Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Internetul, digitalizarea societatii si mutatiile comportamentului uman » Eugen Gasnaș: Brexit – campania favorită pe reţelele de socializare şi la urne

Eugen Gasnaș: Brexit – campania favorită pe reţelele de socializare şi la urne

În data de 23 iunie 2016, alegătorii din Marea Britanie au fost chemați să se exprime, în cadrul unui referendum național, dacă doresc sau nu ca ţara lor să rămână în Uniunea Europeană. Rezultatul votului este bine‑cunoscut. Susţinătorii ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană au avut câştig de cauză.

Tabăra care a susţinut rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană, cunoscută sub denumirea Pro‑Remain Britain Stronger in Europe, a avut, de‑a lungul întregii campanii, un singur grup brexit-campania-pe-retelele-de-socializare-si-la-urnereprezentativ, condus de prim-ministrul de atunci, David Cameron. În schimb, tabăra care a militat pentru ieșirea din UE, sub denumirea Pro‑Leave, a avut trei sub‑grupe principale, chiar dacă nu toate recunoscute oficial: Vote Leave, Grassroots Out şi Leave.EU.

Chiar de la începutul campaniei, rețelele de socializare – Facebook, Twitter şi multe altele –, au devenit subiectul unei vaste şi totale lupte pentru influență, în care balanţa, s‑a înclinat, de la început și tot mai evident, pe măsură ce timpul trecea, în favoarea taberei euroscepticilor.

Mulți analişti politici şi‑au exprimat, iniţial, dubiile cu privire la capacitatea rețelelor de socializare de a prevedea curentele şi tendinţele de opinie, în detrimentul sondajelor realizate de firme specializate. Realitatea din teren a fost, însă, că, în marea lor majoritate, sondajele de opinie au prezis, în primele săptămâni de campanie, un rezultat strâns al votului, după care, au început să întrevadă, parcă în siajul reţelelor sociale, posibilitatea unei victorii a taberei pro‑Leave.

S‑a dovedit astfel că, chiar dacă reprezentativitatea electoratului nu este asigurată pe rețelele de socializare, cum este în cazul sondajelor de opinie, studierea raportului de forţe care prinde contur, de exemplu, pe Twitter sau pe Facebook, permite evaluarea capacității unei personalități sau a unei campanii de a genera aderenţă în cadrul unei anumite comunităţi şi cum poate fi realizat scopul final ‑ transformarea acestei mobilizări virtuale într‑un angajament real, concretizat în buletinul de vot din urnă.

Două modalităţi de cercetare par să acopere, din unghiuri diferite, acest spaţiu virtual atât de dinamic şi volatil. Primul se referă la Brexit Meter, realizat pe baza unor algoritmi care au scanat, în timp real, de‑a lungul întregii campanii, peste 300 de site‑uri web. Al doilea a avut ca punct de plecare un model experimental demonstrativ care a fost suprapus peste postările de pe o reţea de socializare cu mult înainte de începerea campaniei Brexit. În rândurile de mai jos, se va vedea cum reţelele de socializare au reflectat opţiunile politice ale alegătorilor britanici și cum accesările de pe Facebook sau Twitter au putut fi folosite pentru a explora modul în care oamenii au perceput relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană și pentru a capta fluctuațiile acestei percepţii în perioada premergătoare referendumului.

Brexit Meter, o analiză pe conţinut efectuată pe aproximativ 300 de site‑uri web, a fost realizată și publicată de Independent Portofolio Managers (IPM)[1], în colaborare cu Orbit Sentiment Analytics[2], pe baza unor algoritmi care au urmărit fiecare moment al desfăşurării campaniei, precum şi problematica dezbaterilor, Christopher Day, director la IPM, a declarat: „Brexit Meter parcurge cam 300 de site‑uri web în timp real şi scanează opiniile pe baza unor algoritmi proprii. Brexit Meter este difuzat de Orbit, o platformă de știri și analiză a sentimentelor. Măsurătorile identifică şi sintetizează opiniile publice de pe Internet, descriu cele mai recente situaţii, prezintă modul în care opinia publică se schimbă în timp și relația cu rata de schimb a lirei sterline. Noi nu avem o poziție cu privire la Brexit, dar sperăm că publicul va găsi acest instrument util în perioada premergătoare votului”.

