Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Procesul electoral şi calitatea democraţiei » Dacian Vasincu: Votul uninominal parlamentar din perspectiva evoluției alegerilor parlamentare din 2008 și 2012 – analiză asupra profilului socio‑electoral al parlamentarului actual, mai bine zis, al perpetuării sau adaptării sistemului politic românesc

Dacian Vasincu: Votul uninominal parlamentar din perspectiva evoluției alegerilor parlamentare din 2008 și 2012 – analiză asupra profilului socio‑electoral al parlamentarului actual, mai bine zis, al perpetuării sau adaptării sistemului politic românesc

Dacian Vasincu – consilier parlamentar – Senatul României

I. Premise sau clarificări?!

Alegerile parlamentare din 2008 şi 2012, organizate prin noul sistem al votului uninominal, reprezintă o evoluţie în societatea românească postdecembristă. În ce constă această evoluţie sau, mai bine zis, dacă efectele acestui gen de alegeri sunt pozitive sau negative pentru opinia publică românească… răspunsul îl vom găsi sau sper să‑l identific în acest material.

Legea nr. 35/2008 este actul fundamental în organizarea alegervot-stampile_fotoilor parlamentare, prin sistemul uninominal mixt. Spun sistem uninominal mixt având în vedere nu neapărat definirea modului de organizare tehnic şi teoretico‑ştiinţific a conceptului de vot uninominal, ci tratând din perspectiva practică, reală şi a jocurilor de culise transpartinice, care s‑au realizat în aplicarea actului normativ respectiv atât la alegerile din 2008, cât mai ales la alegerile din 2012. Rezultatele acestor alegeri au demonstrat că raportul alegători din colegiul de deputat sau senator respectiv pentru candidatul X versus notorietatea şi acceptul partidului politic din care face parte candidatul X a fost net favorabil celui de‑al doilea item.

Lato sensu, avem pe înţelesul tuturor două metode de cuantificare parlamentară:

  1. ştiinţificolegală – cu toate că oficial un candidat a fost ales uninominal, dacă acesta nu a obţinut 50% din voturile alegătorilor din colegiu, partidul din care face parte acest candidat, + (plus) calculele matematico‑statistice de desemnare a candidatului care a obţinut cele mai multe voturi într‑un colegiu, + (plus) voturile obţinute de partidul candidatului respectiv la nivelul colegiului şi al circumscripţiei din care face parte şi, nu în ultimul rând, redistribuţia naţională după metoda D’Hondt1 vor conduce concret la desemnarea candidatului câştigător al alegerilor parlamentare;
  2. realistică – forţa electorală a partidului atât la nivel naţional, cât şi local, + (plus) elementele de organizare zonală (aleşii locali – primari, consilieri locali și județeni, conducerea instituțiilor deconcentrate etc. – ai partidului din care face parte candidatul pentru funcţia de parlamentar din colegiul respectiv) şi gradul de interes al partidului în desemnarea unui candidat într‑un colegiu electoral eligibil din circumscripţia judeţeană respectivă (grad dat şi de potenţialul de imagine sau financiar al candidatului X) reprezintă elementele de succes în câştigarea mandatului de deputat sau senator de către candidatul X.

Modul de reuşită al variaţiunilor practice de vot uninominal prezentate mai sus, pentru alegerile parlamentare, conduc la apariţia unei noi mentalităţi sau perpetuarea mentalităţilor existente în cadrul clasei politice parlamentare româneşti.

S‑a zis că alegerile după scrutin uninominal vor contribui la selecţia clasei politice şi la apariţia unor tipuri de parlamentari mai aplecaţi spre nevoile şi politicile publice decât spre satisfacerea intereselor personale. Anchetele DNA, ANI, DIICOT din perioada 2009‑2014 demonstrează contrariul. Foarte mulţi parlamentari aleşi uninominal au fost propuşi sau deferiţi justiţiei pentru fapte de corupţie sau trafic de influenţă.

Dar per ansamblu evoluţia Parlamentului României de la cel din 1990‑1996 la cel din 2012‑2016 reprezintă şi o evoluţie a societăţii româneşti, chiar dacă vrem sau nu să acceptăm acest fapt.

