Andrei Marga: America lui Donald J. Trump

În Statele Unite ale Americii se anunță o schimbare de profunzime odată cu preluarea Casei Albe de către Donald J. Trump. La această oră, nu are loc doar debutul unei noi administrații, ci punerea în mișcare a unei revizuiri cuprinzătoare a politicilor americane și a unor acțiuni cu impact vast înăuntrul Americii și în lume.

De aici nu rezultă că cineva stabilește totul. Administrația decide enorm în America, dar rămâne continuu sub controlul multor instanțe ale democrației americane. Președintele, înzestrat cu puteri considerabile deja prin Constituție, are nevoie de cooperarea Congresului, statelor, cetățenilor, pentru a pune în aplicare deciziile. Supraputerea hegemonică a Americii este talonată de actori diverși din viața internațională, încât sensul istoriei actuale este rezultatul unei țesături complicate de forțe.

Nu ar fi însă realist să nu se recunoască importanța enormă a deciziilor președintelui SUA și ale administrației sale în stabilirea cursului evenimentelor. America este construită instituțional astfel încât voința populară formată prin democrație liberală și deciziile administrației sunt, într‑un înțeles, la concurență continuă și fecundă.

Suntem abia la începutul schimbărilor anunțate de Donald J. Trump, încât evaluări mai precise vor putea să se facă mai târziu. Deocamdată avem în față o personalitate, opțiunile cu care a parcurs alegerile și, mai exact, platforma sa. Este important, însă, ca acestea să fie cunoscute pentru a se înțelege ceea ce se petrece și a putea gândi propria poziționare. În acest sens, câteva observații sunt mai mult decât importante.

Prima observație ce se impune se referă la compunerea deciziilor cu impact internațional ale SUA la Casa Albă. Desigur, decizia este localizată aici, dar nu este de ignorat faptul că, nu o dată, în tradiția democrației americane, s‑a ajuns ca acel candidat care câștigă președinția să‑și asume argumente care s‑au prezentat în campania electorală de către diverși contracandidați. Este de așteptat ca președintele Donald J. Trump să‑și pună în aplicare programul cu care a câștigat competiția pentru Casa Albă, dar, treptat, el va integra într‑o formă oarecare puncte de vedere exprimate de Hillary Clinton și Bernie Sanders, care reprezintă, cum au dovedit alegerile preliminare, optici relativ larg împărtășite de electorat.

A doua observație este că America nu s‑a despărțit încă de atmosfera confruntării din campania electorală a anilor 2015‑16. Discursul inaugural al noului președinte este o probă în acest sens. Spus direct, alegerile americane pentru Casa Albă au adus în finală un candidat familiarizat cu tehnologia puterii din capitala Statelor Unite, Hillary Clinton, care s‑a pregătit de un deceniu și jumătate și care voia schimbări înăuntrul politicii existente. Alegerile au adus, însă, în prim plan, doi candidați surprinzători prin ideile lor și prin susținerea largă de care s‑au bucurat. Mai întâi pe Bernie Sanders, în partidul democrat, care a vrut să dea satisfacție grupurilor compuse din studenți, muncitori, intelectuali nemulțumiți de conformismul administrației. Apoi, în marea finală, pe reprezentantul partidului republican, Donald Trump, întreprinzător de succes, care a contestat esthablishmentul și a propus o cotitură în politica Washington‑ului.

Mulți observatori au acuzat fapte ce nu au fost obișnuite într‑o competiție electorală de peste ocean. Unii au spus că în finală au ajuns doi candidați insuficient agreați de populație, primul, din cauza faptului că a mai fost la Casa Albă, al doilea, pentru declarații riscante. Alții au adăugat că, în confruntarea finală, nu s‑au discutat serios chestiuni de viață pentru americani, ci mai mult trăsături de personalitate și biografiile celor doi competitori. Unii au mers chiar mai departe și au remarcat faptul că a fost cea mai puțin elegantă campanie prezidențială din cele cunoscute de actualele generații. Toate acestea au intrat deja în analiza istoricilor și nu mai spun mare lucru pentru oamenii care așteaptă rezultate din deznodământul alegerilor.

