Punctul Critic » Ancheta Punctul Critic » Societăţi deschise, societăţi închise » Anca Moţ: Statul „profund” și politicile sale. Peter Dale Scott – o analiză critică și controversată a fenomenului de putere în societatea modernă

Anca Moţ: Statul „profund” și politicile sale. Peter Dale Scott – o analiză critică și controversată a fenomenului de putere în societatea modernă

Începând cu sfârşitul anilor ’90 ai secolului trecut, proliferează în literatura politică studiile centrate pe conceptele de stat profund şi politici profunde. Aceste concepte şi problematicile conexe devenind tot mai frecvente, ne putem întreba dacă nu cumva, în domeniul ştiinţelor politice şi al studiilor de relaţii internaţionale, prinde contur o nouă paradigmă.   

Sub influenţa lui Peter Dale Scott (1) care a utilizat în câteva analize incitante conceptele de politică profundă (deep politics), sistem politic profund (deep political system) şi în special cel de stat profund (deep state), o serie de alţi cercetători au încercat aplicarea acestor noţiuni în analiza altor contexte şi fenomene politice.

Sprijinindu‑şi argumentele pe un material documentar bogat (note şi referinţe multiple) şi pe o bibliografie variată – ceea ce constituie un merit cert al lucrărilor –, analizele au suscitat atât criticiPeter-Dale-Scott elogioase, cât şi opinii negative. Bine primite în special în revistele de studii diplomatice, militare şi de informaţii, analizele sunt în general ignorate de media convenţionale şi de mare public. Aplelând la surse alternative de informaţii, altele decât arhivele domeniului public, cele cu care lucrează lumea universitară, cercetările lui Scott, dincolo de un anumit caracter partizan cert, asumat de autor şi acceptabil, conţin şi câteva teze «conspiraţioniste» care jenează lectorul academic. Cu aceste restricţii, reflecţia lui Scott atrage atenţia prin originalitate, pertinenţă, putere de analiză.

Ne propunem prezentarea temelor esenţiale şi a viziunii lui Scott, o sinteză a definiţiilor şi a termenilor centrali, a interesului şi contribuţiei acestor analize, dar şi punctarea elementelor controversate.

Problematică şi teme   

Obiectivul studiilor lui Scott este analiza sistemului de guvernanţă în societatea democratică. Având ca punct de plecare problematica originii crizelor şi instabilităţii (economice, sociale, politice), a fenomenelor având ca efect dezordinea globală (terorism, spălare de bani, crimă organizată, războaie) şi declinul democraţiei, autorul îşi propune să înţeleagă structura şi mecanismul legitimităţii puterii în lumea modernă. În mod specific, Scott vizează studierea structurilor de putere în SUA., încercând să identifice care sunt actorii şi care sunt mecanismele de luare a deciziei în politica internă şi externă în context american.

Plecând de la observarea influenţei crescânde a unor structuri (reţele de înalţi responsabili) în funcţionarea reală a puterii, pentru a înţelege care este sursa puterii acestor forţe şi a interacţiunilor dintre ele, Scott propune conceptul central de stat profund, dar şi noţiuni conexe: politici profunde, sistem politic profund.

În continuarea cercetării lui Wright Mills („Elita puterii”, 1956), în care acesta conturează un portret sumbru al «triunghiului puterii» (format din elita economică, politică şi militară), o putere centralizată, arogantă şi violentă, Scott propune la rândul lui o analiză critică, îndrăzneaţă, stimulantă, a leadershipului american, încercând să explice cum şi de ce, sub influenţa unor structuri informale şi disimulate, statul american (statul public în terminologia autorului) a pierdut controlul politcii interne şi externe, şi cum acest fenomen a afectat procesul democratic.

Analizând cazul american, Scott a încercat să demonstreze că în spatele instituţiilor democratice ale statului public, pentru care există date publice ce pot fi consultate, există un sistem obscur, paralel, numit stat profund, un adevărat labirint al puterii, care nu este cunoscut decât parţial şi despre care nu există documente complete sau, dacă acestea există, sunt dificil accesibile. Acest stat profund, un sistem complex şi informal, constituit din forţe ascunse, intervine în diferite momente‑cheie (numite de autor evenimente profunde) pentru a influenţa, prin politici profunde, deciziile oficiale şi deci traiectoria politică a SUA.