II. Parlamentul româniei între 2008‑2012 – o radiografie a profilului aleşilor prin vot uninominal

Cel mai bine ca să înțelegem un fenomen nu este discursul teoretic, ci întâmplarea de viață.2

Pornind de la citatul de mai sus, consider că primele alegeri după modelul uninominal au adus schimbări pozitive și negative pe scena politică parlamentară. Au dispărut partide de tentă populist‑naţionalist‑comunistă – gen Partidul România Mare – și‑au consolidat bazinul electoral formațiuni de stânga sau centru‑dreapta (PSD sau PNL), iar mișcările politice de interes etnic și‑au clarificat ponderea reală demografică (UDMR a avut 6,28% în contextul în care minoritatea maghiară se încadrează undeva între 6,10‑6,6% din populația țării3). Dacă este să facem o analiză aplicativă a alegerilor parlamentare din 2008, putem afirma că unele efecte negative ale noului model de alegeri au demonstrat și naivitatea mentalului colectiv. Astfel, la nivelul celor trei mari formațiuni politice (PSD+PC, PDL și PNL) au fost introduse persoane care nu au capacitat prin forță intelectuală sau discurs politic, ci prin impactul pe care respectivul partid l‑a avut la nivelul circumscripției electorale județene. Astfel, spre exemplu, mesajul centralizat al luptei împotriva corupției publice și a oligarhilor, lansat de Traian Băsescu și de către liderii centrali ai Partidului Democrat‑Liberal au condus la un val de simpatie ridicată la nivel electoral și au avut ca urmări alegerea unor necunoscuți politic (cu notorietăți de sub 2% la nivel de colegiu electoral) prin vot uninominal. Unele cazuri dintre acești necunoscuți au făcut ulterior chiar deliciul presei prin extravaganța vieții parlamentare sau au fost chiar acuzați pentru trafic de influență sau chiar corupție (cazul deputatului Dan Păsat este cel mai elocvent).

O analiză pertinentă ce necesită a fi citată în creionarea profilului aleșilor din legislatura 2008‑2012 este și studiul Institutului pentru Politici Publice ­Pe cine am ales „uninominal”? Profil parlamentar 2008 faţă de 2004, București, 19 martie 2009 – din care mă voi inspira în această parte a prezentului articol.

Astfel, conform respectivului Raport IPP, „peste 50% dintre membrii actualului Parlament au fost schimbaţi faţă de anteriorul (2004‑2008).(…) Prin comparaţie cu mandatul trecut, senatorii (39%) sunt realeşi aproape în acelaşi procent ca şi deputaţii (40%). Precizăm că 186 deputaţi şi, respectiv 72 de senatori nu au mai fost niciodată în Parlament.(…) O serie de deputaţi din actualul mandat provin din Senatul perioadei 2004‑ 2008. Şi unii senatori au fost înainte deputaţi, ceea ce înseamnă că distribuţia candidaturilor anul trecut nu s‑a făcut neapărat în funcţie de experienţa dobândită în calitatea de deputat/senator. Astfel, 21 de deputaţi din legislatura trecută au devenit în prezent senatori, iar 7 senatori din 2004‑2008 au devenit deputaţi în actuala legislatură. Ţinând cont de numărul total mai mic de senatori faţă de cel al deputaţilor, este de reţinut totuşi că unii politicieni au preferat să candideze pentru Camera Deputaţilor probabil şi datorită numărului necesar de voturi pentru obţinerea unui mandat, mai mic decât în cazul Senatului, maximizându‑şi astfel şansele de alegere”.4

De asemenea, am selectat din acest raport o scurtă radiografie a celor care au fost aleși „uninominal”, în funcție de fidelitatea față de partidul din care provin, loialitatea față de județele sau colegiile unde au fost aleși, media de vârstă, sexul, pregătirea profesională, experiența în administrația publică și cariera sau vechimea parlamentară: „Toţi senatorii din actualul mandat au candidat în colegii de pe teritoriul circumscripţiilor pentru care candidaseră şi în alegerile din 2004. În ceea ce îi priveşte pe actualii deputaţi, 18 dintre aceştia au fost aleşi candidând în colegii pe raza altor judeţe (circumscripţii) faţă de cele pentru care candidaseră în fosta legislatură. (…)

Din cei 130 de deputaţi realeşi, 16 (12,3%) şi‑au schimbat apartenenţa la grupul parlamentar faţă de 2004: Viorel Arion (PNL/PDL), Marin Bobeş (PD/PSD+PC), Cristian Boureanu (PNL/PDL), William Brânză (PRM/PDL), Cătălin Ovidiu Buhăianu Obuf (PSD/PDL), Bogdan Cantaragiu (PRM/PDL), Petru Călian (PRM/PDL), Mircia Giurgiu (PRM/PDL), Florina Ruxandra Jipa (PRM/PSD+PC), Dănuţ Liga (PRM/PDL), Dumitru Pardău (PNL/PDL), Adriana Săftoiu (PD/PNL), Anghel Stanciu (PRM/PSD+PC), Cornel Ştirbeţ (PNL/PDL), Ioan Timiş (PSD/PNL), Raluca Turcan (PNL/PDL).