A treia observație este că, dacă dorim să captăm aspecte semnificative pentru viitor, cu totul altceva merită să fie reținut. Bunăoară, faptul că un candidat, Donald Trump, a intrat în cursa nominalizării din partea partidului său, fără să fi deținut vreodată o funcție publică. Partidul republican a rămas un timp mai curând neîncrezător și s‑a ferit să se pună în mișcare cu tot angrenajul, iar candidatul a stârnit o veritabilă mișcare politică în societate și a câștigat. Ba chiar a făcut ca partidul său să câștige, în același timp, atât Senatul, cât și Camera Reprezentanților! S‑a putut constata din nou că idei simple și nete, izvorâte din frământările cetățenilor, pot depăși obstacolele puse de orice birocrație și, fiind sprijinite de cetățeni maturi, pot învinge. Astăzi, după cum s‑a putut vedea, partidul nu mai este cadrul singular de aducere la realizare a unui proiect în stat.

Mai este încă un aspect important. Hillary Clinton a creat o coaliție politică, în care a căutat să valorifice sensibilitățile populației de proveniență latină (latinos), alături de afro‑americani, musulmani și asiatici. Ponderea acestora în populația Americii – 14% latinos, 12% afro‑americani, 7% ceilalți, alături de 70% albi – părea să o favorizeze din capul locului, mai ales că a făcut toate eforturile să etaleze o voință integrativă. În pofida unei propagande intense, s‑a dovedit că, fără deschiderea spre discuție a problemelor de viață, efortul nu dă rezultate. În mod interesant, tocmai o personalitate cu afinități conservatoare, Donald J.Trump, a lărgit evantaiul sprijinului din societate deschizând discuția privind condiția muncitorilor industriali („working class”, cum a formulat el însuși). Acest fapt l‑a dus la victorie în Ohio, Pennsylvania, Michigan și în alte state și la desprinderea decisivă în câștigător la nivel federal. Nu este de mirare, căci, oricum, chiar înaintea marii finale, votanții se arătau interesați, potrivit sondajelor americane, mai curând de economie (29%), corupția guvernamentală (17%), pericolul terorismului (15%), sistemul de sănătate (13%), imigrația necontrolată (5%). Iar votanții, cum arată aceleași sondaje, și‑au decis votul în mare majoritate (cel puțin 65%) deja înainte de septembrie 2016, oricum înainte de intervenția FBI în mult discutata chestiune a e-mailurilor.

În cursul campaniei pentru nominalizare, Donald Trump a făcut afirmații riscante (privind oprirea în forță a imigrației din Mexic, blocarea imigrației musulmanilor până la lămurirea surselor terorismului etc.) pe care rivalii, dar și o parte a mass media, le‑au speculat, îngroșându‑le adesea. Uneori, deformându‑le înăuntrul viziunii care a dat „corectitudinea politică (political corectness)”! a deceniilor recente.

Deși era normal ca în disputa finală să modifice registrul afirmațiilor și tonul, Donald J.Trump a perseverat pe aceeași linie. Eu cred că este vorba de afirmații ce trebuie contextualizate, fiind mai curând parte a campaniei electorale, decât parte a concepției cu care se va guverna. Peste toate, însă, Donald J.Trump a câștigat finala alegerilor prezidențiale, căci s‑a profilat nu ca apărător al sistemului, ci ca un critic al acestuia, pentru că a promis schimbarea și pentru că a captat teme de viață cruciale ale timpului actual, pe care le‑a abordat fără ezitare.

A patra observație este aceea că, în mod inevitabil, multe dintre întrebările și temele lui Donald J.Trump ar fi pe agenda societății americane și, în bună măsură, și a comunității internaționale, chiar dacă el nu le‑ar pune în discuție. A dus implicarea militară a Americii la Golf la democrație și pacificare? Cum s‑ar putea democratiza societăți pe solul unor tradiții refractare? Nu cumva noua migrație a popoarelor obligă la soluții noi? Nu cumva America pierde prea multe bătălii locale? Nu cumva ea ar trebui să fie precaută când decide pe cine sprijină în diferite țări, pentru a‑și păstra capitalul moral? Nu cumva securitatea a devenit o operă comună a celor implicați? Nu cumva intervențiile în alte țări sunt mai eficace dacă au un solid suport democratic? Nu cumva protejarea vieții și creșterea demografică cer cu totul alt sprijin pentru mame? Nu cumva trebuie înlocuit stilul formalist de a face politică, ce face ravagii în lume, și aduși în față oamenii de inițiativă? Nu cumva lumea de după 2010 cere schimbări de concepție în relațiile internaționale? Acestea și multe alte întrebări Donald J.Trump le‑a pus într‑o formă sau alta, dar percutant. Multe dintre întrebările pe care el le‑a adresat Americii sunt valabile, de fapt, pentru întreaga lume.