Ambiţia lui Scott este de a elabora un cadru teoretic care să permită studierea forţelor care se află în spatele evenimentelor profunde cele mai importante, care au marcat istoria SUA după cel de‑al Doilea Război Mondial. Analiza acestor evenimente este necesară, în opinia autorului, pentru o corectă şi completă înţelegere a istoriei şi politicii. Scopul final este ca prin această viziune critică asupra istoriei politice contemporane să atragă atenţia asupra pericolului deciziei în afara controlului democratic semnalând derivele acestui mod de funcţionare a sistemului politic.
Statul profund – definiţia şi semnificaţia conceptului

În lucrarea „Statul profund american”, Scott arată originea conceptului. Această expresie a fost iniţial elaborată pentru situaţia Turciei la sfârşitul secolului trecut. Ea făcea referinţă la o reţea din care făceau parte diferiţi actori (politicieni, poliţişti, răufăcători), care, în numele interesului de stat, îşi promovau propriile interese. Diferite date puneau în evidenţă în special existenţa unei relaţii secrete (ocultă) între forţele de poliţie şi cei care comiteau acţiuni ilegale (care ţin de crima organizată) în numele statului (2).

Apărea astfel că statul turc, ca entitate politică, era o structură disimulată, secretă, care  a fost numită stat profund. Acest concept se referă la un guvern paralel, organizat de aparatele militare şi de securitate (de informaţii, interne şi externe), finanţate prin corupţie, care se angajează în acţiuni violente de natură ilicită. Scopul acestor intervenţii viza protejarea în principal a statutului şi a intereselor armatei împotriva ameninţărilor pe care le reprezintă societatea civilă (de exemplu intelectualitatea) şi chiar guvernul constituţional. Statul profund este implantat şi funcţionează în interiorul statului oficial.

Cel care a făcut referinţă la statul profund a fost primul ministru de atunci (Recep Tayyip Erdogan), în contextul găsirii unor dispozitive de ascultare plasate la domiciliul său privat şi în biroul său (3). Anchetele au arătat că aceste reţele s‑au infiltrat şi în magistratură, asigurându‑şi astfel imunitatea pentru acţiunile ilegale comise.

Din analizele făcute pe cazul Turciei reiese că statul profund reprezintă mai mult decât abuzuri, corupţie existând în orice stat. În cazul Turciei, el este statul însuşi. Dacă partea aparentă a statului este democratică (existenţa unei Constituţii şi alegeri), restul a ramas de natură totalitară şi este o moştenire kemalistă (4). În cazul concret al Turciei este vorba de o forţă exterioară ‑ Consiliul de securitate, care prin Constituţia din 1982 poate interveni în afacerile politice pentru a proteja statul. Statul profund fiind modelul sistemului rezultat din lovituri de stat, conceptul a fost aplicat nu numai în cazul Turciei, unde într‑adevăr, au existat patru lovituri de stat, dar şi în cazuri mai recente, de exemplu Egipt, unde revoluţia «de culoare»  din 2011 a fost urmată în 2013 de o lovitură de stat şi instalarea unei guvernări militare (5).

Intervenţia statului profund se poate realiza atât prin mijloace directe şi violente (ca în cazul Turciei), dar şi indirect şi prin violenţă simbolică, în scopul promovării intereselor cercurilor de putere («stat în stat»), în cadrul celor mai consolidate democraţii, cum sunt SUA. Analiza mecanismelor de funcţionare a statului profund în acest context este obiectivul analizelor lui Scott.

Astfel, Scott a adaptat sensul acestui concept şi l‑a dezvoltat în lucrările care analizează politica internă şi externă din SUA. Viziunea lui Scott având în centru conceptul de stat profund (deep state) şi politica profundă (deep politics) a evoluat în timp modificându‑şi şi sensul şi aria de cuprindere şi aplicaţie.

Într‑o primă interpretare, statul profund se referă la o coaliţie paralelă având în centru mediul serviciilor secrete (CIA, FBI, şi în special NSA, ca simbolul cel mai emblematic al aparatului de securitate) (6). Scott subliniază ilegitimitatea populară a acestor „puternice coaliţii paralele” care „răspund dorinţelor mediilor opulente şi influente, dar care au puţine, sau chiar deloc, înrădăcinare populară” (7). Aceste agenţii instituţionale sunt ferite de controlul Congresului şi de privirea publică. Statul profund, axat pe aparatul de securitate naţională, este o reţea în care persoane alese şi nealese îşi unesc forţele pentru a‑şi consolida puterea şi pentru a‑şi prezerva interesele (8).

Raportându‑ne la această definiţie restrictivă, conform căreia statul profund este structura care dă acces forţelor obscure, oculte, situate în afara cadrului legal, analogia cu situaţia din Turcia este aproximativă: în SUA, este mai puţin vorba de o stuctură paralelă, cât mai ales de o zonă largă de interacţiuni între statul public şi structuri invizibile.

