Elena Marina Ciocoiu: Programatori sau programați?!

Discipol al Școlii de comunicare înființate de Marshall McLuhan la mijlocul secolului trecut, Douglas Rushkoff [1] (născut în 1961, New York, SUA), este un reputat eseist, conferenţiar şi realizator de documentare tv, preocupat, îndeosebi, de problematica social media şi mișcarea cyberpunk și open source. Cărţile sale teoretice, printre care enumerăm: Cyberia (1962), Life.Istirile-hard-soft-in-context-televizualnc. (2004), Program or Be Programmed (2010), Present Shock (2014), Throwing Rocks at the Google Bus (2016), şi romanele: Ecstasy.Club şi Exit Strategy sunt traduse în peste 30 de limbi. Este şi realizatorul unor prestigioase documentare tv, cum ar fi Generation Like, The Merchants of Cool.

Traseul intelectual al acestui gânditor american al erei digitale a avut un parcurs, în ultimele decenii, sinuos, cu multe reveniri, dar şi cu surprinzătoare reconsiderări ale poziţiilor iniţiale. Dacă, la începutul anilor ’90, cartea sa intitulată Cyberia, l‑a impus drept un susţinător fervent al mișcării cyberpunk, în ultimii ani, teoreticianul american afirmă cu vădită îngrijorare că revoluţia digitală a fost trădată. În opinia sa, era industrială s‑a bazat, în secolul al XX‑lea, pe ideea de progres, de dezvoltare, pe faptul că ziua de mâine va fi, în mod necesar, caracterizată de o tehnologie mai puternică, mai eficientă și mai rapidă. În schimb, era mass‑media digitale a secolului al XIX‑lea suspendă oamenii într‑un instantaneu prelungit, iar timpul nu mai este măsurat de acele unui ceas, ci este o figură statică, înlocuită brusc de o altă figură la fel de statică. Sentinţa pronunţată de Douglas Rushkoff este necruţătoare: în acest moment, mass‑media digitale au abolit viitorul.

Dacă, la începutul anilor ’90, Douglas Rushkoff a sperat că Internetul poate transforma relațiile economice și umane și poate deschide posibilități nebănuite de diseminare a ideilor şi de distribuire a prosperității și puterii, odată cu trecerea timpului, el s‑a arătat tot mai deziluzionat, acuzând că revoluția tehnologică a fost trădată, radiografiind cu un spirit lucid şi critic defectele care apasă asupra economiei noastre digitale.

Cu fiecare lucrare apărută, cu fiecare poziţie asumată, Douglas Rushkoff s‑a impus ca o autoritate care se plasează la intersecția dintre tehnologie și cultură, concentrându‑se pe autonomia umană în era digitală. Încă înainte ca termenul „google” să fie altceva decât o gângureală de copil, el a prezis, în Cyberia, că Internetul va ocupa un loc central în viaţa noastră de zi cu zi (astăzi, acest lucru este de domeniul evidenţei, dar, acum mai bine de 20 de ani, puţini pariau pe succesul acestei tehnologii inovatoare). De asemenea, a inventat sau a impus termeni precum „viral media” (Media Virus, 1994) și „social currency” (Upside Magazine, 1996); a prezis colapsul bulei dotcom (SXSW, 1997) și recesiunea din deceniul trecut (a se vedea: editorialele sale, strânse în cartea Life Inc. (2004); a inspirat mișcarea actuală de alfabetizare în domeniul codurilor (în cartea sa Program of Be Programmed, 2010) etc.

În cartea sa, Program or Be Programmed, Ten Commands for the Digital Age[2] (Programator sau programat. Zece porunci ale erei digitale), Douglas Rushkoff enunță cele 10 comandamente care trebuie să guverneze era digitală „Internetul, web‑ul și omniprezentele gadget‑uri pe care le purtăm asupra noastră fac acum parte din viața noastră. Dar, şi‑au păstrat ele oare, cu adevărat, toate promisiunile făcute? Suntem pe deplin satisfăcuți de aceste tehnologii digitale presupuse a simplifica viața noastră?” Răspunsul său este fără echivoc: Nu, nu este cazul. Din necesitate, oamenii s‑au adaptat la aceste instrumente mai mult decât s‑au adaptat ele la noi. Și oamenii au făcut asta într‑un mod pasiv, fără a schimba nimic, fără a încerca să înțeleagă lucrurile în adevărata lor dimensiune. Până la a pierde din vedere esențialul: sensul vieţii noastre, felul în care trăim, muncim şi interacționăm cu semenii noștri. „Astăzi, a devenit indispensabil să schimbăm natura vieții noastre digitale”, susține autorul. Iar atunci când Douglas Rushkoff, guru al cyberculturii, cândva pionier și misionar al erei digitale, se apleacă cu luciditate asupra a ceea ce a devenit lumea noastră cibernetică, se conturează un mesaj penetrant, lipsit de compromisuri și deosebit de actual. Cartea teoreticianului american ne reamintește că avem cu toții o responsabilitate pentru felul în care folosim aceste instrumente și tehnologii, care ne modelează viața. Cele „10 porunci” transmit un mesaj fără echivoc: oamenii trebuie să se afle în centrul tehnologiilor digitale.

