelor lor financiare și economice, activitățile de lobby.

Este de‑a dreptul contrariant să vezi cum, tot mai des, liderii acestor giganți Web nu ezită să abordeze tranșant, în public, probleme politice, fie la scară națională, fie de anvergură mondială, și cum se îngrijorează de starea popoarelor și de suveranitatea statelor. La nivel național, GAFAM se împotrivește din răsputeri unei măsuri anunțate de actualul președinte american care le dă cu adevărat frisoane și care se referă la înăsprirea programului H‑1B, care permite acordarea vizei americane lucrătorilor străini calificați, îndeosebi indienilor, care sunt atât de utili companiilor de tip start‑up. La nivel mondial, GAFAM a luat, recent, atitudine față de decizia Administrației Trump de a retrage Statele Unite din Convenția de la Paris privind mediul.

Atât înainte, cât și după alegerea lui Donald Trump, giganții Web au manifestat vehement împotriva actualului locatar de la Casa Albă. Foarte apreciate de Administrația Barrack Obama, aceste companii au considerat că noua administrație americană va pune în pericol mediul de afaceri în care au prosperat atât de bine. Cum liderii acestor companii nu ezită să proclame sus și tare dezacordurile politice față de noua Administrație de la Casa Albă, mulți analiști politici își pun întrebarea dacă GAFAM nu începe să arate ca o nouă formă de opoziție politică. Nu cumva Google, Amazon, Facebook, Apple și Microsoft, pe scurt GAFAM au devenit, sub fațada de companii digitale, partide politice care aspiră să‑și asume vocația de a transforma lumea și relațiile dintre ființele umane?

În articolul Big Other: surveillance capitalism and the prospects of an information civilization/Big other – capitalismul de supraveghere și perspectivele civilizației informaționale (Journal of Information Technology, martie 2015, vol. 30, nr. 1, pp. 75‑89), Shoshana Zuboff, profesor la Universitatea Harvard, argumentează că „ideologia Silicon Valley nu mai poate fi analizată astăzi ca un impuls ultra‑liberal care se opune unor valori de egalitate sau de solidaritate. Această dialectică este depășită deoarece Contractul social își schimbă natura: legitimitatea statului se întemeiază acum pe mecanisme de expertiză prin care capitalismul de supraveghere impune o logică de piață la toate nivelurile organizării socio‑economice, de la luarea deciziilor publice până la angajamentul politic”.

Pentru a înțelege modul în care spațiul democratic s‑a schimbat atât de mult și ceea ce implică acest fenomen în organizarea unei națiuni, Shoshana Zuboff analizează rolul pe care monopolurile digitale îl joacă în exprimarea opțiunilor politice la vârful societății și demonstrează că noua ideologie nu aspiră să fie teoretizată, ci se autolegitimează prin forța necesității și pentru că nici o altă alternativă politică nu i se opune. Geneza capitalismului de supraveghere pornește de la logica raționalizării muncii, conform căreia oamenii sunt aglutinați de o societate de piață ale cărei comportamente individuale și colective sunt cuantificate, analizate, monitorizate, grație unui fenomen care se numește big data. Fenomenul are multiple fațete și mulți analiști se întreabă dacă acest acces aproape neîngrădit la datele personale nu va echivala, în timp, cu o intruziune ireparabilă în viața intimă a fiecăruia. Pentru reputatul analist american, toate aceste elemente contribuie la apariția Big Other, adică a unui regim socio‑economic reglementat de mecanismele de extragere, co-modificare și control ale datelor.

Noțiunea de lege inversează complet această viziune asupra lumii: „Codul este legea”, „Codul (informatic) este legea”, după cum arată Lawrence Lessig în faimosul său text, Code is Law. On Liberty in Cyberspace/Codul este legea. Despre libertatea în cyber‑spațiu (Harvard Magazine, 1998). Pentru mulți actori de pe Internet, remarcă politologul american, „este preferabil să respingem pur și simplu statul”. Cu alte cuvinte, pentru aceștia legea trebuie să se plece în fața logicii și forței codului informatic.