Statul profund recurge la proceduri decizionale şi executive, fie conforme, fie exterioare celor care sunt autorizate în mod public de lege şi societate. Definit astfel, statul profund apare ca nefiind un stat în sens strict, ci mai degrabă un sistem informal de guvernanţă în afara legii, însă extrem de puternic. Forţa lui constă tocmai în informalitatea structurii.

În lucrări ulterioare, Scott da un sens mai extins expresiei. În lucrarea «La Route vers le désordre mondial», statul profund este descris ca fiind un asamblu mai larg de puteri extralegale în cadrul şi în afara puterii legale, a guvernului. Acest sistem nu include numai serviciile secrete, ci şi aliaţii lor din marile trusturi de media şi din mediul de afaceri. Statul profund este legatura dintre Wall Street şi agenţiile de securitate nationala. Aparţin statului profund chiar şi structuri ale aparatului judiciar (Foreign Intelligence Surveillance Court).

Astfel, conform lui Scott, statul profund se referă la interfaţa dintre statul public constituţional pe de‑o parte, şi forţele profunde care acţioneaza în spatele lui: lumea afacerilor, sfera puterii şi forţele represive situate în afara guvernului.

Dominaţia intereselor private asupra statului (public), nu este un fenomen nou în istoria SUA. Ce este nou, este extinderea, dupa cel de‑al Doilea Razboi Mondial, a influenţei acestor actori privaţi şi articularea acestor puteri verticale în chiar sînul guvernului. Scott dă ca exemplu Biroul de coordonare politică, creat split-frontîn 1948, un grup disimulat cetăţenilor şi iniţial influenţat de o elită financiară restrinsă legată de Wall Street. Scott numeşte aceste reţele extrem de influente asupra politicii americane ca fiind o «supralume» (overworld) (9).

Definiţia extinsă a statului profund poate fi astfel rezumată: «Statul profund este o lume constituită din cercuri opulente şi privilegiate, în afara instituţiilor şi în care influenţa puterii private asupra guvernului se exercită cu mare eficacitate» (10). Puterea lui nu provine din Constituţie, ci din surse exterioare şi superioare acesteia, şi care este mai puternică decât statul public. În statul profund, influenţa statului (public), în calitate de centru al deciziilor politice, transparente şi deliberate, s‑a restrâns în mâinile actorilor privaţi (11).

La rândul ei, noţiunea de politică profundă trimite, în perspectiva lui Scott, la un ansamblu de practici, acte, măsuri şi decizii politice, intenţionate sau nu, fără vizibilitate în discursul public, care promovează interesele unor grupuri care activează în afara guvernului şi care primează asupra legislaţiei publice şi scapă controlului acesteia.

Statul profund supranaţional

În lucrarea «Drumul către dezordinea mondială», Scott arată cum reţelele formate din petromonarhiile din Golf, multinaţionalele americane din domeniul apărării şi cercurile financiare (Wall Street) au constituit progresiv un stat profund supranaţional care urmăreşte obiective adesea total opuse intereselor naţionale ale guvernului şi populaţiei americane.

Rezumată, teza autorului este că, sub influenţa crescândă a grupurilor de interese, puterea de control a deciziei politice majore în SUA s‑a deplasat de la nivelul forţelor guvernamentale (putere tradiţională) la nivelul structurilor nedemocratice. Puterea a fost treptat confiscată în mod ocult şi nedemocratic. Procesul de decizie, desfăşurat în spatele uşilor închise, acordă prioritate securităţii şi promovării marilor interse private, în special al firmelor de armament şi petroliere (12). Recurgând la multiple surse, autorul descrie forţele şi acţiunile prin care acestea au contribuit la dominaţia politică a ceea ce se numea altă dată «complexul militaro‑industrial».

Evenimente profunde şi istorie profundă

Cu aceste concepte şi în această perspectivă, Scott analizează politica şi istoria profundă a SUA. Există, în viziunea lui, două nivele de desfăşurare a istoriei SUA: faptele istorice oficial recunoscute (istoriografia oficială) şi cele disimulate, cenzurate, de către autorităţi, şi care sunt evenimente profunde. Istoria oficială (arhivistică) tinde, ca şi media oficială, să ignore, să  minimizeze sau să deformeze aceste evenimente profunde.