„Când mă uit la lume, spune Rushkoff, când mă uit la economie, religie, politică sau afaceri, am sentimentul că facem toate eforturile ca societatea noastră să funcţioneze conform unor coduri învechite, unor programe – și vorbim aici nu doar de software‑ul care este încorporat în calculatoarele noastre, ci şi de software‑ul social – pe care l‑am moștenit de la nişte sisteme despre care nu mai păstrăm nicio amintire. Aceste programe sunt absolut nepotrivite pentru ceea ce vrem să facem noi astăzi. Și, dacă nu putem înțelege aceste programe, care se află înăuntrul computerelor, nu avem nicio șansă să înțelegem programele care se află în afara acestor computere. Dacă nu putem vedea în interiorul calculatorului, nu ne vom da seama că lumea exterioară funcționează pe coduri învechite”. De aici enunţul tezei sale: „Dacă nu eşti programator, atunci ești programat. Este atât de simplu”.

În susținerea acestei teze, Douglas Ruskhoff se lansează într‑o teorie succintă asupra istoriei umanităţii, văzută prin evoluția mass‑media. „La început, oamenii trăiau într‑o lume ale cărei reguli nu le cunoşteau și încercau să facă predicții vagi. Apoi au apărut scrisul, alfabetul, textele… După care a venit tiparul, care, teoretic, ne‑a permis să nu mai depindem de câţiva cărturari care să scrie şi să citească pentru noi, și a dat tuturor posibilitatea de a scrie şi citi. Și, în sfârșit, astăzi avem calculatoare care dau tuturor posibilitatea de a programa realitatea”. Dar, de fapt, constată Rushkoff, acest lucru nu se întâmplă…. „Am avut textele, alfabetul, și ce societate a rezultat? Oamenii au mers în piețele publice unde cineva citea pentru ceilalți. … La fel cu tipografia. Au devenit, oare, oamenii scriitori odată cu tipografia? Nu. Am avut o civilizație de cititori, în care doar o elită a scris. Acum avem computerul. A construit acesta o civilizaţie de programatori? Nu. Ci o civilizație de bloggeri. Avem acum posibilitatea de a scrie, dar noi nu știm programare. Ne mulţumim să scriem în caseta oferită de Google”.

De aici, Rushkoff trage concluzia că, de fiecare dată când irup noi mijloace de comunicare, civilizația lasă impresia că rămâne cu un pas înapoi, că este în întârziere cu cel puțin o generație. De fiecare dată, fenomenul este același: oportunități uriașe oferite de noile media și numai o elită care, într‑adevăr, învaţă să le folosească. „Și acum este chiar mai important decât a fost vreodată”, susține Rushkoff. „Să ştii să programezi este mai important decât să știi cum să foloseşti tiparul”. Pentru autor, noi trăim acum într‑un moment extraordinar, „în care este posibil să se programeze banii, în care este posibil să se programeze societatea.” Dar, pentru asta, oamenii trebuie să facă efortul de a înțelege atât programele pe care ei le folosesc, cât și codurile și simbolurile cu care lucrează, şi apoi trebuie să înțeleagă cum toate acestea se leagă între ele. Și Rushkoff dă sentința: „Dacă nu vom construi o societate care știe cel puțin că există ceva numit programare, vom sfârși prin a fi nu programatori, ci doar utilizatorii sau, mai rău, cei utilizaţi”.

Aceasta este concluzia predicţiilor lui Douglas Rushkoff. Și nu este singurul care ne spune acest lucru. Acum mai bine de un deceniu, Lawrence Lessig afirma în vestitul său articol: „Codul este legea”, că trebuie să învățăm programarea pe calculator ca un instrument de emancipare, ca o nouă alfabetizare, care să permită tuturor să înțeleagă și să intervină în lumea care ne înconjoară.