La Senat, din 55 de senatori realeşi, 5 aparţin în prezent unui alt partid/grup parlamentar faţă de 2004: Mircea Cinteză (PNL/PDL), Viorel Constantinescu (PSD/PDL), Constantin Dumitru (PNL/PDL), Orest Onofrei (PNL/PDL), Lia Olguţa Vasilescu (PRM/PSD+PC).(…)

Cei mai mulţi senatori din actuala legislatură au vârste cuprinse între 50‑60 de ani. Media de vârstă este mai mare decât la Camera Deputaţilor, unde este cuprinsă între 40 şi 50 de ani. Aceleaşi medii de vârstă le regăsim, prin comparaţie, şi la fosta legislatură. De asemenea, la Camera Deputaţilor, sunt şi 17 membri cu vârsta de sub 30 de ani (împliniţi deja sau ce urmează a fi împliniţi în acest an), cel mai tânăr – Adrian Mocanu (26 de ani, PSD, circumscripţia Buzău), iar cel mai vârstnic este deputatul Aurel Vainer (77 de ani, grupul minorităţilor naţionale, circumscripţia Neamţ). Seniorul Senatului este regizorul Sergiu Nicolaescu (PSD, circumscripţia Bucureşti) – 79 de ani, iar cel mai tânăr deputat are 34 de ani (Iulian Urban, PDL, circumscripţia Ilfov). (…)

Din totalul de 137 de senatori, doar 8 (0,06%) sunt femei. 4 aparţin alianţei PSD + PC,3 PDL şi 1 PNL, UDMR‑ul neavând nicio reprezentantă în actualul Senat al României. Singura comisie permanentă din Senat care are Preşedinte o femeie este Comisia pentru egalitate de şanse, în fruntea căreia se află Lia Olguţa Vasilescu, PSD. O altă femeie aflată în structura de conducere a unei comisii este Sorina Plăcintă, PDL, Vicepreşedinta Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală. La Cameră, din 334 deputaţi, 38 (11,3%) sunt femei. Cea mai importantă funcţie obţinută de o femeie este cea de Preşedintă a Camerei Deputaţilor, ocupată de doamna Roberta Alma Anastase de la PDL. 14 deputate fac parte din alianţa PSD + PC, 12 sunt membre PDL, 8 PNL, 2 aparţin grupului minorităţilor şi 2 sunt reprezentantele UDMR. (…)

Procesul de documentare în ceea ce priveşte educaţia/pregătirea profesională a actualilor parlamentari s‑a lovit de numeroase dificultăţi. (…) Considerăm că afişarea CV‑urilor pe site‑urile celor două Camere este o datorie fundamentală pe care o au actualii parlamentari faţă de cei care i‑au ales, întrucât promisiunile făcute în campania electorală au fost acelea că îşi vor pune competenţele în slujba mandatului de reprezentare, în interesul cetăţenilor. (…) Toţi senatorii din actualul mandat sunt licenţiaţi, 40% dintre domniile lor având şi titlul de doctor în diferite domenii, iar 37% urmând cursurile altor forme de învăţământ postuniversitar. Aşadar, 77% din numărul total de senatori cuprinşi în prezenta monitorizare au urmat o formă de învăţământ postuniversitar. În proporţii relativ egale – de 20% – senatorii sunt specializaţi în domeniul juridic sau economic. În ordine aprox., 18% dintre senatori au studii superioare în domeniul ştiinţelor exacte, precum matematica, fizica, dar şi cibernetica şi electrotehnica. Mult mai puţin reprezentate în actualul Senat sunt domeniile din sfera artei, filozofiei sau istoriei, 10 senatori fiind specializaţi, totuşi, şi în aceste domenii. Analizând informaţiile din CV‑urile deputaţilor ce ne‑au fost puse la dispoziţie, putem observa următoarele: 42% deputaţi au urmat studii postuniversitare (doctorat), 54% sunt licenţiaţi şi/sau masteranzi şi 3 sunt absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat – anume Vasile – Silviu Prigoană (PDL, membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială), Costică Canacheu (PDL, preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională) şi Lucian Riviş‑Tipei (PDL, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale). (…) Majoritatea au urmat aşadar cursuri în domeniul ştiinţelor juridice, urmat de cel al ştiinţelor economice şi al celor tehnice, spre deosebire de legislatura trecută în care, în ordine descrescătoare, domeniile de studiu preferate au fost, în ordine: cel tehnic, economic şi apoi cel juridic. Se remarcă o modificare a domeniilor de calificare/specializare a deputaţilor, în sensul în care în actualul Parlament sunt mai ales jurişti (foşti procurori, notari, avocaţi etc.), dar şi o creştere a procentelor pe categorii de pregătire/educaţie.