Procesând toate aceste date cuprinse în Brexit Meter, o agenţie internaţională de comunicare digitală, Reputation Squad,[3] a alcătuit un studiu exclusiv al activității generate pe rețelele sociale de dezbaterea privind Brexit. În opinia specialiştilor de la această agenţie, ziua de luni, 9 mai 2016, a constituit indicatorul cel mai relevant al tendinţelor de vot. În acea zi, peste 57% dintre alegătorii britanici erau în favoarea ieșirii țării din UE. Acest procentaj de 57% pentru Brexit a fost măsurat pe baza agregării opiniilor, folosindu‑se tehnologia online de indexare a sentimentelor. Nu întâmplător a fost aleasă acea zi. Venea după weekend‑ul din 7‑8 mai, când au avut loc alegerile pentru primari, consiliile municipale şi cele regionale în Marea Britanie. Acest scrutin local a dominat fluxul de ştiri şi a inflamat inclusiv dezbaterile pe reţelele sociale privind Brexit.

În acel sfârşit de săptămână, clivajul existent în opinia politică britanică a devenit şi mai grăitor prin luările de poziţie exprimate chiar de doi membri marcanţi ai Cabinetului condus de David Cameron, care au apărut pe canalele de ştiri pentru a exprima puncte de vedere total divergente cu privire la Brexit.

Ziua de luni, 9 mai, nu a fost decât vârful unei campanii dominate de la un capăt la altul, cel puţin pe reţelele de socializare de tabăra „Vote Leave”. În 8 săptămâni de campanie, aceasta a acumulat peste 5 milioane de angajamente pe Twitter, adică de 2 ori mai mult decât scorul obţinut de rivala sa „Vote Remain,” şi şi‑a mărit, constant şi ineluctabil, ecartul faţă de pro‑europeni, nu numai datorită unei comunităţi mai numeroase, dar şi mai angajate sub aspectul conținutului și al mesajelor difuzate pe platformele sociale.

Pentru a se impune în acest război de zgomot și imagine, tactica europarlamentarului Nigel Farage a fost clară: Strigă tare ca să fii auzit! Și a funcționat. Liderul partidului UKIP, anti‑european și anti‑imigrație, s‑a impus, de o manieră incontestabilă, pe rețelele sociale drept cea mai influentă figură din țară, la mare distanţă de prim-ministrul de atunci, David Cameron, de liderul laburist Jeremy Corbyn și chiar de foarte mediatizatul Boris Johnson, fostul primar al Londrei. În aceeaşi lună mai 2016, Nigel Farage a atins un nou record de mobilizare, cu peste 364.000 de angajamente, un scor cu mult peste suma angajamentelor strânse de toţi ceilalţi nouă lideri din topul primelor 10 personalităţi britanice cel mai influente în această campanie. Devansându‑i clar pe ceilalţi competitori, penibilul port‑drapel al campaniei pro‑Brexit a reușit să strângă, de‑a lungul campaniei, aproape 1,8 milioane de angajamente pe Facebook și Twitter, adică cu mai mult de 3 ori scorul înregistrat de fostul prim-ministru David Cameron și de aproape 4 ori mai mult decât Boris Johnson. În ciuda unor luări de poziție care au creat clivaje profunde în rândul alegătorilor, a unor provocări grosolane şi a ostilităţii vădite a unei părţi importante a clasei politice, Nigel Farage a reușit să se erijeze în marele câștigător al bătăliei pentru influenţă pe rețelele de socializare.

Campania neoficială „Leave.EU”, considerată nefrecventabilă, pentru că a fost susținută cu precădere de către Nigel Farage şi UKIP, a devansat, astfel, cu mult campania oficială „Vote Leave” din care făcea, de altfel, parte. Ca să nu mai spunem că reprezentantul acestei sub‑grupări a fost respins când s‑au făcut numirile pentru Comisia Electorală.

Pare firesc, chiar logic, ca o argumentaţie anti‑sistem, oricare ar fi acel sistem, să atingă o coardă sensibilă în rândul populaţiei. Campania „Vote Leave”, deşi criticată de mulţi pentru evaluările sale destul de simpliste şi aproximative, pentru declarațiile sale senzaționaliste și unele afirmaţii de o rea-credinţă cu greu voalată, a reușit să‑şi impună în mod inexorabil argumentele sale, orientând dezbaterea pe terenul considerațiilor naţionale şi de suveranitate. Aceste teme s‑au adresat unui număr foarte larg de oameni şi au atins fibra emoțională, fiind, oricum, mult mai grăitoare pentru publicul european, indiferent de țară, care, de cele mai multe ori, se loveşte de opacitatea deciziilor luate la mare distanţă şi are dificultăţi în a discerne beneficiile acestei Uniuni.