Deși elaborarea unor idei nu este nici la această oră suficientă, Donald J.Trump este în primă instanță simptomul limitelor unor abordări – cea neoconservatoare a lui George W. Bush și cea neoliberală a lui Barack Obama. Ora pare să fie a despărțirii până la capăt de ele. Devine acum limpede că predecesorul nemijlocit, Barack Obama, a preluat, după o experiență juridică curentă, sarcini ce s‑au dovedit enorme. El lasă în urmă o lume conflictualizată. Chiar și cei care au contribuit la profilarea lui – de pildă, Emmanuel Rahm sau David Axelrod – au plecat devreme în altă parte.

A cincea observație este că Donald Trump este de formație militară la origine. El vine din mediul afacerilor și dispune de concretețea gândirii ce se pretinde în domeniu. Extrem de bogat, el a creat multe entități, de pildă, parcuri, hoteluri, cluburi, stațiuni, companii aeriene, universități. Mentalitatea sa este încrezătoare în efortul personal și se lasă ghidată de regulile simple ale unui om care a reușit strângerea unei averi considerabile. Prelegerile sale, Your First 90 Days on the Path to Prosperity (Trump University Press, 2007) sunt elocvente în această privință. Donald J.Trump apără în ele devize extrase din viața celui care a ajuns să‑și construiască propriii zgârie-nori la New York: să pui pasiune în ceea ce faci, să fii tenace, să ai planuri mari, să te informezi și să folosești cunoștințele, să fi meticulos, să acționezi, să-ţi asumi riscuri la nevoie, să înveți cum să negociezi, să‑i cunoști pe cei din jur, să‑ți asculți intuiția, să te bucuri că ai concurenți, să te bazezi pe propriile puteri. Aceste devize țin de etica afacerilor și îi atrag pe cei care întreprind. Ele anticipează relansarea „Americii antreprenoriale” de odinioară.

Având dificultăți cu răspândirea opiniilor sale, întrucât era un nou‑venit în arena marii politici, dar și datorită formei declamative în care își expune ideile, Donald Trump și‑a reunit vederile pe diverse capitole – imigrația, politica externă, educația, politica energetică, sistemul de asigurare a sănătății, economie, posesia armelor, valorile, rolul media – în volumul Crippled America – How to Make America Great Again (Threshold Editions, a Division of Simon and Schuster, Inc., New York, 2015). Acest volum a fost preluat imediat de edituri străine (Folosim aici ediția germană Donald J.Trump, Great Again! Wie ich Amerika retten werde, Plassen, Kulmbach, 2016).

A șasea observație privește actualitatea temelor lui Donald J.Trump. Unii comentatori neutri au spus că Donald Trump a sesizat cât de acute sunt unele probleme în societatea americană și mondială, dincolo de ceea ce partidul său, oponenții săi și chiar o parte mare din media recunoșteau. Acești comentatori aveau dreptate. Iată câteva dintre aceste teme.

În anii nouăzeci, globalizarea, înțeleasă ca înlăturare a barierelor vamale între țări, a intrat pe scenă, cu toate implicațiile (mobilitatea capitalurilor, dislocarea forței de muncă, intensificarea competiției etc.). Cu Donald J.Trump, Statele Unite constată că delocalizarea și liberalizarea comercială, antrenate de globalizare, au redus multe locuri de muncă și caută o soluție. Nemulțumirile față de globalizare, care avantajează, neîndoielnic, mari competitori, se extinseseră continuu în lume. Noul președinte american a semnalat politic, cel mai energic, nevoia unei corecturi a globalizării, pe care economiști de prim plan și oameni de cultură o reliefează de multă vreme. Este un accent protecționist în această semnalare, dar ar fi greșit să se vadă în abordarea economiei din partea lui Donald Trump revenirea la protecționismul consacrat.

În tradiția republicană, Donald Trump a reluat tema reducerii impozitelor, pe care a prelungit‑o cu propunerea restructurării lor. Nu este ceva complet nou. Donald Trump i‑a redat însă ascuțime înăuntrul temei mai largi a competitivității economiei americane.

Donald Trump a observat că suntem în plină migrație a popoarelor, la dimensiuni fără precedent, și și‑a propus să dea soluții noi. O nouă politică a imigrării a devenit, desigur, necesară. SUA, fiind cea mai atractivă țară, este vizată nemijlocit, dar problema o întâmpină practic multe țări.