Scopul analizelor lui este tocmai de a le pune în lumină şi de a retrasa istoria reală, «profundă», nescrisă, a SUA, studiind câteva momente care au marcat istoria recentă a acestei ţări. Aceste episoade (evenimente profunde, ca de exemplu asasinarea lui J.F.Kennedy, afacerea Watergate, afacerea Iran‑Contra (Irangate), atacurile din 11 septembrie 2001), sunt, în general, evenimente neelucidate complet sau asupra cărora planează incertitudinea, sau sunt legate de acte de violenţă şi în care sunt implicate serviciile secrete. Sunt evenimente a căror prezentare şi interpretare în media sunt sistematic disimulate, iar accesul la informaţii, la arhivele guvernului, este parţial sau este îngrădit.

Scott a observat că aceste evenimente, ca momente de criză, deşi au avut loc în perioade diferite, prezintă câteva elemente comune. Ele sunt procese endemice, sunt structurale, au o sursă comună. Este vorba de reţele, de cercuri, din care fac parte persoane cu înalte responsabilităţi, anumite instituţii (CIA, NSA), dar şi companii private (de exemplu Booz Allen Hamilton). Fac parte de asemenea din aceste reţele informale şi marile bănci şi alţi actori ale căror interese şi obiective sunt legate de domeniul securităţii şi apărării. Este vorba, cu alte cuvinte, de un sistem de guvernanţă care din multe puncte de vedere se sustrage controlului guvernului. Aceste reţele pătrund profund structurile sociale ale SUA şi manipulează societatea. În acelaşi timp, există puţine arhive, iar cât priveşte activitatea lor, documentele sunt confidenţiale.

Iniţial, aceste structuri au fost create ca reţele de criză, după cel de‑al Doilea Război Mondial (în timpul administraţiilor Truman şi Eisenhower), în condiţiile Războiului Rece, sub forma unor planuri şi proiecte secrete – pentru situaţii urgente, extreme (atacuri externe, catastrofe naturale). Scott susţine şi încearcă să argumenteze că aceste reţele, acest sistem alternativ de guvernare, au fost în timp deturnate de la scopul lor iniţial, în principal lupta contra comunismului. Ele au început să fie utilizate în mod ilicit în cazul altor evenimente, activitatea lor fiind disimulată publicului şi opiniei americane, dar şi altor sectoare ale birocraţiei de la Washington. Conform lui Scott, acest cerc restrâns de actori a avut şi are acces la un nivel discret de putere aflat în afara controlului guvernamental şi care vizează realizarea unor proiecte diferite, şi chiar opuse, politicii oficiale ale statului public american.  Având alte obiective decât cele ale agendei publice şi sustrăgându‑se controlului democratic, aceste reţele acţionează ca un adevărat «guvern din umbră». Încă de la constituire, acest cerc de înalţi responsabili a avut o direcţie diversificată, a inclus şi anumiţi responsabili din mari întreprinderi (complexul militaro‑industrial). În perioada Reagan, el includea conducătorii de multinaţionale, dar şi directori din CIA. Este, în opinia autorului, un quasi‑guvern paralel implicat în operaţii speciale, multe din ele realizate în afara supravegherii Congresului, cu o continuitate care nu este perturbată de alternanţa de la Casa Albă, ceea ce explică şi continuitatea în politica externă a statului american.

În cele trei lucrări principale («Statul profund american», «Maşina de război americană» şi «Drumul către dezordinea mondială»), Scott analizează rolul operaţiilor secrete în politica externă americană, în dezvoltarea traficului internaţional de droguri (legat de intervenţia din Afganistan), în dezvoltarea jihadului global. Aceste teme sunt legate şi de programul de studii geopolitice «Peace & Conflicts Studies» – PACS ‑ de la Universitatea Berkeley, printre iniţiatorii căruia se află şi autorul.

Astfel, în lucrarea «Maşina de război americană», autorul arată cum reţele implicate în afaceri cu petrol (în Orientul Mijlociu) şi droguri (Afganistan, Pakistan) au devenit atât de importante încât acestea influenţează nu numai orientările din politica externă americană, ci şi natura şi comportamentul guvernului SUA, al băncilor şi companiilor multinaţionale din această ţară (în special din domeniul armamentului şi petrolier, constituite în puternice grupuri de lobby), antrenându‑le în afaceri de corupţie şi spălare de bani. În cele din urmă, întreaga societate americană este influenţată de activitatea acestor reţele (13).