Lupta dintre pro‑ și anti‑Brexit a fost dusă şi pe tărâmul ideilor. În luna anterioară referendumului, peste 3 milioane de accesări au fost semnalate pe Twitter, în principal asociate cu teme legate de economie, imigrație sau servicii publice. Atunci când capul de afiş al dezbaterilor a fost sistemul britanic de sănătate publică (NHS), accesările au depășit interesul acordat chiar şi temei imigrației, acaparată exclusiv de tabăra euroscepticilor. În această confruntare în care scopul a fost poziționarea cât mai aproape de preocupările electoratului, tabăra „out” a făcut din sistemul de sănătate calul său de bătaie, susținând că economiile pentru participarea la bugetul european pot fi reinjectate în fragilul sistem britanic de sănătate publică.

Campania eurosceptică s‑a concentrat cu precădere pe tema imigrației, considerată de alegători ca fiind o problemă care trebuie supusă plebiscitului și, incontestabil, un factor cheie de mobilizare. Un pariu care s‑a confirmat, de altfel, pe rețelele de socializare, unde imigrația s‑a impus ca primul cuvânt folosit pentru a evoca Brexit, cu aproape 90.000 de intrări în câteva săptămâni.

În schimb, economia a fost axa de campanie a pro‑europenilor, conducând în topul subiectelor discutate pe Internet, cu 10 din cele 20 de cuvinte-cheie cel mai adesea asociate cu Brexit. Pentru tabăra „Stronger In Europe”, raționamentul a fost simplu: apartenenţa la UE garantează locuri de muncă și prețuri reduse pentru Regatul Unit, în timp ce o ruptură de comunitatea europeană ar arunca țara într‑un deceniu de recesiune.

Toţi comentatorii au remarcat însă realitatea rece a cifrelor promovate de tabăra „Remain”, care a avut mari dificultăţi în a mobiliza oamenii. Probabil ar fi trebuit valorizat mai puternic proiectul european, reamintind fundamentele sale istorice, şi asta pentru Uniunea Europeană, în opinia multor comentatori, întruchipează un set ideologic ce depășește în mare măsură spaţiul unic al schimburilor economice.

Au fost numeroşi militanţi pro‑UE care, frustraţi de lipsa de entuziasm a taberei „in”, au reproşat că aceasta a fost dispusă mai curând să răspândească teama, vorbind de haosul diplomatic și stagnarea economică în cazul unui Brexit, decât să pună în lumină valorile umane şi pozitive ale proiectului european.

Acelaşi fenomen al social media a fost explorat cu alte instrumente de două renumite specialiste în domeniu, Clare Llewellyn şi Laura Cram, de la Laboratorul de cercetare neuro‑politică[4] al Şcolii de ştiinţe politice şi sociale, Universitatea din Edinburgh, Scoţia. Acestea au creat un model experimental demonstrativ pe baza căruia au urmărit şi vizualizat dezbaterea din spaţiul Twitter, referitoare la întrebarea dacă Marea Britanie trebuie să rămână sau să părăsească Uniunea Europeană.

Investigaţia lor a început încă din 6 august 2015, prin colectarea de date privind referendumul, folosind API (Interfaţa de programare a aplicaţiei) de pe Twitter. Modelul experimental demonstrativ aplicat de cele două cercetătoare s‑a bazat pe trei strategii de căutare: 1) tweet‑uri care conțineau un set de hashtaguri specifice referendumului; 2) tweet‑uri relevante extrase din fluxul public integral aflat pe API; 3) tweet‑uri colectate de la utilizatori specifici şi de pe conturile Twitter ale grupurilor oficiale de campanie.