Dintre senatorii care alcătuiesc actualul Parlament, (…) 43 nu au avut nicio funcţie în administraţia publică anterior prezentei, în timp ce 88 dintre senatori sunt foşti consilieri judeţeni, consilieri locali sau municipali, prefecţi sau primari, viceprimari, precum şi foşti secretari de stat sau funcţionari militari cu grad înalt.

La Camera Deputaţilor, (…), din cei 322 de membri analizaţi, un număr de 237 au făcut parte dintr‑o structură administrativă publică înainte de a deveni parlamentari. 85 dintre actualii deputaţi nu au avut nicio legătură cu domeniul administrativ înainte de actuala funcţie. Datele indică faptul că lideri locali ai partidelor, aflaţi în poziţii‑cheie în administraţie, au optat, în contextul începerii unui important ciclu electoral, pentru Parlament.

Parlamentul României este un loc de muncă stabil pentru o parte dintre politicieni. La o privire istorică asupra componenţei Parlamentului din 1990, respectiv din 1992 până în prezentul, regăsim următorii politicieni: de la UDMR, din 1990: Gyorgy Frunda, Marko Bela, Verestoy Attila, Kerekes Karoly, Marton Arpad‑Francisc, Varga Attila şi din 1992 Antal Istvan, Seres Denes; de la PDL (fost PD) din 1990: Radu Berceanu; de la PSD, din 1990: Adrian Năstase, Bogdan Niculescu Duvăz (anterior PD) şi din 1992: Cristian Dumitrescu (anterior PD), Eugen Nicolicea, Dan Mircea Popescu; de la PNL, din 1992: Crin Antonescu.

„Veteranii” Parlamentului vin, aşadar, mai ales de la UDMR, formaţiunea cu cea mai scăzută rată de înnoire a reprezentanţilor săi în legislativul de la Bucureşti (…).5 ”

Astfel, urmărind această scurtă radiografie a parlamentarilor aleși după noul sistem electoral, putem sintetiza, conform celor evidențiate în paginile anterioare, că noul sistem electoral reprezintă doar o adaptare mai mult de formă, și nu de fond a intereselor partidelor politice la piața electorală. Mai precis, metehnnele și tehnicile de control al puterii parlamentare rămân apanajul unor grupuri de interese formate la limita dintre neo‑comunism și democrația capitalistă. Dacă personalități de genul lui Ion Iliescu, Mircea‑Ionescu Quintus sau Radu Câmpeanu au înțeles că noul sistem electoral reprezintă necesitatea apariției unui nou mod de a face politică și s‑au simțit „trădați” și depășiți de conservatorismul politicii practicate în perioada lor de apogeu, fiind adepţii sistemului proporţional al alegerilor (modelul votului pe listă)… alți lideri au considerat că, manipulând electoral noul sistem, își vor continua activitatea. Fapt demonstrat și în următorul capitol care se referă la evoluția parlamentară în legislatura actuală 2012‑2016.

Este totuși de specificat că marketingul politic și barometrele de sondare publică au constituit vectori importanți în promovarea candidaților partidelor parlamentare, precum și în antrenarea noilor tehnici de management electoral în „reșutarea” imaginii liderilor politici experimentați ai Parlamentului României (Valeriu Zgonea, Eugen Nicolicea, Mircea Geoană, Viorel Hrebenciuc, Călin Popescu‑Tăriceanu, Crin Antonescu, Puiu Hașotti, Vasile Blaga, Gyorgy Frunda, Ecaterina Andronescu, Marko Bela, Verestoy Attila, Radu Berceanu sunt doar câteva exemple de personalități care datorită comunicării publice și a marketingului media au beneficiat de adaptări ale imaginii publice în funcție de contextul socio‑politic existent).