Neobișnuit de polemic, Donald J.Trump a observat că degradarea politicii în „corectitudine politică (political correctness)” are urmări grave. Mulți ajung să se drapeze cu principii sub care comit malversațiuni respingătoare, iar fenomenul este departe de a rămâne doar american. Nimeni de pe scena politicii de anvergură nu a adresat atât de explicit o asemenea critică acestei maladii a neoliberalismului, care‑și închipuie că „istoria s‑a sfârșit”. În același timp, Donald J.Trump a sesizat foarte direct că, în societatea mediatică, faptele depind de mediatizare și a deschis critica exploatării mercantile a acestei situații.

Donald J.Trump și‑a asumat că democrația liberală are nevoie de o energie nouă, prin încurajarea comportamentului de întreprinzător. El şi‑a dat seama de faptul că societățile democratice sunt scindate și a pus problema regăsirii unității comunităților de viață, dincolo de diferențierea din sânul lor. El a reluat cu accente noi tema avortului și a apărat, din considerente variate, atitudinea pozitivă, protectivă față de viață.

La fel de polemic, Donald J.Trump a propus reexaminarea politicii externe americane pe două direcții conjugate: mai buna fundamentare a deciziilor, încât America să evite pierderi, și revenirea, de la climatul tensionat de azi, care irosește posibilități și energii, la cooperarea supraputerilor. Soluția Nixon‑Kissinger pare să fie cea asumată din nou de către administrația republicană ce a preluat Casa Albă și Congresul. Se consideră pe drept că o cooperare a supraputerilor ar contribui la oprirea terorismului, care ocupă scena de prea mulți ani.

Deja în alegerile preliminare, Donald J.Trump a repus frontal chestiunile de bază ale politicii de apărare adecvată pentru sfârșitul Războiului Rece. El a reluat reflecțiile republicanilor din Statele Unite pe direcția unei soluții durabile a problemelor existente și a scoaterii lumii din actualele tensiuni și conflicte.

Donald J. Trump își asumă explicit adevărul că democrația nu funcționează fără meritocrație și a adresat una dintre cele mai severe critici corupției din sferele guvernamentale. El a arătat că măreția Americii presupune valorificarea mai profundă a democrației, împotriva prescurtărilor ei proceduraliste.

Este perceptibil că aceste teme – ca și altele pe care Donald J. Trump le‑a abordat în discursuri, în interviuri și în volumul său Crippled America – How to Make America Great Again (2015) – sunt teme izvorâte din declinul influenței neoliberalismului, într‑o preocupare pe care curente din Statele Unite o au de ani buni de a elabora o alternativă viabilă. Poate că această elaborare va mai lua ceva timp, dar Donald J. Trump a semnalat în mod oportun că, așa cum s‑a gândit și acționat în ultimii mai bine de cincisprezece ani, nu mai merge și că schimbarea cuprinzătoare este imperativă.

Care sunt opiniile mai precise ale lui Donald J.Trump în politica internațională? Președintele republican propune, în primul rând, o reconsolidare din interior spre exterior și o reafirmare a puterii americane în lume. Hegemonia americană este și pentru el punctul de plecare. Doar că, susține el, „reprezentarea măreției americane, a țării noastre ca lider al lumii libere și nelibere, a pălit” (p. 9). „Nu este de mirare – scrie Donald J.Trump – că nimeni nu mai are respect în fața noastră. Nu ne mai surprinde că nu câștigăm” (p. 49). Cauza ar rezida în „politica de partid, care a paralizat acțiunea veritabililor aleși ai națiunii”.

În evaluarea lui Donald J.Trump, America a câștigat de prea puține ori în războaiele în care s‑a angajat în deceniile recente și este cazul să înceapă să câștige din nou (p. 17). „Suntem – scrie el – într‑o situație în care trebuie să ne punem în față sarcina de a face America din nou măreață. Noi toți.” (p. 8). Donald J. Trump se angajează să asigure „o armată efectiv mai puternică, care este gata și în stare să se opună tuturor inamicilor noștri” (p. 11), și să promoveze „măsuri politice raționale” (p. 12).

Donald J. Trump lansează un atac semnificativ la adresa „corectitudinii politice (political correctness)” – acel curent conformist ce s‑a instalat la începutul anilor nouăzeci și pe care fundații cu acțiune globală l‑au răspândit. „Corectitudinea politică” face ca astăzi mulți oameni să creadă că s‑ar fi ajuns la „sfârșitul istoriei” și că fidelitatea tenace față de ideologia dominantă scutește de dificultăți. Donald J.Trump le‑a spus oponenților săi: „nu am deloc timp pentru absoluta corectitudine politică. Această țară cunoaște acum probleme mari. Noi nu mai câștigăm. Noi pierdem față de China. Noi pierdem cu Mexicul, atât în comerț, cât și la frontiere. Noi pierdem față de Rusia și Iran sau Arabia Saudită” (p. 23). Pledoaria sa este, nestrămutat, pentru o percepție a istoriei necontaminată de clișee.