Ideea de bază a demersului lor l‑a constituit răspunsul la întrebarea cum această dezbatere relaţionează cu „cadrele cognitive care predomină în dialogul offline public și politic și cum poate fi explorat procesul prin care cadrele cognitive concurente ajung să predomine în dezbaterile politice. Noi examinăm modul în care subiectele și limbajul diferă între aceste grupuri și modul în care acestea influențează și se polenizează reciproc.”[5]

Modelul folosit arată clar că analiza Twitter are şi puncte-forte, dar și multe vulnerabilităţi. Utilizatorii Twitter nu sunt reprezentativi pentru publicul larg – ei sunt utilizatori auto‑selectaţi şi nu aleşi pe baza unor eșantionări atente, efectuate de experţi în sondaje. Utilizatorii Twitter tind să fie extrem de motivaţi, mai tineri decât media (deși nu în mod exclusiv tineri) și, probabil, sunt mai ales bărbați care se implică în dezbateri politice. Deci, abordările nu sunt imparțiale. Însă Twitter reflectă un comportament spontan, motivat, care arată unde se poziționează aceste persoane în raport cu dezbaterea şi care sunt tendințele generale urmate de aceste grupuri publice foarte active şi vocale.

Ce se mai observă din datele colectate pe Twitter? În primul rând, campania Leave a pătruns mai repede în spaţiul Twitter şi l‑a dominat chiar și atunci când a atins un nivel mai scăzut în sondajele de opinie. În ciuda unor disensiuni publice în tabăra Leave, s‑a remarcat tot timpul un angajament aproape pasional din partea susținătorilor pentru cauza lor, precum și o poziție comună anti‑sistem, care în mod clar i‑a motivat profund. La rândul ei, campania Remain a luat un start mult mai lent pe Twitter. În ciuda unei prezențe mult îmbunătățite, de‑a lungul săptămânilor de campanie, a taberei oficiale Stronger In, pe reţelele de socializare, inclusiv pe Twitter, niciodată nu a atins impactul realizat de Leave. Imaginea a fost a unui public mult mai puțin motivat, reflectând, poate, absenţa unei cauze puternice care să‑i adune pe prezumtivii suporteri. În opinia cercetătorilor britanici, proporția mai mică de tweet‑uri pro‑Remain comparativ cu pro‑Leave se explică prin faptul că a lipsit acea motivație intensă, pasională, pentru cauza Uniunii Europene.

Dominația pro‑Leave pe Twitter a fost, de‑a lungul întregii campanii, evidentă în Anglia și Țara Galilor şi, paradoxal, şi în Scoţia. Aşa cum au arătat cercetările sociologice, sprijinul pro‑Leave a atins cel mai înalt nivel în Anglia și a fost la un nivel mult mai scăzut în Scoția (Țara Galilor plasându‑se undeva la mijloc). Evident, tweet‑urile din Anglia au fost preponderent pro‑Leave. Nu a fost, însă, la fel în cazul Scoţiei[6]. Contrar imaginii tradiționale privind opţiunile de vot, Scoţia, care a arătat o puternică prezență pro‑Remain de‑a lungul perioadei premergătoare referendumului, inclusiv la urne, tendința dominantă în rândul tweet‑erilor a fost în favoarea Leave. Ceea ce ar putea fi explicat prin faptul că militanţii scoţieni au fost deosebit de activi în favoarea Leave, considerând că un vot Leave ar facilita un al doilea referendum de independență.

Presa din toată lumea s‑a grăbit să titreze cu litere de‑o şchioapă că „zeci de milioane” de tweet‑uri au fost trimise în legătură cu referendumul din Marea Britanie. La prima vedere, pare a fi o cifră ieşită din comun. Dar, dacă privim lucrurile dintr‑o perspectivă globalizatoare, mai realistă şi mai lucidă, trebuie să ne reamintim că în jur de 500 de milioane de tweet‑uri sunt trimise zilnic (în jur de 6.000 de tweet‑uri pe secundă) în lumea întreagă. Fără îndoială, există un set considerabil de date, cuprinzând aproape 20 de milioane de tweet‑uri privind Brexit, dar este util să raportăm aceste cifre la numărul total de utilizatori Twitter. În eșantionul care acoperă fluxul mult mai cuprinzător al dezbaterilor generale de pe Twitter, cei care au discutat despre Brexit nu s‑au ridicat, în primele zile, decât la cam 0,06% din tweet‑urile în limba engleză la nivel mondial, iar la apogeu a atins un remarcabil 0,5% din aceste tweet‑eruri.

Note:

[1] http://ipm.fm/

[2] http://orbitsentiment.com/brexit

[3] www.reputationsquad.com/

[4] C.A.Llewellyn@sms.ed.ac.uk,
Laura.Cram@ed.ac.uk

[5] http://www.icwsm.org/2016/index.php – Brexit? Analyzing opinion on the UK‑EU referendum within Twitter

[6] http://homepages.inf.ed.ac.uk/s1053147/icwsm_2016.pdf

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*