În cadrul capitalismului de supraveghere, politicul în sine devine un punct de sprijin pentru Big Other, și asta pentru că societatea a basculat de la un regim politic la un regim apolitic, care organizează echilibrele sociale pe principiile ofertei și cererii de pe piață, folosindu‑se de instrumente precum big data și capacitatea de a modela societatea conform ofertei.

„Fiecare epocă se confruntă cu propriul său regulator potențial, propria sa amenințare la adresa libertății”, scrie Lawrence Lessig: „Părinții noștri fondatori s‑au temut de puterea noului guvern federal și au adoptat Constituția împotriva acestei temeri. John Stuart Mill a fost îngrijorat de reglementarea prin intermediul normelor sociale în Anglia secolului al XIX‑lea; iar cartea sa, On Liberty/Despre libertate, este scrisă împotriva acestei reglementări. Mulți gânditori progresiști din secolul XX‑lea au fost îngrijorați să vadă cât de nedreaptă poate fi piața liberă. Reformele pieței și plasele de siguranță care o înconjoară au fost ridicate ca răspuns la aceste îngrijorări”.

Noi trăim în epoca cyberspațiului și, pentru L. Lessig, această epocă „are un regulator, care amenință libertatea”. Dar atât de obsedați suntem de ideea că libertatea înseamnă „libertate față de un guvern anume”, încât nici măcar nu mai sunt conștienți de noile reglementări care invadează spațiul social, politic, economic. Prin urmare, nu vedem amenințarea la adresa libertății pe care o prezintă aceste noi reglementări.

Pentru L. Lessig, acest regulator este „codul – adică, software‑ul și hardware‑ul care modelează spațiul cibernetic așa cum este acum. Acest cod, sau arhitectură, stabilește termenii în care este trăită viața în cyberspațiu. Codul decide cât și cum să fie protejată confidențialitatea sau cât și cum poate fi cenzurat cuvântul. El decide dacă accesul la informații este general sau dacă informațiile trebuie să fie direcționate. Decide cine ce vede, sau ce trebuie monitorizat. Printr‑o gamă largă de modalități pe care nu le poți percepe decât dacă începi să înțelegi natura sa, acest cod al cyberspațiului este cel care acum reglementează”.

Și această reglementare se schimbă continuu. La rândul său, codul cyberspațiului suferă schimbări și, pe măsură ce se schimbă acest cod, caracterul cyberspațiului va avea o altă înfățișare, cel mai probabil dintr‑un spațiu care protejează anonimatul, libertatea de exprimare și controlul individual, într‑un spațiu în care anonimatul este tot mai dificil de păstrat, cuvântul este mai puțin liber și controlul individual este la cheremul experților codificatori. Și alegerile pe care codul le va face depind de stimulentele pe care piața le va transmite. Dacă protecția vieții private nu va mai fi un stimulent – în cazul în care piața nu a solicitat acest lucru suficient de convingător și legea nu a fost clară în acest sens – ei bine, atunci nici codul va mai face eforturi să o asigure.

Concluzia reputatului analist american este că nu avem voie să neglijăm amenințarea pe care această epocă o reprezintă pentru libertățile și valorile pe care le‑am moștenit și nu trebuie să lăsăm în seama acestui cod să decidă asupra valorilor noastre.