III. Legislatura Parlamentul României 2012‑2016 – scurte observații asupra tipologiei parlamentarului actual

Scena politică parlamentară, după alegerile din decembrie 2012, nu a adus schimbări spectaculoase de fond la nivelul clasei politice… avem, mai precis, câteva schimbări privind profilul formal al noilor aleşi. În afară de reușita excepțională a Uniunii Social‑Liberale, care, pe lângă amalgamul de doctrine politice (social‑democrată, național‑liberală, socialist‑progresistă și conservator‑social‑liberală) a avut un obiectiv major care le‑a asigurat unitatea – eliminarea regimului președintelui Traian Băsescu și a partidului său obedient PDL – votul uninominal a impus candidați după modelele precizate anterior, la care s‑au adăugat forța electorală și impactul social al Uniunii formate la bază de PSD și PNL.

Cu riscul de a fi prea critic, unii candidați nici nu visau că vor fi parlamentari, în timp ce alții au provenit din rândul membrilor de familie sau din apanajul (prieteni de familie sau angajaţi) liderilor principalelor partide politice.

O noutate privind noua legislatură (2012‑2016) o reprezintă prezența unor oameni de afaceri controversați (George Becali, Gheorghe Nețoiu) sau antreprenori care și‑au „adjudecat” locul de parlamentar pentru a se promova electoral sau pentru a‑și atinge anumite obiective pe cale legislativă (propuneri legislative de promovare a intereselor diverselor domenii economice din care provin). Anumite voci din lumea sociologiei politice afirmă că, la nivelul Senatului și Camerei Deputaților, circa 20‑25% dintre parlamentari provin din sectorul privat, din domenii cu interes mediu şi ridicat al economiei româneşti.

Pentru o clarificare privind ce s‑a păstrat sau s‑a mai adaptat la clasa politică parlamentară, comparativ cu alegerile din 2008 şi 2004, voi prelua două rapoarte, unul al aceluiaşi IPP, celălalt al Asociaţiei Pro‑Democraţia.

În Raportul de monitorizare IPP: oglinda activității parlamentarilor în anul 2013 se precizează că „de fiecare dată, la începutul unui nou mandat, la scurtă vreme după formarea grupurilor parlamentare, au început și migrările politice, cea mai spectaculoasă (previzibilă) vizând nou intratul în Parlament PP‑DD, 50% din 47 de membri ai acestui grup alăturându‑se grupului parlamentar al PSD, mai ales la Camera Deputaților”. 6

În prezent, ca o completare a Raportului IPP din 2014, PP‑DD s‑a desfiinţat ca grup parlamentar la Senat începând cu 1 februarie 2014.

De asemenea, atât IPP‑ul, cât şi Asociaţia Pro‑Democraţia identifică anumite elemente privind tipologia noilor parlamentari, pornind de la elementele descrise în capitolul anterior, şi anume: loialitatea față de județele sau colegiile unde au fost aleși, media de vârstă, sexul, pregătirea profesională, cariera sau vechimea parlamentară.

„Puţin peste jumătate dintre membrii actualului Parlament sunt la primul mandat (53%), faţă de 61% în 2008 (210 deputați și 102 senatori intrau pentru prima dată în Parlament, conform rezultatelor alegerilor parlamentare de la sfârșitul lui 2012). 5% dintre actualii parlamentari au mai fost deputaţi sau senatori în mandate anterioare. Peste 18% dintre parlamentarii realeși în 2012 (mai ales cei ai USL) au candidat în alte colegii din același judeţ/aceeaşi circumscripţie sau chiar în colegii pe raza altor județe faţă de precedentele alegeri parlamentare. 36 dintre aceștia sunt deputați și 21 senatori.

Din cei 202 deputați realeși, 11 și‑au schimbat apartenența față de partidul alături de care candidau în 2008. Media de vârstă în acest mandat este mai scăzută la Camera Deputaţilor (48 de ani) decât la Senat (51 ani). Cele mai comune profesii ale parlamentarilor din actualul mandat sunt, în ordinea frecvenței: ingineri – peste 33%, economiști – 21% şi consilieri juridici/juriști/avocați – 19%, componenta dominantă modificându‑se faţă de fostul parlament în care cei mai mulţi erau jurişti.