Ideea de bază a lucrării este că lupta ideologică contra comunismului a servit la crearea unei adevărate «maşini de război» care reuneşte, mai mult sau mai puţin formal şi secret, serviciile de informaţii, media, afaceri şi finanţe, dar şi mafia şi grupuri de crimă organizată  (narcotrafic, spălare de bani şi paradisuri fiscale). Astfel, încă din anii ’50, în Thailanda, au fost puse bazele unei alianţe ale CIA cu traficanţii de droguri (şi bancherii lor) pentru a instala şi susţine guverne de dreapta, anti‑comuniste, schema repetându‑se apoi şi în alte ţări (Laos, Vietnam, Mexic, Venezuela, Columbia). Aceste conexiuni în care intră traficul de droguri este o caracteristică, dar şi o cauză, a unei puternice maşini de război care are ca scop menţinerea dominaţiei SUA (14).

În concluzie, această lucrare critică proiectul american de dominaţie mondială, bazându‑se pe un angrenaj de forţe al caror obiectiv, legitim, de stabilizare a ordinii şi securităţii produce, dimpotrivă, o dezordine şi insecuritate crescândă (războaiele din Orientul Mijlociu, din Afganistan, dezvoltarea terorismului, crize economice). Această «maşină» nu poate funcţiona fără surse oculte de finanţare, ca de exemplu fonduri care provin din contracte de armament ale căror clauze sunt secrete, sau din finanţări off shore. Exemplele date de autor pentru a ilustra astfel de situaţii şi acţiuni sunt multiple: Patriot Act, detenţiile extrajudiciare, operaţiile serviciilor speciale, politicile de destabilizare a unor state, revoluţiile «de culoare»  sau acţiunile de «schimbare de regim» care au condus la destructurarea Irakului, Libiei şi Siriei, sprijinirea indirectă sau clandestină dată unor grupuri fundamentaliste (Afganistan anii ’80, Kosovo anii ’90).

Evenimentele profunde analizate sunt nu numai simptome ale declinului democratic în SUA, dar acestea au constituit chiar unii din factorii importanţi ai acestui fenomen. Şi aceasta este una dintre ideile forţă recurente ale lucrărilor lui Scott.

Pertinenţa acestor concepte şi paradigme nu se limitează la istoria SUA, sau la epoca recentă (secolul al XX‑lea şi al XXI‑lea). Evenimentele profunde provocate de politica profundă şi care produc istoria profundă nu sunt specifice numai SUA, ele au existat încă din epoca Imperiului Roman. Acest tip de evenimente sunt caracteristice evoluţiei tuturor societăţilor, astfel încât acest mod de a înţelege istoria se aplică tuturor sistemelor de putere şi este valabilă în toate timpurile şi epocile, în diverse grade şi la scară diferită. Ele au marcat deopotrivă istoria îndepărtată, modernă şi actuală, în orice ţară (dictatură sau democraţie).

Recenzii pozitive şi negative

Pe măsură ce analizele lui Scott au popularizat aceste concepte, s‑au multiplicat şi încercările de clarificare şi aprofundare. Concepţia originală (care se referă la contextul Turciei), dar şi extensia definiţiilor adusă de analiza lui Scott, au meritul de a contura o problematică. Care este natura şi care sunt mecanismele puterii într‑un stat democratic? Care sunt actorii reali implicaţi în decizie? Cum se exercită guvernanţa globală?

Cadrul de interpretare propus de Scott a suscitat multiple comentarii care oscilează între reacţii pozitive, chiar elogioase, şi critici severe. Astfel, pentru unii analişti, Scott este un autor conspiraţionist, un teoretician al complotului (15).  Deşi autorului i se recunoaşte efortul de a se delimita în mod savant de tezele conspiraţioniste, pentru a nu se discredita şi restrânge accesul studiilor lui în bibliotecile universitare şi în reviste de specialitate, analizele lui sunt considerate speculaţii pseudo‑ştiinţifice.
Aceste interpretări sunt parţial justificate, însă această conotaţie negativă care domină, sub influenţa lui Scott, analizele autorilor americani care vehiculează o viziune critică, anti‑sistem, se datoreşte faptului că această interpretare pleacă de la definiţia restrictivă a conceptului şi este aplicată la contextul şi experienţa americană.

Chiar dacă ipotezele lui Scott sunt coerente pentru analiza situaţiei americane, cu rezervele necesare, analizele lui trebuie totuşi nuanţate. Elemente de critică substanţială şi încercări de clarificare, din ce în ce mai numeroase, contribuie la aprofundarea conceptelor prin extinderea contextelor şi obiectivelor de studiu. Deşi pentru analiza unor fenomene recente (supravegherea în masă, dereglarea financiară, corupţia politică, războiul global contra terorismului), viziunea lui Scott asupra statului profund ca desemnând un sistem de guvernare informal, ocult, care ameninţa democraţia, este acceptată şi preluată, o altă interpretare concurentă, în perspectivă sociologică şi istorică, contrabalansează analizele americano‑centrate şi critice ale lui Scott. Mai jos, prezentăm câteva dintre aceste elemente posibile şi promiţătoare de nuanţare şi clarificare.