Dacă GAFAM îmbrățișează vreo „ideologie”, aceea poartă, fără doar și poate, numele de libertarianism, o ideologie ultra‑liberală, care și are drept cult mărturisit libertatea individuală, mai ales cea a antreprenorilor, aceștia din urmă fiind percepuți ca niște eroi de statură aproape prometeică. Scopul acestei ideologii este limitarea a minima a rolului statului și a puterii publice. Mottoul Partidului Libertarian American este: „Guvern minim, libertate maximă”, iar programul lor politic este explicit în acest sens: „Noi, membrii Partidului Libertarian, sfidăm cultul statului omnipotent și apărăm drepturile individului. Insistăm că toți indivizii au dreptul să‑și exercite suveranitatea exclusivă asupra propriei vieți și au dreptul să trăiască așa cum doresc, atât timp cât nu încalcă dreptul celorlalți de a trăi așa cum aceștia doresc. Guvernele de‑a lungul istoriei au funcționat pe principiul opus, și anume că statul are dreptul de a dispune de viețile indivizilor și de roadele muncii lor. Chiar și în Statele Unite, toate partidele politice, altele decât al nostru, recunosc dreptul guvernului de a reglementa viața indivizilor și de a profita de roadele muncii lor fără consimțământul lor”.

Astăzi, aproape toți fondatorii și liderii GAFAM sunt inspirați de ideologia libertariană, așa cum demonstrează atât de argumentat și revista We Demain, într‑un dosar dedicat schimbărilor politice, economice și tehnologice survenite în acest început de secol XXI.

Ideologia de la care se revendică GAFAM este fie clar asumată public fie doar subînțeleasă, în schimb, organizarea ierarhică a acestor „partide” este, la vedere, modelată pe logica ierarhică a antreprenoriatului: toată puterea este, în principiu, deținută în mod exclusiv de acționari, între care fondatorii dețin o influență de necontestat. La rândul lor, acționarii validează numirea CEO‑ului, și acesta controlează, ca un adevărat șef de partid, întreaga piramidă ierarhică. Singurele contrapuneri sunt adunarea generală a acționarilor și diferitele organisme care reprezintă acționariatul, cum ar fi consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere. Cu alte cuvinte, aceste partide politice sunt extrem de dependente de bunăvoința liderilor lor, mai ales dacă aceștia sunt charismatici, autoritari sau vizionari.

Sunt giganții Web – GAFAM – partide politice? Ei bine, atunci organizarea lor trebuie să o reflecte, în principiu, pe cea a partidelor politice: Adunarea generală a acționarilor poate fi ușor asemuită congresului unui partid; Consiliul de administrație funcționează, desigur, ca un Birou politic; iar convențiile sau seminariile sunt adevărate reuniuni de partid, dacă ar fi să luăm în calcul doar entuziasmul angajaților și al directorilor față de compania/partidul lor care atinge cote de neimaginat. Cine sunt „activiștii” lor? Desigur, angajații lor, care au tendința de a îmbrățișa viziunea companiei în care lucrează. Fără doar și poate, majoritatea angajaților Google, Apple, Facebook, Amazon și Microsoft au grijă să‑și păstreze, în intimitate, o gândire independentă, dar pentru a lucra cât mai eficient, este mai bine să facă efortul de a fi pe aceeași lungime de undă cu angajatorul lor. Cadrele militante sunt numeroase și răspândite peste tot în lume. Dacă este să luăm anul în 2016 ca reper, Alphabet (noul nume al Google) avea 54.000 de angajați pe întreg mapamondul, Amazon – 154.000, Facebook – 10.000, Apple – 110.000 și Uber, ce să mai vorbim… mai mult de un milion de „șoferi”.

Desigur, există angajații „perma­nenți”, sensibili la „cauza partidului”, dar care nu militează în mod activ, și „misionarii”, al căror rol este acela de a convinge celelalte instituții (școli, universități) să se alăture ecosistemului angajatorului lor.

Este interesant de menționat faptul că, având în vedere creșterea considerabilă a numărului de activiști, simpatizanți sau utilizatori simpli ai serviciilor oferite de GAFAM, numărul membrilor partidelor politice continuă să scadă, în special în Europa.