12% sunt femei în actualul Parlament (13% deputate şi doar 7% senatoare), procent în creştere faţă de fostul legislativ 2008‑2012, datorită creşterii cu 30% a numărului total de parlamentari. Partidul cu nicio reprezentantă în Parlamentul României este UNPR.

(…) La o privire comparativă cu modul în care mandatul anterior 2008‑2012, din punctul de vedere al eficienței (proiecte dezbătute și votate) a fost încheiat, constatăm că actualul Parlament a primit „moștenire” peste 200 de proiecte de lege de la fostul, acestea acoperind dintre cele mai diverse domenii (177 rămăseseră nedezbătute în Camera Deputaților și 23 în Senat, la finalul mandatului trecut).

Parlamentarii, la primul mandat, au depus mai multe propuneri legislative, cei realeşi pregătindu‑și‑le mai temeinic, de unde și rata de adoptare mai mare în cazul celor realeși.7

O particularitate a noului Legislativ este dată de evoluţia propunerilor legislative din punctul de vedere al intereselor aleşilor, dar şi al identităţii ideologice specifice partidului politic din care fac parte. Mai precis, în perioada studiată de IPP, decembrie 2012 ‑ decembrie 2013, senatorii şi deputaţii şi‑au prioritizat proiectele de acte normative, după cum urmează:

Parlamentarii PSD sunt preocu­pați de domeniile: juridic – regimul caselor naţionalizate, diferite acte de stare civilă, cooperarea juridică internaţională, probleme de contencios administrativ, facilităţi juridice pentru persoanele din zone defavorizate; protecţia socială – asistenţă socială, protecția persoanelor cu dizabilități (handicap), şomaj, pensii, indemnizație pentru creșterea copilului; agricultură – silvicultură, activităţi veterinare, industrie alimentară, şi zootehnie; sănătate – reforma în domeniu; educație – completare a legii cadru, dar și de domenii precum achizițiile publice, amenajarea teritoriului.

Parlamentarii PNL au inițiat proiecte de lege mai degrabă în domeniile următoare: sănătate – salarizarea unitară a personalului din sistemul public; învăţământ – multiple modificări la legea învățământului, aspecte privind statutul cadrelor didactice de la toate palierele instituțiilor de învățământ; agricultura şi silvicultura; parlamentarii PNL se remarcă și prin inițiative ce țin de sectorul cultural – facilități fiscale instituțiilor culturale, problematica drepturilor de autor și amendări ale legislației în vigoare etc.

Parlamentarii PDL, interesați mai degrabă în domeniile juridic – completarea sau iniţierea de acte normative precum coduri juridice, responsabilitatea ministerială, modificări şi completări ale legilor aflate în vigoare ce au în vedere sistemul juridic românesc, cum ar fi statutul judecătorilor, executorilor judecătoreşti sau statutul avocatului, statutul Avocatului

Poporului. Alte iniţiative s‑au referit la regimul contravenţiilor şi politicile anticorupţie; administraţia locală – amenajarea teritoriului/dezvoltare, împărţirea administrativ‑teritorială, casele cu risc de inundaţie, performanţa energetică a clădirilor, politici de mediu; fiscalitate – modificări ale codului de procedură fiscală, reglementări privind responsabilitatea fiscal‑bugetară, dar și sistemul bancar.

Parlamentarii UDMR – principale zone de interes: muncă – statutul unor profesii, formare profesională, asigurări, angajări în sectorul bugetar, ordine publică şi juridic – reglementarea unor probleme referitoare la pază şi protecţie, codul rutier, circulația pe drumurile publice; drepturile omului – drepturile persoanelor cu handicap, drepturile copilului, egalitate de şanse; cultură – protecţia patrimoniului cultural, monumente istorice, muzee, documente istorice etc.”8

Un concept care reprezintă un element al continuităţii mentalităţii politicianiste postdecembriste, indiferent că respectivul parlamentar a fost ales prin vot pe listă sau uninominal, este cel al adaptabilităţii politice sau transpartidismului unor deputaţi sau senatori care nu pun preţ pe doctrina politică sau interesul celor care l‑au votat, interesul personal este cel esenţial. Acest concept este cunoscut şi sub denumirea de migraţie politică.

Astfel, la Camera Deputaţilor, în primul an al mandatului 2012‑2016, 36 de deputați și 16 senatori au schimbat cel puțin o dată grupul parlamentar față de momentul intrării în Parlament. Mai precis, Grupului Parlamentar PSD din Camera Deputaților i s‑au alăturat 14 noi deputați, unul dintre aceștia plecând din PDL către UNPR (formaţiune care face parte din grupul parlamentar social‑democrat), alţi 13 s‑au „transferat”, ca în fotbal, de la PP‑DD.