Astfel, în definiţia propusă de Scott, statul profund este organizat într‑un ansamblu de puteri oficiale şi legitime, incluzând înalţi responsabili din domeniul politicii, armatei şi serviciilor de securitate şi informaţii. Or, aceste structuri sunt caracteristice oricărui tip de stat, trimiţând la definiţia tradiţională a statului, sau la definiţia weberiană a statului, a cărui caracteristică esenţială este deţinerea şi exercitarea monopolului violenţei (fizice şi simbolice) legitime. Orice guvern ales, în anumite circumstanţe, poate desfăşura activităţi la limita legalităţii, dar având motive legitime (apărarea interesului naţional) pentru a disimula sau justifica acest tip de acţiuni. Spre deosebire de acesta, în statul profund nu există nici responsabilitate, nici restricţii legale. Dacă interesul şi binele comun pot fi invocate în statele democratice, statul profund doar invocă interesul public pentru satisfacerea intereselor private. În acest sens, statul profund este generator de corupţie politică şi economică şi el este, prin confiscarea interesului general în favoarea unor interese private, prin utilizarea structurilor statului, un factor de erodare a democraţiei.

În al doilea rând, analiza lui Scott a fost elaborată pentru studiul politicii interne şi externe ale SUA. Pentru a putea aplica cadrul lui de interpretare la analiza altor contexte şi fenomene, sunt necesare corecţii şi precizări conceptuale. Astfel, statul american se caracterizează prin particularităţi specifice legate de condiţiile creării şi evoluţiei sale. Marile concepte politice (naţiune şi stat) nu au semnificaţia şi nici rolul din istoria europeană. Spre deosebire de traiectoria europeană, SUA nu sunt o «naţiune» în sens identitar‑istoric. Ele nu sunt un stat şi o naţiune organică, ci au fost create ca proiect voluntarist, sunt o construcţie, o entitate de natură contractuală. Încă din momentul constituirii sale, SUA au fost un stat minimal, în care diferite structuri au privat statul central de o putere reală. Guvernul de la Washington nu este decât o putere printre altele, este un organ executiv al cărui rol este asigurarea echilibrului dintre celelalte forţe exterioare lui care sunt ele însele centre de putere reprezentând interese private (sau sectoriale) – este vorba de grupuri de interes diverse, printre care mediul de afaceri, presa. În acest sens, în SUA nu există interes general, bun comun, aşa încât statul profund, în sens american, nu are ca scop apărarea interesului comun, ci al diferitelor interese private, aşa cum susţin teoriile pluraliste şi neo‑pluraliste. Această particularitate a statului american îi permite lui Scott să îl considere stat profund prin excelenţă.

Dacă încercăm aplicarea analizei lui Scott la contextul european, de exemplu, conceptul de stat profund ar trimite mai degrabă la stat ca structură de continuitate şi rezistentă contra tentativelor de disoluţie exercitate, în principal, din exterior (de exemplu diferite forme de influenţă sau invazii), dar şi din interior. Este semnificaţia comună şi generală dată acestei expresii. În acest sens, statul profund este reprezentantul istoric al naţiunii, el întruchipează continuitatea. Sprijinindu‑se pe caracteristici structurale identitare şi culturale de «lungă durată», el are ca obiectiv prezervarea, conservarea acestor trăsături profunde. Statul profund este, în această viziune, structura fundamentală a statului sau a oricărui organism sau entitate politică care asigură suveranitatea unui naţiuni şi care se opune agresiunilor destructurante, un rol important revenind aparatului de securitate. Statul este simbolul suveranităţii, el este apărător al valorilor naţionale perene, el reprezintă interesele naţiunii istorice. Acţiunile de prezervare a identităţii prin salvarea independenţei sunt realizate prin politicile de securitate naţională (structurile de forţă). Astfel, în această perspectivă socio‑istorică, diferită de cea adoptată de Scott, conceptul de stat profund are o conotaţie pozitivă.

Dacă în viziunea lui Scott statul profund, trimiţând la sistemul informal care acţionează în afara cadrului legal, ameninţă statul de drept şi democraţia, conform definiţiei lărgite care ia în consideraţie variabilele istorice şi contextuale, statul profund este, dimpotrivă, un complement al regimului democratic, el corectează slăbiciunile şi derivele statului de drept, având o semnificaţie total pozitivă (16).