El însuși rezultat al imigrării, Donald J.Trump se declară energic contra „imigrării ilegale” (p. 35). În exprimări variate, nu totdeauna ferite de pericolul înțelegerii greșite, el declară că vrea să stopeze acest fel de imigrare (p. 36). Acesta este un punct plasat în față în programul său.

Politica externă pe care Donald Trump o preconizează pleacă de la observația că „nu a fost niciodată un timp atât de periculos ca cel de astăzi” (p. 47). Conform opiniei sale, nu se poate face față primejdiilor fără „a acționa dintr‑o poziție de putere” (p. 48) și „a evidenția puterea” (p. 49). Donald J.Trump își asumă maxima lui Theodore Roosevelt: Vorbește blajin, dar poartă la tine un băț. În vederile sale, „totul începe cu o armată puternică. Totul.” (p. 64)

Donald J. Trump insistă asupra faptului că intervențiile în diferite țări nu au adus câștiguri Americii. Kuweitienii au fost eliberați de armata americană, dar s‑au dus la Paris cu banii și s‑au lăudat că nu le plac americanii (p. 51). În Irak, America a cheltuit 2000 de miliarde de dolari, dar ce a ieșit? Cu ISIS, „cel mai brutal inamic al Americii” (p. 54), se luptă, dar, așa cum se face, victoria se amână indefinit. Cu Iranul s‑a negociat lăsându‑i acestuia de la început să înțeleagă nevoia administrației americane de a bifa un acord, ceea ce l‑a avantajat, încât este „o posibilitate foarte reală” (p. 57) ca, în curând, America să aibă în față o nouă putere nucleară.

Pentru Donald J.Trump, „Rusia și China vor rămâne, pe termen lung, neîndoielnic, cei mai mari competitori”(p. 59) pentru America. Cu China „s‑a intrat deocamdată doar în competiția economică”, dar aici este deja „un duel în care de multă vreme [America] pierde” (p. 59).

La un moment dat, Donald J. Trump a reluat teoria uzată a celor două Chine, una „bună” și una „rea”, dar a relativizat‑o curând, când și‑a stabilit premisa generală a relației dintre SUA și China. În concepția sa, „cele două economii sunt legate una de alta” (p. 59) și au nevoie stringentă una de alta. „Chinezii au nevoie de noi la fel de mult precum noi de chinezi” (p. 62). În optica sa, și SUA și China au nevoie ca cealaltă parte să dispună de o economie solidă. „China are nevoie de o economie americană puternică, la fel cum noi trebuie să facem afaceri cu chinezii. În mai 2015, pilduitor, americanii cumpărau o cincime din toate produsele pe care China le exporta în acea lună. Cumpărăm aproape 20% din exporturile chineze, evident mai mult decât UE, al doilea importator de mărfuri chineze. Iar ponderea Americii în această privință crește de la un an la altul, încât bunăstarea Chinei depinde tot mai mult de consumatorul american” (pp. 61‑62). Donald Trump vrea să convingă americanii să ia în serios relația cu China, să o abordeze mai precis și să o echilibreze comercial.

Care este în definitiv platforma lui Donald J.Trump? O putem capta incluzând în analiză și discursul inaugural, care este de obicei un moment durabil al președinției. Prin tradiție, într‑un asemenea discurs se evaluează situația Americii și a lumii și se anunță orientări majore ale mandatului.

Al patruzeci și cincilea președinte al SUA, Donald J. Trump, a preluat administrarea Americii sub auspicii noi. Este prima președinție americană care se va exercita în condițiile lumii configurate din 2012 până azi. Donald J.Trump este o personalitate cu o reușită impresionantă în economia privată și vine cu o abordare mai directă, de businessman, a societății. El provine dintre luteranii germani și aparține Bisericii Reformate a Americii. Pregătirea sa este militară și eco­­­no­­mică, la ea adăugându‑se experiențe de realizator de televiziune, autor de cărți, profesor de management. Politic vorbind, el vine dintre suporterii lui Ronald Reagan.