Conform unui studiu al Asociaţiei Pro‑Democraţia, PSD a și pierdut 3 deputați, unul a părăsit grupul, Remus Cernea, deputat neafiliat în prezent), iar ceilalți și‑au dat demisia din motive diferite. La finalul anului 2013, grupul PSD număra 171 de membri.

Conform IPP, în același interval, grupului parlamentar PNL i s‑au alăturat 5 noi deputați, 3 venind de la PDL și 2 de la PP‑DD. În același timp, PNL a pierdut alți 5 deputați, 3 și‑au dat demisia, iar alți 2 au părăsit grupul, devenind Independenți (George Becali, care ulterior a fost condamnat definitiv și al cărui mandat a fost vacantat, dar și Diana Tușa, care în prezent nu este afiliată niciunui grup). Astfel, grupul PNL din Cameră avea 100 de membri la începutul anului 2014. După plecarea lui Călin Popescu‑Tăriceanu în primăvara anului 2014 şi după anunţata fuziune PNL‑PDL după alegerile europarlamentare din 25 mai 2014, încă 12 deputaţi au plecat din acest partid în noul Partid Liberal‑Reformator, PNL având în acest moment în grupul său parlamentar 83 de membri.

„PDL a suferit de pe urma migrației parlamentarilor în detrimentul partidelor UNPR, PC, dar și trecerea a 4 deputați la statutul de neafiliați. Cu 9 deputați în minus, PDL rămâne cu 47 de membri.

PP‑DD a scăzut de la 48 de membri în Camera Deputaților la 24 prin plecarea acestora la PSD (4), UNPR (9), PNL (2), 4 au devenit neafiliați și PC (5). Emblematic este exemplul Deputatului PP‑DD Cezar Cioată (SUCEAVA), plecat de 2 ori din PP‑DD: în februarie 2013 pleacă la PC, dar revine în aceeași lună urmând ca în luna mai să devină independent și apoi să treacă din nou la PC (tot în mai). PP‑DD are acum 24 de membri.

Situaţia este cam aceeaşi şi la Senat, 16 senatori au schimbat cel puțin o dată grupul parlamentar în perioada monitorizată de Institutul pentru Politici Publice (9% din total). Grupului PSD i s‑au alăturat 12 noi senatori, 11 din partea grupului PP‑DD (dintre aceștia 6 deveniseră anterior Independenți și ulterior membri‑afiliați, iar ceilalți 5 au migrat către UNPR). Al 12‑lea venea de la PDL după o perioadă intermediară de afiliere la grupul Independenților. PSD a pierdut un senator care s‑a alăturat grupului PP‑DD, astfel că la Senat, la sfârșitul anului 2013, PSD număra 75 de senatori.”9

La PNL, plecarea din partid a lui Călin Popescu‑Tăriceanu şi a senatorului Ioan Deneş, după ieşirea liberalilor de la guvernare şi din USL, a fost urmată oficial de excluderea lui Sorin Ilieşiu şi de demisiile lui Iosif Secăşean şi Victor Ciorbea. Grupul Senatorial PNL a beneficiat şi de venirea unui senator din PC şi a unei senatoare din PP‑DD, numărul final de membri fiind până la sfârşitul lunii iunie de 47 de senatori.

Grupul PDL, în afară de ceea ce a fost menționat, nu a mai suferit modificări, având 23 de membri. În grupul UDMR s‑a înregistrat câte o demisie. Din cadrul grupului PC, un senator a trecut în grupul Independenților, ulterior la PSD via UNPR, iar un alt senator a trecut la PNL.

Singurul grup senatorial care s‑a desfiinţat din lipsă de membri a fost cel al PP‑DD, fiind prima dată în istoria Senatului României când un grup parlamentar se desfiinţează în mai puţin de 2 ani de la alegerile parlamentare.

Din studiile menţionate se poate observa că parlamentarii aleşi în legislatura 2012‑2016 reprezintă, cu acţiunile lor pozitive sau negative pentru societatea românească, o evoluţie şi o adaptare a mentalităţii clasei politice la provocările pieţei electorale. Altfel spus, chiar dacă au fost selectaţi prin cele două metode de cuantificare parlamentară – prezentate la începutul acestui studiu – utilizate de formaţiunile politice existente, actualii membri ai Parlamentului României reprezintă o oglindă la nivel micro a societăţii instituţionale româneşti postdecembriste… fie ea de sorginte publică, privată sau din „aparatul” societăţii civile.