Apare astfel că noţiunea de stat profund  se caracterizează prin ambivalenţă conceptuală, necesitând continuarea şi aprofundarea efortului de definire şi teoretizare. Există diferenţe de substanţă nu numai între sensul inspirat de experienţa Turciei şi analiza statului şi politicilor SUA (cele două având o semnificaţie negativă), dar şi între acestea şi viziunea structural‑istorică a statului. Dacă în viziunea originală analizele, centrate pe definiţia restrictivă, conduc către interpretări conspiraţioniste, şi au constituit aspectul cel mai contestat şi criticat, lărgirea şi rafinarea cadrului de analiză conceptuală care să permită utilizarea noţiunilor de stat profund, politică profundă este necesară, pentru a evita interpretările eronate şi non‑sensuri, şi căderea în teze conspiraţioniste.
Concluzii
Cu toate aceste limite şi ţinând cont de comentariile precedente, analiza lui Scott şi studiile care preiau perspectiva lui nu sunt lipsite de merit şi valoare. Reflecţia lui asupra exercitării puterii şi a mecanismelor guvernanţei în societatea modernă, globalizată, furnizează un cadru de lectură şi înţelegere a acestor fenomene în afara schemelor şi explicaţiilor furnizate în mod curent de media, de lumea academică sau de cea politică. Chiar dacă tema conspiraţiei şi complotului apare ocazional, ansamblul lucrărilor se bazează pe referinţe şi date care fac din aceste studii lucrări solid documentate şi convingătoare. Prin elementele de reflecţie originale şi non conformiste, analizele lui Scott permit o mai largă înţelegere a lumii în care trăim şi a viitorului ei.

O serie de fenomene şi evenimente recente ca de exemplu: creşterea rolului marilor grupuri de lobby financiare şi economice şi a influenţei lor asupra instituţiilor şi deciziei în Uniunea Europeană; opacitatea deciziei în încheierea unor tratate (vezi cazul TTIP); rolul «elitei puterii globalizate» care se reuneşte anual la Forumul economic mondial de la Davos şi a cărei influenţă asupra guvernanţei mondiale este mai puternică decât cea a Adunării Generale a ONU; dezvăluirile (lui Edward Snowden) referitoare la supravegherea comunicaţiilor de către NSA (proiectul Prism); dezvăluirile Wikileaks; legislaţia asupra supravegherii telecomunicaţiilor (din Franţa, România şi alte state europene) în contextul luptei contra terorismului; acuzaţiile privind existenţa centrelor de tortură ale CIA anchetate la nivel european; ştirile privind operaţiunile de supraveghere ale liderilor europeni de către serviciile americane; operaţiunile de urmărire a disidenţilor de către serviciile ruse de informaţii; implicarea serviciilor de informaţii în revoluţiile „de culoare” sau loviturile de stat recente; procesul de militarizare crescândă a statelor după 11 septembrie 2001 etc. sunt doar câteva exemple de evenimente şi fenomene a căror analiză ar pune în valoare conceptul de stat profund şi viziunea lui Scott asupra evoluţiei democraţiilor moderne.

Şi în România actualitatea dezbaterilor cât priveşte rolul şi puterea serviciilor secrete, revelaţiile presei de investigaţie, dar şi declaraţiile unor politicieni, referitoare la coliziunea dintre mediul de afaceri şi SRI în mari afaceri de corupţie, implicarea SRI în jocurile electorale, constituirea «binomului SRI‑DNA» într‑un adevărat actor în reţelele de decizie politică, problematica «ofiţerilor acoperiţi» din media sau magistratură, puterea exercitată de tehnicienii informaţiilor care se sustrag tutelei politicii şi controlului democratic, rolul securităţii în «evenimentul profund» al revoluţiei din 1989 sunt situaţii şi procese istorice ale căror analiză şi înţelegere ar putea depăşi nivelul unor speculaţii şi conjecturi prin abordarea în perspectiva paradigmei statului şi politicilor profunde.