Alte auspicii țin de abordare. Candidatura la funcția cea mai înaltă Donald J.Trump și‑a lansat‑o cu programul „Make America Great Again!”. Platforma cu care a parcurs cu succes alegerile a atras atenția întregii lumi și a stârnit cea mai vastă campanie mediatică de discreditare („a barrage of propaganda”, cum s‑a spus) împotriva unei persoane și a susținerilor sale.

Această platformă constă în obiective pe o gamă largă. Ele merită amintite în primul rând pentru faptul că dislocă stereotipuri și ideologii ce împiedică astăzi rezolvarea de probleme stringente. Este vorba de: a) luarea sub control a imigrației ilegale și construirea „zidului” cu Mexicul; b) anularea restricțiilor impuse producerii de energii clasice și reexaminarea aranjamentelor climatice („Clean Power Plan” și „Paris Agreement”); c) înlocuirea educației reduse la câteva competențe, ce s‑ar verifica prin teste și cuantificări (a acelor „Common Core education standards”, care s‑au răspândit în lume), cu educația centrată pe formarea persoanei; d) abrogarea legislației sănătății adoptate de predecesor („Affordable Care Act”) în vederea unei reglementări debirocratizate, mai apropiate de nevoile bolnavului; e) respectarea tripartiției puterii, oprirea magistraților de la a face sau modifica legi și „ameliorarea calibrului judecătorilor”; f) simplificarea fiscalității existente pentru a adapta impozitarea la nevoi din societate; g) impozite pe importurile făcute de companii care duc joburi în exterior; h) investiții în infrastructură; i) controlul imigrației musulmanilor pentru a preveni terorismul în țară; î) retragerea din acordul Pacificului („Partnership Transpacific”) și sistarea de acorduri comerciale care dezavantajează lucrătorii americani; j) restabilirea echilibrului în schimburile economice cu China; k) reașezarea relațiilor dintre supraputeri – Rusia și China, în primul rând; l) reevaluarea intervențiilor externe; m) anihilarea ISIS; n) consolidarea forței militare a Americii; o) respingerea „corectitudinii politice (political correctness)”, care a îndepărtat mințile de realități și de problemele de viață, în favoarea abordării naturale, neconstrânse a situațiilor; p) renunțarea la multiculturalismul ce dizolvă identitățile și reasumarea de tradiții proprii; r) încurajarea mass media care urmăresc „adevărul” pe bază de fapte și cărora „onestitatea (fairness)” relatării nu le rămâne străină.

Cartea Crippled America – How to Make America Great Again (2015) conține cea mai elocventă prezentare de până acum a platformei. Peste toate, Donald J. Trump preconizează măsuri destinate să aducă „aer proaspăt” în societate prin sinceritate, demnitate și autodisciplină.

Pe traseul săptămânilor care au precedat inaugurarea, Donald J. Trump a continuat să‑și promoveze platforma. El a salutat ieșirea Marii Britanii de sub birocrația bruxelleză. El a amintit că America are în Rusia și China „competitorii principali”. Donald J. Trump a declarat că „numai proștii nu vor relații cu Rusia” și a precizat: „China are nevoie de o economie americană puternică, la fel de mult pe cât noi trebuie să facem afaceri cu chinezii” și „avem nevoie de chinezi, la fel de mult pe cât au chinezii nevoie de noi”.

Donald J. Trump aduce la Casa Albă consilieri și secretari (miniștri) versați, cu idei proaspete. Cum a spus un observator, noul președinte nu și‑a ales deloc o echipă de „papagali”. A rămas deschisă întrebarea cu privire la cei care vor elabora opțiunile administrației într‑o abordare cuprinzătoare și‑o vor reprezenta în controversele anilor ce vin.

La întâlnirea cu sponsorii campaniei electorale, Donald J. Trump a declarat că, după patru ani la Casa Albă, va câștiga mai detașat, căci, între timp, se va confirma „că am lucrat bine, că ceea ce am făcut este copleșitor, iar felul în care guvernul nostru a performat va fi convingător”.

La încheierea concertului de la Lincoln Memorial, în onoarea sa ca nou președinte, Donald J.Trump a folosit formulări neobișnuit de angajante: „nu veți mai fi uitați”; „vom face lucruri care nu s‑au mai făcut de decenii în țara noastră”; vom unifica America „pentru toți, pentru fiecare”.

Discursul inaugural al lui Donald J.Trump a fost unul dintre cele mai radicale de la John F. Kennedy și Ronald Reagan până azi. Noul președinte a vorbit din capul locului nu doar de transferul puterii de la o administrație la alta, ci, oarecum în linia înaintașului său, Andrew Jackson, de „transferul puterii din Washington DC înapoi, la poporul american”, și a insistat asupra „controlului guvernării de către popor”.