 

IV. Concluzii sau premisele pentru un viitor articol

Prezentul studiu este doar o scurtă analiză dintr‑un material mai complex privind evoluţia clasei politice, din perspectiva parlamentară, în ultimii 10 ani. Mai precis, transferul de la votul pe listă dominat absolut de decizia conducerii partidelor politice la sistemul de vot uninominal, care reprezintă o tranziţie de la puterea de decizie centralizată a partidelor politice la forţa locală a respectivelor formaţiuni şi a notorietăţii candidaţilor propuşi prin sistem uninominal. La fel ca în multe alte state cu o democraţie participativă istorică, în România se conturează, încă la nivel începător, o transformare a sistemului parlamentar de la nivel centralizat şi unicameral, specific regimului totalitar, la un nivel de delegare a deciziilor, prin participarea comunităţilor locale la desemnarea candidaţilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor şi la o împărţire a atribuţiilor în sistem bicameral.

Profilul parlamentarilor aleşi prin actualul sistem – după model dâmboviţean – de vot uninominal este necesar a fi abordat în mai multe articole de acest gen. Ce s‑a încercat în acest studiu este doar un compendiu, un început… al unei viitoare monografii privind societatea parlamentară între 2004‑2008, 2008‑2012 şi 2012‑2016, cu studii de caz particularizate (proceduri parlamentare, activităţi legislative, concepte normative etc), cu negocieri transpartinice, proceduri de interior cunoscute sau necunoscute societăţii româneşti.

În încheiere, nu trebuie uitat şi faptul că unii dintre cei care au analizat, în România, politica parlamentară au fost chiar Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu. Oratorul, criticul şi actorul în acelaşi timp, Dan Puric, prezenta chiar în conferinţele despre Eminescu aspecte legate de Opera Politică, unde rolul şi atribuţiile Parlamentului României ocupă un capitol aparte, iar profilul parlamentarului de atunci poate constitui un punct de reper sau de analiză critică pentru aleşii uninominali din zilele noastre. Dar despre toate acestea… voi aprofunda într‑un viitor articol.

 

Note:

1 Metoda D’Hondt – Atribuirea mandatelor în funcție de rezultatele scrutinului se realizează astfel: se împarte numărul de voturi obținute de fiecare listă de candidați la 1, 2, 3 etc., până la un număr egal cu cel al Mandatelor corespunzătoare circumscripției, formându‑se un tabel similar celui care apare în exemplul practic. Mandatele se atribuie listelor de candidați care obțin coeficienții cei mai mari, respectând o ordine descrescătoare.

2 Dan Puric – Despre Eminescu, Ateneul Român – 16 ianuarie 2014

3 Recensământul Populației și Locuințelor din 2002 și cel din 2011 estima populația de etnie maghiară (inclusiv secuii) la 6,60% ‑ adică 1 431 807 din 21 680 974 locuitori ‑, respectiv 6,10% ‑ adică 1 227 623 din 20 121 641

4 Comunicat de presă – Institutul de Politici Publice – ­Pe cine am ales „uninominal”? Profil parlamentar 2008 faţă de 2004 – Seria Rapoarte monitorizare Parlament – ,București, 19 martie 2009

5 Institutul de Politici Publice ‑ ­Pe cine am ales „uninominal”? Profil parlamentar 2008 faţă de 2004 – Seria Rapoarte monitorizare Parlament –, București, 19 martie 2009

6 Raportul de monitorizare – Institutul pentru Politici Publice: Oglinda activității parlamentarilor în anul 2013, Bucureşti, ianuarie 2014

7 Idem

8 Idem

9 Idem

Bibliografie:

Raportul de monitorizare a Institutului pentru Politici Publice: Oglinda activității parlamentarilor în anul 2013, Bucureşti, ianuarie 2014

Institutul de Politici Publice – Pe cine am ales „uninominal”? Profil parlamentar 2008 faţă de 2004 – Seria Rapoarte monitorizare Parlament – ,București, 19 martie 2009

Raport Asociaţia Pro‑Democraţia – Radiografia anului electoral 2012, Bucureşti, decembrie 2012

Dan Puric – Despre Eminescu, Conferinţă Ateneul Român, 16 ianuarie 2014

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*