O carte care a produs un adevărat seism în lumea digitală a fost The Present Shock, When everything happens now (Şocul prezentului: Când totul se întâmplă acum), care evocă obsesia noastră pentru prezent, identificând şi mai multe boli de care oamenii ar putea suferi în aceste zile. Un diagnostic este „fractalnoïa”, definită de autor ca o stare mentală prin care oamenii încearcă să dea sens lumii din jurul lor, în contextul strict al momentului prezent, când totul se întâmplă atât de repede. Cum poate cineva să reuşească, în lipsa unor relații cauzale și fără o narațiune coerentă, bazată pe o abordare liniară a timpului (trecut‑prezent‑viitor)? Tot ce avem acum la dispoziţie este un clişeu instantaneu. „Pentru că trăim suspendaţi în instantaneul prezent, tentația este imensă, de a trasa conexiuni între diferitele elemente ale acestui clişeu, inclusiv între cele care nu au nimic de‑a face unul cu altul”, scrie Rushkoff.

Pe ecranul Smartphone‑urilor noastre apar, în mod constant, o multitudine de opţiuni: de la obişnuitele apeluri telefonice, e‑mailuri sau alerte SMS, până la senzaţionalele titluri de știri sau fluctuaţia ratelor de schimb. Aceste întreruperi nu fac decât să ne reamintească mereu urgența momentului.

Un alt rău al timpurilor moderne, diagnosticat de teoreticianul digital, este „digifrenia”: „Multitudinea de personalităţi digitale este o sursă imensă de confuzie: suntem pe Facebook, Twitter, Pinterest, avem mai multe conturi de e‑mail etc. A devenit imposibil să fim mereu prezenţi pentru a le controla.”

Douglas Rushkoff găseşte şi remediul pentru această afecţiune mentală: „Este esențial să discernem care sunt identitățile digitale pe care le putem controla în mod eficient şi care să consolideze sentimentul nostru de sine. Una dintre chei este de a diferenția între mass‑media de mişcare (flow mass‑media) cum ar fi Twitter, și mass‑media de sedimentare (stacked media), cum ar fi e‑mailul. Putem beneficia de flow mass-media, dacă nu vom încerca să le urmărim în mod strict şi ne vom impune propriile noastre condiţii. În schimb, stacked mass‑media merită să fie tratate în detaliu.”

Ca un adevărat urmaş al lui McLuhan, care a prezis, în anii ’60, că accelerarea timpului cauzată de mass‑media electronice ne‑ar putea da posibilitatea de a impune coerenţă acestui haos aparent, Douglas Rushkoff consideră că teoria acestuia privind „recunoașterea formelor” este adevărată mai mult ca oricând în cazul mass‑media digitale. Dacă învățăm cum să percepem lucrurile, atunci putem recunoaște că un anumit element este similar cu un altul, şi aşa mai departe. Pătrundem, astfel, în domeniul gândirii laterale, acolo unde este posibil să stabilim paralele edificatoare între o schimbare survenită în sistemul financiar și alta în sistemul de apărare, educație sau mass‑media. Nu înseamnă că acestea sunt conectate. Însă identificarea și înțelegerea unui fenomen dintr‑o zonă anume permite elaborarea unei analize care poate fi foarte utilă în alt domeniu.

Douglas Rushkoff abordează, din perspectiva erei digitale, şi aspecte legate de sistemul monetar şi economic actual. Rolul monedei centrale, consideră el, este pus sub semnul întrebării. Moneda euro, de exemplu, nu oferă un sistem sustenabil, pentru că este derivat din modelul erei industriale, bazat pe expansiune, colonialism, rată a dobânzii și crearea de datorii. Societatea noastră nu trebuie să se sprijine în continuare pe „un sistem monetar care valorizează economiile și ratele dobânzilor ‑ adică, asimilarea și exploatarea timpului cronologic –, ci pe tranzacții și viteza de circulație a fluxului de bani. Vom vedea, astfel, o competiție reală între monede, şi nu spun între euro şi dolar, ci între euro și dolar şi ceva cu totul nou.”

Și în sfera politicii, mișcările tradiționale, conduse de o agendă specifică, vor ceda terenul în faţa unor fenomene militante, cum ar fi Occupy Wall Street. „Atenţia nu va fi mai concentrată asupra rezultatului viitor al acțiunii politice, ci pe transformarea imediată a comportamentelor în momentul prezent. Această schimbare este iremediabilă,” conchide autorul.

Prin aceste consideraţii, Douglas Rushkoff face pasul spre următoarea carte, apărută în primăvara acestui an şi intitulată Throwing Rocks at the Google Bus: How growth became the enemy of prosperity (Aruncând cu pietre în autobuzul Google: cum creşterea a devenit duşmanul prosperităţii). În esenţă, autorul american susţine că noi nu am reuşit să clădim o economie distribuită, pe care reţelele digitale sunt capabile să o creeze, ci, în schimb, am intensificat mandatul epocii industriale de creştere cu orice preţ.