El a reafirmat, cum era de așteptat, nevoia de unitate a americanilor sub formula „o națiune, un destin glorios”. Nu era în aceasta doar continuarea mesajului predecesorilor, ci și o asumare lucidă a diferențierilor din societatea americană și a nevoii resimțite de nouă direcție.

Discursul a etalat această direcție. Ea poate fi captată în formulările cheie folosite de orator. „Bărbații și femeile uitate ale țării noastre nu vor mai fi uitați”, a spus Donald J.Trump, după ce a criticat suficiența establishmentului politic și distanța acestuia de cetățeni. „O națiune există pentru a‑și servi cetățenii”, a completat noul președinte. „Am ajuns să apărăm frontierele altor țări, în timp ce refuzam să le apărăm pe ale noastre”, a declarat el critic. „De astăzi, o nouă viziune va guverna țara noastră. Din acest moment, este vorba de America First”, a spus președintele, în continuare, și a reamintit valoarea „patriotism”. „Prin loialitatea față de țara noastră, vom redescoperi loialitatea unuia față de altul”, a asigurat Donald J. Trump. „Vom căuta prietenia și bunăvoința cu națiunile lumii – dar o vom face cu înțelegerea că este dreptul tuturor națiunilor să‑și pună propriul lor interes pe primul loc”, a mai spus noul președinte american. „Timpul vorbelor goale a trecut”, a declarat el, amintind că este ora „revenirii la muncă” și anticipând că America „va câștiga precum niciodată înainte”.

Despre opțiunile lui Donald J.Trump se vorbește adesea fără verificare pe texte. Afirmațiile sale sunt preluate frecvent în șabloane de gândire uzate. Pentru cei mai mulți, rămân încă dificultăți de a‑l localiza exact pe Donald J.Trump în spectrul Americii de astăzi.

Sunt de păere că noul președinte american aduce o corectură a politicii globalizării și transcende neoliberalismul actual în aproape toate politicile publice. În raport cu neoconservatorii, el a făcut temă cheie din condiția americanului de rând. Față de unii democrați alunecați în retorica „Războiului Rece”, el propune fructificarea faptului istoric al recunoașterii în constituții a libertăților individuale și drepturilor cetățenești și schimbarea situației internaționale prin acorduri. În peisajul abordării societăților de astăzi, Donald J.Trump aduce în dezbatere teme oportune și îndrăznețe. Față de predecesorii săi recenți, el aduce în plus percepția și intuiția celui care a construit.

Ce va fi? Poate că mâine nu va fi încă altfel decât azi, dar nu sunt, în clipa de față, motive pentru scepticism sau bănuieli. Deocamdată putem inventaria pragurile pe care Donald J.Trump, ajuns președinte, le va înfrunta. Acestea sunt mai mari decât cele care i‑au întâmpinat pe predecesori nu doar pentru că el a promis enorm, ci și pentru că societatea americană și lumea actuală cer alte rezolvări.

Donald J. Trump a venit din rândul outsiderilor vieții politice – ceea nu înseamnă nicidecum că ar fi fost străin de politică. El este cel mai bogat dintre cei care au câștigat președinția Americii – o bogăție acumulată grație inițiativelor în economia privată. El va fi printre cei mai vârstnici (70 de ani) președinți la primul mandat – Ronald Reagan, de pildă, l‑a întrecut la intrarea în mandatul al doilea.

Tot ca particularități, Donald J.Trump a fost asistat, deja în campania electorală, de membri ai familiei care au lucrat cu inteligență remarcabilă la organizarea campaniei și promovarea candidatului. El este președintele american cel mai legat în familie de Europa, prin originea germană a tatălui și cea scoțiană a mamei și prin mariajele sale, care l‑au apropiat mai întâi de Cehia, în cele din urmă de Slovenia.

De la pășirea în cursa pentru Casa Albă, la validarea ca președinte de către Congresul american, Donald J. Trump a trecut, însă, deja, numeroase obstacole. El a venit din afara establishmentului partidului său, uneori împotriva ierarhiei acestuia. El a propus soluții factuale, fără retorica uzuală. El a înfruntat, în finala prezidențială, un contracandidat care s‑a pregătit îndelung. Împotriva lui Donald J. Trump s‑a ridicat cea mai vastă rezistență mediatică cunoscută – la un moment dat, abia un ziar din Las Vegas l‑a sprijinit. A fost dat pierzător de toate sondajele din finală. A înfruntat o strategie elaborată de discreditare a persoanei și a declarațiilor sale și a parcurs una dintre confruntările cele mai lipsite de menajamente din democrațiile mature. A pierdut votul popular, după ce vizase votul electoral al statelor ce compun uniunea americană, pe care l‑a și câștigat detașat. Până în ultima clipă – deci și înainte de votul Colegiului Electoral și în preajma confirmării din partea Congresului american – Donald J. Trump a fost țintă, în speranța unei blocări.