Note:

1. Analist politic şi istoric, autorul este doctor în ştiinţe politice, fost diplomat canadian, şi timp de 30 de ani profesor de literatură engleză la Universitatea Berkeley din California. Implicat în mişcările studenţeşti anti-război în timpul intervenţiei americane în Vietnam, Scott a realizat numeroase studii, în general lucrări cu subiecte sensibile, despre politica internă si externă a SUA. O primă menţiune a conceptelor sale centrale (stat profund, politici profunde) apar în lucrarea “Deep Politics and the Death of JFK” (Berkeley and Los Angeles University of California Press, 1993), însă aprofundarea şi consacrarea acestor concepte se datorează următoarelor lucrari :  “The Road to 9/11: Wealth, Empire and the Future of America” (University of California Press, 2007),  tradusă în limba franceză sub titlul “La Route vers le nouveau désorde mondial” (Editions Demi-Lune, 2010), “American War Machine” (Rowman & Littlefield, 2010, (editie franceză “La machine de guerre américaine: La politique profonde, la CIA, la drogue, l’Afganistan” (Editions Demi Lune, 2012), “The Americain Deep State” (Rowman & Littlefield, 2014), ediţie franceză “L’Etat profond américain: la finance, le pétrole et la guerre perpétuelle” (Editions Demi-Lune, 2015). Autorul dezvoltă aceste teme şi în contribuţia la lucrarea “The Global Economic Crisis:The Great Depression of the XXI Century” (Michel Chossudovski (ed), Global Research, 2008), dar şi în alte articole şi interviuri.    

2. Scott, P.D., «Avant-propos», Etat profond américain, disponibil pe http://www.editionsdemilune.com/media/extraits/l-etat-profond-americain/EDL-EPA-Extraits-chapitre-1.pdf

3. Chiar şi în 2012, Recep Erdogan, devenit preşedintele Turciei, făcea următoarea declaraţie: “Every state has its own deep state; it is like a virus; it reappears when conditions are suitable. We continue fighting these structures. We cannot of course argue that we have completely eliminated and destroyed it because as a politician, I do not believe that any state has been able to do this completely”. A se vedea articolul “What is the Deep State?”, disponibil pe http://www.onreligion.co.uk/what-is-the-deep-state, 4 iulie 2013.

4. A se vedea Kaya, S., “The Rise and Decline of the Turkish Deep State: The Ergenekon Case”, Columbia International Affaires Oline, Columbia University Press, vol.11, no. 4, October-December 2009, disponibil pe http://www.ciaonet.org/catalog/18227   

5. A se vedea Senott, C.M., “Egipt’s’deep state’never left”, http://globalpost/comdispatch/news/regions/middle-east/egypt/30915/egypt-deep-state-n

6. Definirea conceptului stat profund, în L’Etat profond américain, cap. I, pp. 38-48

7. Ibidem

8. Interpretare aprofundată în L’Etat profond, cap. II, pp. 57-82. http://www.editionsdemilune.com/media/extraits/l-etat-profond-americain/EDL-EPA-Extraits-chapitre-1.pdf

9. Scott, P.D., La Route vers le désordre mondial,  Cap. I «Le supramonde et l ’Etat profond», pp. 29-34, disponibil pe La route vers le désordre mondial.pdf

10. Idem, pp. 28-29.

11. Despre declinul statului public sub influenţa intereselor private a se vedea L’Etat profond, pp. 57-82.

12. A se vedea, pentru o analiză sintetică, şi recenzia lucrării La Route vers le nouveau désordre mondial,  realizată de Bernard Norlain în Revue Défense Nationale, disponibil pe http://www.defnat.com/site_fr/archives/recensions_detail.php?cidrec=34

13. A se vedea şi Scott, P.D., «Afganistan, Colombia, Vietnam: The Deep Politics of Drugs and Oil”, disponibil pe http://www.opednews.com/articles/Afghanistan-Colombia-Vie-by-Peter-Dale-Scott-110101-89.html

14. Conform recenziei critice a lui Norlain, B., La Machine de guerre américaine, disponibil pe http://editionsdemilune.com/la-machine-de-guerre-americaine-p-45.html. Recenzia este de asemenea disponibilă în Revue Défense Nationale, no. 757, februarie 2013.

15. De exemplu  Mark Fenester, Conspiracy Theories: Secrecy and Power in American Culture (2008), citat de Rudy Reichstadt în critica lucrărilor lui Scott, publicat pe http://conspiracywatch.inf (7  iulie 2014).

16. A se vedea, de exemplu, diferite articole şi comentarii ale lui Bhadrakumar, M. pe situl Startegic Culture Fondation (disponibil pe http://strategic-culture.org) în care autorul aplică definiţia extinsă a temei statului profund în analiza diferitelor contexte (Rusia, India).

Total 0 voturi
0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?

+ = Verify Human or Spambot ?

Despre Punctul Critic

Punctul critic – revista de diagnoză socială, politică şi culturală Punctul critic are o circulație națională și internațională, având un Consiliu științific alcătuit din personalități naționale și internaționale, acest lucru fiind o garanție calitativa asupra conținutului cât și a obiectivității [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile PunctulCritic.ro: PunctulCritic.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*