 Cartea se deschide cu descrierea unei dimineţi de decembrie, anul 2013, când locuitorii din districtul Mission, San Francisco, blochează un autobuz pe care compania Google îl folosea pentru a‑şi transporta angajații în campusul său corporatist. Supăraţi că noii rezidenți, care lucrau la Google, odată mutați în cartier, au dus la mărirea chiriilor, protestatarii au lipit un banner, cu caractere Google multicolorate, pe autobuz: „Tehnologii de gentrificare și evicție”.

„Ceva din mine a zâmbit în semn de solidaritate cu atitudinea lor critică”, mărturiseşte Rushkoff. După aceea, însă, lucrurile iau o întorsătură urâtă, și simpatiile lui Rushkoff se schimbă, în momentul în care protestatarii din statul Oakland, de data asta, aruncă cu pietre într‑un autobuz Google, speriind pasagerii. Motivul: autorul avea prieteni care lucrau la Google, şi care munceau din greu pentru a asigura un trăi familiei lor și care nu meritau să fie, astfel, ostracizaţi. Şi nici Google, care încerca să facă ceea ce era responsabil să facă, adică să asigure autobuze pentru naveta angajaților, în final, reducând cu 29.000 de tone consumul de bioxid de carbon pe an. Concluzia teoreticianului american: „Nu există băieţi răi în această poveste! De când, atunci când faci ceea ce trebuie, este un lucru rău?”

Raționamentul implacabil al lui Rushkoff este că sistemul nostru economic ne‑a împins într‑o „capcană de creștere”, în care foarte puțini oameni fac ceva rău, dar noi, în mod colectiv, provocăm niște pagube incomensurabile. Chiar și majoritatea firmelor Hi‑Tech, care, în alte condiţii, ar putea fi deosebit de creative, sunt pre‑programate să ocupe o poziție dominantă pe piață, să extragă valoare și să maximizeze profitul, indiferent de costurile umane. Investitorii/acționarii cer ca firmele să‑şi extindă în mod constant cota de piață și câștigurile, chiar dacă toată lumea este conştientă că „nici copacii nu cresc până la cer”.

În opinia sa, revoluția digitală nu a făcut decât să ascută aceste impulsuri distructive. Totuşi, dacă gândim în termenii unui codificator/programator digital, sistemul economic și prioritățile noastre pot fi reprogramate. În acest sens, el salută viziunea înter‑generațională a companiilor private, dând exemplul producătorului italian de orez Riso Gallo, ai cărui proprietari spun că ei nu fac decât să împrumute compania de la copiii lor.

Rushkoff se declară, necondiționat, un fan al monedelor locale și sistemelor de finanțare distribuită via blockchain. „Imaginați‑vă o lume care se schimbă dintr‑una extractivă într‑una distributivă, în care Amazon este deținută de agenţii săi de vânzare, Uber este deținută de șoferii săi, iar Facebook este deținută de oamenii care creează conținutul său.

Pentru opera, deosebit de vastă şi de profundă, Douglas Rushkoff a fost numit de Massachusetts Institute of Technology (MIT) drept unul dintre primii zece cei mai influenţi intelectuali ai erei digitale. De‑a lungul carierei sale, el a primit Premiul Marshall McLuhan pentru cartea sa Coerciţie, premiul Jacques Ellul pentru documentarul The Merchants of Cool şi Premiul Neil Postman pentru excelenţă în carieră. El a pus în circulaţie concepte precum „media virală”, „moneda socială” şi „nativii digitali”.

În prezent, este profesor de teoria social media şi economie digitală la Colegiul Queens, City University of New York, (CUNY/Queens), unde a înfiinţat recent Laboratorul de umanism digital. Este comentator media pentru CNN şi conferenţiază peste tot în lume despre modul în care oamenii, culturile şi instituţiile creează, împărtăşesc şi îşi influenţează reciproc valorile. Are un master în regizorat, a fost, pentru o scurtă perioadă, angajat pe postul de coregraf de lupte de scenă şi a cântat, în tinereţe, la claviatură în formaţia industrială Psychic TV.

Note:

[1] http://www.Rushkoff.com

[2] Informaţiile referitoare la lucrările publicate, precum şi citatele din cărţile publicate au fost luate din ediţiile online aflate pe site‑ul oficial al lui Douglas Rushkoff.

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

    Scrie un comentariu

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

    *