Destul de mulți sunt cei care au dorit victoria lui Donald J. Trump, văzând în ea șansa unei schimbări de politică. Dar, cel puțin în regiunea noastră, abia Vaticanul a fost deschis, premierul Ungariei s‑a pronunțat în favoarea sa, iar prim-ministrul Israelului și conducerea Rusiei i‑au dorit victoria. Restul – incluzându‑i pe cancelarul german, președintele francez, cel al Comisiei Europene – i‑au fost împotrivă.

Donald J. Trump are acum de partea sa Congresul și celelalte instituții cheie ale Americii. El poate beneficia de o putere considerabilă, de la care se așteaptă enorm. Bunăoară, el s‑a adresat pentru sprijin cât se poate de direct acelei muncitorimi (working class) a Americii, neglijate în vederile vetustei „corectitudini politice (political correctness)” cultivată de democrați, iar cu voturile electoratului respectiv a și făcut diferența. El trebuie să facă astfel încât administrația sa să aducă joburi, înainte de orice, mai ales în zonele în care globalizarea a avut efecte perverse.

Donald J. Trump are de găsit o soluție care să scoată economia din alternative epuizate, precum Keynes vs. Hayek sau Gallbraith vs. Samuelson. De asemenea, o soluție care să ducă societatea dincolo de exclusivismul civic Sandel vs. Levin. El trebuie să propună o abordare economică și instituțională capabilă să evite crizele și să deschidă perspective.

America are de optimizat relația dintre autonomia inițiativei private și imperativele societății, dintre libertatea persoanei și măsurile de securitate. Optimizarea a fost amânată o vreme, sub amenințarea terorismului, iar administrația Barack Obama nu a găsit soluția.

Era digitală a pus pe agenda zilei securitatea cibernetică și protecția vieții private. Panoptismul câștigă teren în condițiile terorismului globalizat, dar fără această protecție, democrația nu va putea fi funcțională.

Ronald Reagan a venit la Casa Albă pe un val cultural, fiind precedat de curentul neoconservatorilor de atunci. Donald J. Trump are de creat curentul care să‑l susțină. El are nevoie de o viziune elaborată asupra societății moderne, distanțată deopotrivă de neoliberalism și de amăgirile „apolitismelor” din ultimul deceniu.

Donald J. Trump moștenește o lume intrată în dezordine. Oamenii săi trebuie să caute să‑i imprime o direcție chemând la conlucrare.

America este astăzi supraputerea hegemonică, dar, așa cum recomandă experți republicani, ea trebuie să ia în seamă schimbarea lumii din jurul lui 2010. Noului președinte îi revine să propună soluții politice într‑o geometrie variabilă a supraputerilor economice, politice, militare, culturale. El va trebui să coopereze eficace pentru a readuce sub control multele pericole existente.

Donald J. Trump are de luat o opțiune în dezbaterea asupra alternativei „republică sau imperiu”, care traversează instituțiile americane de câțiva ani. America este privită cu admirație, cu invidie, cu gelozie, cu ură, dar noul președinte are de făcut în așa fel încât America să ofere un exemplu. Reafirmarea valorilor Americii clasice intră printre mijloace.

Viitorul este deschis. Ronald Reagan a venit amenințător la Casa Albă și a lăsat în urmă o schimbare democratică a lumii. Barack Obama a venit pacificator și lasă în urmă conflicte aproape peste tot. Donald J.Trump anunță inițiative de schimbare energică pe bază de acorduri. El își asumă o altă lume, dar, așa cum se întrevede în clipa de față, și o abordare diferită. Curând, se vor putea evalua primele rezultate.

Salvează

Total 1 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Andrei Marga

Andrei Marga (n. 22 mai 1946, București) este un filozof, politolog și om politic român, profesor universitar, a fost ministru de externe al României în mai-august 2012, ministru al educației în 1997-2000, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj între anii 1993-2004 și 2008-2012, laureat al premiului Herder în anul 2005. Herbert Marcuse. Studiu critic , [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*