În lucrarea sa de referință, Les parties politiques/Partide politice (Paris, Collection Points 1981, p. 62), Maurice Duverger afirmă că „un partid nu este o comunitate, ci un grup de comunități, o reuniune de grupuri mici împrăștiate în țară (secții, comitete, asociații locale etc.) legate între ele de instituții coordonatoare”. Această descriere paradoxală a noțiunii de partid se potrivește unei game largi de organizații: sindicate, biserici, diverse grupuri de interese. În filiația marelui sociolog german Max Weber, Raymond Aron propune în Démocratie et totalitarisme/Democrație și totalitarism (Paris, Gallimard, 1964, p. 117) următoarea definiție: „Partidele sunt grupări voluntare mai mult sau mai puțin organizate care pretind, în numele unei anumite concepții despre interesul comun și societate, să‑și asume singure sau în coaliție funcțiile guvernării”.

Aceste monopoluri digitale, care, în linii mari, răspund primei părți a definiției unui partid politic, văzut ca o reuniune de grupuri mici împrăștiate sau grupări voluntare mai mult sa mai puși organizate, desfid partea a doua a definiției, cea referitoare la asumarea unor funcții ale guvernării, în urma câștigării unor alegeri. De ce să se mai prezinte în alegeri pentru a forma o majoritate, atunci când o armată de lobby‑iști poate fi mobilizată pentru a trece legi personalizate sau pentru a le îndulci pe cele care le‑ar putea deranja? Potrivit site‑ului OpenSecrets.org, care enumeră cheltuielile de lobby raportate oficial de companii, Alphabet (Google), Amazon și Facebook au investit 16, 10 și respectiv 9 milioane de dolari americani, în activitățile de lobby în 2015, ceea ce le pune pe podiumul celor mai mari trei investitori din sectorul internet (67% din totalul sectorului Internet). Apple, la rândul său, a cheltuit 4 milioane dolari în 2015, iar Uber 470.000 dolari. Potrivit revistei online Wired, activitățile de lobby susținute de Google, Amazon și Facebook se axează, în principal, pe legi care favorizează imigrația lucrătorilor cu înaltă calificare, legislația privind brevetele și, bineînțeles, legislația privind politica fiscală.

GAFAM folosește aceeași strategie ca în lupta politică, pornind de la periferie spre centru. Se începe cu activități economice diverse (motor de căutare, rețea socială, cumpărături online, platforme…) și, în final, se creează un ecosistem prin care acești giganți Web devin inconturnabili. Ambițiile lor nu se limitează la cucerirea „prin încercuire” a ecosistemului digital, ci se focalizează pas cu pas pe problematica socială, pentru a atinge, în final, și sfera politicului.

Douglas Rushkoff folosește o metaforă în cartea sa Throwing Rocks at the Google Bus/Aruncând cu pietre în autobuzul Google (București, Ed. Niculescu, 2016), asemuindu‑i pe acești giganți web cu niște nuferi imenși care plutesc deasupra planetei fixându‑și pedunculii operaționali (filiale, departamente) în țările care oferă avantaje fiscale. Această politică acerbă de optimizare fiscală pe care o promovează GAFAM își capătă întreaga semnificație politică atunci când este corelată cu ideologia pe care se fundamentează. De regulă, această ideologie este mascată de faptul că respectivele companii, ca și altele, dau impresia că vor să obțină un profit cât mai consistent – ceea ce poate fi legitim din punct de vedere economic. Dar adevărata problemă constă în faptul că această abordare nu este doar rezultatul dorinței de a face cât mai mulți bani posibil. Dacă este legitim ca orice întreprindere să găsească, în principiu, justificată plata unor impozite mici, devine discutabilă tendința acestor companii-gigant să nu mai dorească să plătească taxe deloc (sau aproape deloc), și asta pe motive ideologice. În primul caz, este firesc ca un bun manager al unei companii tradiționale să se străduiască să optimizeze raportul dintre venituri și cheltuieli. În al doilea caz, însă, este vorba de o confruntare ideologică cu statele, menită să micşoreze cât mai mult posibil contribuția pe care GAFAM o alocă într‑o comunitate sau alta. Contractul social în vigoare în cele mai multe democrații este altfel încălcat, iar reglementările statului, în special acelea bazate pe principiile de redistribuire, de solidaritate, sunt eludate cu nonșalanță.

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*